Dezvoltarea Sexuală în Adolescență

DEZVOLTAREA SEXUALĂ ÎN ADOLSCENȚĂ


1.
Structura articulară a sexualității se accentuează, se distinge și este mai amplu diferența.
Schema declanșării devine mai complexă, astfel încît reacțiile sexuale sînt provocate
numai prin excitația directă, fizică, a organelor genitale sau prin situații, inclusiv
reprezentări cu un conținut vădit sexual.

2.
Structura instictului sexuale capătă sumultan a mai mare pondere în asamblul
structurii psiho-fizice.

3.
Cu această separare și materializare își face treptat apariția o independență progresivă a structurii
elementelor sexuale, ceea ce înseamnă că activitatea sexuală devine din ce în ce mai mult un
scop în sine ( este practicată, așadar, pe de o parte, pentru excitația legată de ea, pe de altă
parte, pentru satisfacere și destindere ).

4.
În ciuda multiplelor dificultăți și obstacole exterioare, o dată cu atingerea celei de a doua faze
pubertatea, sexualitatea se manifestă în forma unei activități sexuale obișnuite și regulate”.
Aici nu trebuie scăpat însă din vedere că de multe ori, sub o excitație sexuală continuă,
bărbații sînt capabili de contacte sexuale realizate fără nici o participare sufletească lăuntrică.
În privința fetelor ne lipsește deocamndată o descriere corespunzătoare.
,,instictul sexual, o dată trezit, apare la băiat mai vehement și mai legat de organ,
la fată într-o formă mult mai difuză și mai sublimată ( dorința de gingășie și de alintare ).
Fetele sînt în general mai cruțate de suferințele, de șocurile și de conflictele sufletești
privind eliberarea de instinct.
În mod practic la băiat are loc, din momentul primei ejaculări, o manifestare sexuală
oarecum regulată, foarte variată însă, ca urmare a persistenței unei incertitudini privind
rostul instictului sexual, masturbarea, atingerea intimă a corpului unui partener de sex opus
sau de același sex, raportul homo- sau hetero-sexual.
La fete, evoluția activității sexuale decurge mai des sub forma unei curbe treptat ascendente.
La fetele de vîrsta pubertății, onania pare să fie rară, frecvența destinderii sexuale mult mai redusă,
iar primul contact sexual, în ciuda maturării biologice mai timpurii, are loc mai tîrziu decît
la băieți.
În general, fetele par să reacționeze mai puțin decît băieții la reprezentările trezite de anumite
imagini sau discuții.
Pe de altă parte, se știe că zonele erogene sînt mai extinse la sexul feminin decît la cel masculin.
De asemenea, pragul excitabilității pare, în general, să fie mai puțin înalt la sexul masculin.
Pe baza datelor de care dispunem, am dori să încercăm următoarea descriere a comportării și trăirii
sexuale la fete.
- Trăirea propriei sexualități este determinată la fete mult mai complex decît la băieți, trăirea sexuală
orgasmică devenind - de cele mai multe ori - accesibilă numai după începerea contactului sexual.
Trăirea sexuală depinde într-o mai mare măsură decît la băieți, de factorii psihici.
În general fetele sînt stimulate într-un număr mai redus și în mai mică măsură prin diverse
reprezentări sau povestiri.
- Instinctul sexual este mai puțin presant decît la bărbați, în unele cazuri poate provoca totuși
și o dorință puternică.*
- Activitatea sexuală sistematică începe la fete frecvent cu a doua fază a pubertății, fără
să atingă însă miximum al activității și trăiri sexuale.
- În sfîrșit, experiența sexuală pare să-și pună amprenta într-o mai mică măsură asupra
femeii decît asupra bărbatului.


La vîrsta de 13 ani

Compunerea scrisorilor de dragoste, sms comentari poze, pe facebook etc adeseori cu notă sexuală.
Copierea ,, scrisorilor, sms comentari, poze” și ,,povestirilor” cu un conținut evident sexual.
La fete are loc prima menstruație, la băieți ejacularea care se produce, fie ca urmare a poluției,
fie ca urmarea a masturbației.
Interes deosebit, pentru amănuntele anatomo-fiziologice ale vieții sexuale.
Mai ales la fete, interes profund pentru probleme ca : prietenia, căsătoria, adeseori sub
impresia infiripării prieteniilor.

la vîrsta de 14 ani

Pasiunea pentru persoanele de același sex sau sex opus, fapt observat mai ales la fete.
,,Obiectivul pasiunii” devine în multe cazuri profesorul sau alte persoane mai în vîrstă.
Ulterior sînt aleși și elevi mai mari, artiști și alte persoane care se remarcă în mod public.
Adeseori aceste persoane sînt ridicate de fete și de băieți la rangul de ,,idol”
De cele mai multe ori băieți se manifestă încă nesigur în comportarea lor față de fete.
La tinerii cu experiență și interesați din punct de vedere sexual, apar primele visuri sexuale,
însoțite adesea de poluții.
În activitatea sexuală a adolescenților există mari deosebiri.
În timp ce unii întrețin de pe acum, în mod obișnuit, relații sexuale, alții n-au avut încă nici un raport hetero-sexual.
Mulți încep să practice masturbația.
O dată cu apariția maturării sexuale crește numărul excitațiilor sexuale.
Ca declanșator al reacțiilor sexuale, Ramsey amintește printre altele :
vederea de femei dezbrăcate, gîndul la femei goale, povestirea și audierea unor
povestiri cu conținut sexual.
Mai pot contribui și sutuații care nu au nimic în comun cu viața sexuală, ca :
urinarea, mișcarea rapidă, iritarea datorită hainelor strîmte, teama de pedeapsă
sau de examene, de întîrzieri sau de note.*

Explicație * ,,Pornirea violentă către activitatea sexuală... n-o găsim și la sexul
feminin, așa cum o găsim la bărbații...”

Accelerarea și Efectele ei

ACCELERAREA ȘI EFECTELE EI



În cazul fenomenului pubertății precoce, mai sus amintit, este vorba de un caz
individual de grăbire a dezvoltării, relativ rar întîlnit ; există însă, în general, la
toți copiii și adolescenții, comparativ cu generația precedentă, o grăbire a evoluției,
cunoscută sub denumirea de accelerare și care a fost descrisă în mod amănunțit.
Comparînd evoluția adolescențior de azi cu cea a generației anterioare, se pot
constata următoarele accelerări, modificări, respectiv devansări ale datei de apariție
a indicilor de dezvoltare :
Creșterea în lungime și în greutate a noilor născuți, creșterea medie în lungime și
în greutate la sugari, devansarea datei de apariția a primului dinte, creșterea în
lungime și greutate la copiii mici, școlari, devansarea datei de apariție a primei
menstruații la fete ( se pare că această devansare a atins, în ultimi 60 de ani, mai
mult de 2 ani ), devansarea apariției semnelor de maturizare la băieți.
La data cercetării întreprinse de ei, Soendorp-Winter- neelsen,
au constatat deosebiri privind apariția menarhei.
Ei au stabilit următoarele valori.


- Ucenică valoare centrală la 12,9 ani
- Elevă de școală medie         12,5 ani
- Studentă                               13,5 ani
- Muncitoare                           13,7 ani

În ceea ce privește problema noastră, interesează desigur îndeosebi devansarea momentului
maturării sexuale și măsura în care aceasta ar avea urmări asupra comportării adolescenților.
Rezultă că adolescenții de sex masculin sînt încercați azi mai de timpuriu de impulsurile sexuale.
La fete însă, apariția spontană a unei astfel de necesități sexuale stringente nu este de presupus.
În explicarea accelerări se fac referiri la diverși factori.
În cele ce urmează vom face doar o sumară prezentare, o îndrumare pentru un studiu mai
amănunțit al literaturii respective.
În special s-ar putea aminti.


Teoria climatică sau heliogenă ( helios - soare )


Koch a crezut că ar putea explica această accelerare prin faptul că în ultimii 50-60 de ani
omul s-ar fi expus mult mai mult decît înainte razelor solare.
Criticii acestei teorii remarcă, în general, că acest factor prezintă într-adevăr importanță,
dar că el nu este suficient pentru a explica accelerarea.
Se amintește că la femeile care locuiesc în regiunile unde acțiunea solară este deosebit
de puternică, menstruația nu apare, în nici un caz, mai devreme decît la cele din regiunile
nordice.


Teoria iradieri

În ultimul timp, această teorie a fost mai insistent discutată, după ce prin experiențele efectuate
pe animale, s-a constat că prin iradierea ,,regiunii ochilor cu lumină de unde lungi
( la rățoi ) ar rezulta o creștere considerabilă a greutății testicolelor și o stimulare a glandei tiroide.


Teoria selecției

Conform acestei teorii, susținută mai ales de Bennholdt-Thomsen, diferențele de dezvoltare
între sat și oraș ar putea fi explicabile prin faptul că un anumit tip de oameni părăsește
satul și se stabilește la oraș.
Aceștia ar fi oamenii mai activi.
Concepția aceasta ascunde în sine tendințele unei interpretări greșite, în sensul
unei selecționări a talentelor.
Ea nu poate sta în picioare.
Împotriva ei pledează și sus-amintita nivelare a populației de pa orașe și sate.


Teoria traumei de urbanizare


Această teorie considerată urbanizarea crescîndă a populației drept o cauză a accelerării.
Urbanizarea aduce cu sine o abundență sporită de stimuli asupra celor mai multe sfere
ale senzațiilor, ceea ce va determina o accelerare a maturizării.
Winter caracterizează accelerarea ca ,,o formă fenomenologică de transformare
a biologiei umane sug influența dezvoltării sociale
- expresie a interdependenței dintre biologia omului și mediului său înconjurător”


Teoria nutriției

A jucat un mare rol în încercările de a explica eccelerarea.
În perioadele de criză alimentară, ca de exemplu, în cele următoare celor două războie mondiale,
s-a manifestat, în mod vizibil, o stagnare a accelerăii.
Experiențele făcute pe animale au demonstrat de astfel că anumite forme de alimentație,
de pildă cea mai bogată în vitamine, se repercutează evident asupra maturizării fizice.

,,Teoriile” Copiilor Privind Nașterea

,,TEORIILE” COPIILOR PRIVIND NAȘTEREA



Dacă nu s-a răspuns la aceste diferite întrebări și dacă probelemele
lor n-au fost soluționate, copiii își constituie ei înșiși ,,teorii sexuale”
și cu ajutorul cunoștințelor dobîndite, încearcă să-și rezolve
singuri problemele.
Prin cercătările întrepinse la copii de 8-9 ani, am căutat să analizăm
mai amănunțit astfel de teorii.
Ele trebuie înțelese ca o încercare a copiilor de a-și soluționa ei înșiși
problemele respective, ca urmare a informării lor dificitare sau incomplete.
Teoriile s-au alcătuit mai ales din nevoia de a explica nașterea.
Ca ,,organ al nașteri” sînt considerate diferite orificii ale corpului, respectiv
organe asemănătoare.
Foarte frecvente sînt părerile că nașterile se produc prin anus, prin sîn sau prin ombilic.
Numai rareori prin se fac referiri la gură.
Un al doile gen de întrebări explică nașterea ,,prin pîntece”.
În cazul acesta se presupune că venirea pe lume a copilului se face prin operație cezariană
sau prin deschiderea spontană a abdomenului.
Credem că această ,,teorie a cezarienei” ar putea avea mai tîrziu urmări nedorite și de aceea
am vrea să insistăm aici mai detaliat asupra ei.
Surprinzătoare este larga ei răspîndire, dacă aveam în vedere că, de regulă, numai 3-5% din
nașteri au loc pe această cale și, pe de altă parte, că modul de a naște astfel este relativ ușor.
În plus, femeilor care trebuie să nască pe această cale, li se recomandă abținerea abia după
cea de a treia neștere.
Pentru unii adulți, o naștere prin cezariană este un prilej de numeroase discuții, din care copiii
prind adesea doar frînturi.
Teoriile acestea pot lua însă naștere și fără astfel de informații parțiale.
Deoarece, de cele mai multe ori, copiii au aflat deja că cei mici se găsesc în pîntecele mamei, ei caută să-și explice cum ies de acolo și recurg deci la cele două ,,teorii” enunțate mai sus.
Pericolul unor astfel de teorii constă în faptul că, pentru o anumită perioadă de timp, la copil
se stabilește o legătură între naștere și operație, ceea ce implică în mod inevitabil impresia
de durere și de primejdie.
Și dacă după un anumit timp - pot fi chiar ani - urmează o revizuire a acestor idei false,
legătura temporară stabilită nu poate fi complect ștearsă.
Ea poate reveni mai tîrziu în cunoștiință sub forma unei tesiuni emoționale.
O asemenea tensiune emoțională apare la naștere, cînd mama se află în chinurile facerii.
Apariția bruscă a acestei stări tulbură procesul nașterii, deoarece spasmul ivit ca urmare
a reprezentării spaimei acționează asupra relaxării necesare în această situație.
În felul acesta, informațiile deficitare din perioada copilăriei pot avea, după ani de zile,
consecințe nedorite.
Este interesant de remarcat faptul că în aceste teorii privind nașterea nu este inclusă niciodată uretra.
Probabil că, fiind zona genitală stigmatizată de către adulți ca impudică, a ajuns un fel de
tabu, încît copiii nu o folosesc la elaborarea teoriilor lor.
Prin urmare putem respinge ipoteza lui Freud, după care teoriile sexuale ale copiilor
ar fi condiționate de evoluție.
Le putem considera doar ca fiind favorizate de evoluție, însă inițial ele trebuie privite
ca o urmare a lipsei de informare sau a informării incomplete.
Undeutsch a realizat o sinteză cuprinzătoare cu privire la evoliția sexuală în perioada
copilăriei, pe care noi, în general, o acceptăm mai ales că, referindu-se în mod special la
dezvoltarea sexuală din această perioadă el afirmă:

1).
,,Sexualitatea constituie... un domeniu relativ indistict, încă intim împletit cu asamblul
structural și în sine puțin diferențiat al personalității considerate ca un întreg.
Schema de declanșare nu indică nimic deosebit ;

2).
În structura generală a copilului ea reprezintă o importanță relativ subordonată ;

3).
În spatele activității sexuale se află, de cele mai multe ori, instictul jocului sau
curiozitatea copilului ( dorința de a cerceta sau de a descoperi ) ;

4).
Activitatea sexuală se manifeastă doar sporadic sau, în numeroase cazuri, nu apare de loc
( datorită prezenței stînjenitoare a celor din jur ) !”

,,Probleme Sexuale” Ale Copiilor

,,PROBLEME SEXUALE” ALE COPIILOR



O dată cu înaintarea în vîrstă, copilul pătrunde tot mai
adînc în cunoașterea relaților dintre sexe și a problemelor
privind reproducerea.
Această cunoaștere se concentrează, înainte de toate, în jurul
a cinci probleme, puse în evidență de întrebările ridicate de copii.
Trebuie avut însă în vedere faptul că nu fiecare copil se adresează
de la sine cu astfel de probleme educatorilor săi.
Faptul de ,,a nu pune întrebări” nu înseamnă că ele nu l-ar
preocupa pe copil.



1.
- Cum arată corpul băieților și fetelor ?
Copilul caută să obțină informații privind specificul și particularitățile
propiului corp, precum și despre cele ale corpului persoanelor de sex opus.
Această strîngere de informații începe o dată cu primele jocuri privind
funcțiunile corpului și continuă în întreaga perioadă a copilăriei,
pînă la vîrsta adolescenței.
La început, întrebările au în vedere corpul copiilor, curînd însă ele se
vor referi, și la faptul dacă și adulții sînt la fel.


2
- De unde vin copiii mici ?
Această întrebare preocupă pe copii adeseori, încă de la vîrsta de trei
sau patru ani.
Depinde de împrejurările în care trăiește și de condițiile de educație
dacă un copil își pune de la sine această întrebare.
Cert este că această problemă îl preocupă pe fiecare copil.
Și nu de puține ori ea este stîrnită de o naștere ce s-a petrecut
în mediul ambiant.


3.
- Cum apar copiii pe lume ?
Această întrebare rezultă, în mod inevitabil, din cea precedentă.
Ea îl preocupă pe copil mai ales începînd cu vîrsta de șase ani.
În cazul unei lămuriri neconforme cu realitatea, neclare sau incomplete,
copiii încep să se frămînte pentru a elucida ei însăși această problemă.
Vor întreba, de exemplu, cum îi aduce barza pe cei mici în casă.


4.
- Unde se află copiii mici înainte de a veni lume ?
Problema vizează dezvoltarea prenatală, dar nu include încă
întrebarea privind rolul tatălui.
Acesta îl va preocupa pe copil începînd cu vîrsta de șapte ani.


5.
- cum iau ființă de fapt copiii ?
Această ultimă întrebare face parte din sfera problemelor reproducerii
și îl interesează mai îndeaproape pe copil începînd cu vîrsta de 10 ani.
Cu lămurirea în această chestiune, copilul încheie un capitol a
cunoștințelor sale elementare, care în anii următori se vor aprofunda,
lărgi și diferenția.