Fiziologia Organelor Genitale Masculine




FIZIOLOGIA ORGANELOR GENITALE MASCULINE



Uretra este, după cum am mai amintit un conduct care servește la expulzia
urinii și a spermei.
Un sfincter striat care poate contracta voluntar împarte uretra în două porțiuni :
anterioară și posterioară, deosebite anatomic și funcțional.
Acest sfincter este închis în intervalul dindre micțiuni iar prezența sa ajută ca
secrețiile patologice din uretra anterioară să se scurgă înfară.
În stare de repaus canalul uretrei este virtual, pereții săi tapetați de mucoasă fiind
alipiți unul de celălalt.
Mucoasa uretrei are glande care produc o secreție alcalină, necesară menținerii stării
ei de umiditate.
În timpul micțiunii mușchiul vezical se contractă pentru a expulza urina.
Sfincterul neted, situat la nivelul uretrei posterioare, și cel strial se relaxează uretra
anterioară se deschide pentru a lăsa drum liber urinii.
Erecția este provocată de acumularea de sînge în corpii erectili.
Ea constituie au act reflex care are un centru în măduva spinării coordonat de centrii
nervoși superiori.
Erecția este provocată de excitații periferice, mai ales din zonele genitale și cerebrale.
Ejacularea se produce prin contracția veziculelor seminale, a sfincterelor uretrei și a
mușchilor perineali.
Sperma este împinsă din veziculele seminale în uretra posterioară unde se acumulează
sub presiune.
Relaxarea bruscă și intermitentă a sfincterului striat duce la proiectarea sacadată a
lichidului spermatic.
Prostata este o glandă sexuală accesorie care are o secreție externă.
Există o secreție de repaus și una activă.
Secreția de repaus este redusă cantitativ și este independentă de excitațiile sexuale,
spre deosebire de cea activă, care depinde de acestea.
Secreția prostatică contribuie atît cantitativ cît și calitativ la formarea spermei.
Testicului este elementul de bază al aparatului masculin de reproducere.
El este situat, după cum am văzut, în scrot care are rolul de a înveli și proteja glanda
sexuală mascilină.
Prin dispoziția sa scrotul contribuie la menținerea unei temperaturi optime desfășurării
unei activității normale a testiculului.
Funcția endocrină a testiculului constă în secreția de testosteron care imprimă organismului
caracterele sexuale masculine.
Secreția testosteronului este dependentă de hormonii stimulați ai glandelor sexuale masculine
secretați de către hipofiză.
Funcția gametogenă de formare a spermatozoilor reprezintă contribuția masculină la
perpetuarea speciei.
Spermatozoizii sînt produși de către celulele tubilor seminiferi testiculari.
Ei sînt filiformi, flagelați cu o lungime de 50-60 de microni și sînt animați în stare vie
de mișcări ondulatorii.
Sînt formați din trei părți :
- cap - în stare se băsește nucleul ;
- corp - care conține substanțe nutritive antrenate se spermatozoid în ovul și
- coadă.
Spermatozoidul adult are două proprietății principale :
motilitatea și puterea fecundată.
Spermatozoidul, celula sexuală masculină    poezii-literare.ro



Motilitatea este influențată de temperatură și pH-ul mediului.
Temperatura ridicată și mediul acid îi omoară.
Fecundabilitatea ține de volumul spermei, de numărul de spermatozoizi pe cmc, de procentul
formelor normale, de gradul și durata motilități.
Vitalitatea spermatozoizilor persistă rareori peste 48 de ore de la emisiune.
Lichidul fecundant sau sperma este gelatinos, ușor alcalin și conține spermatozoizii
eliminați în cantitate de 60-120 de milioane/cmc cu fiecare ejaculare.
Este un produs de secreție al testiculului, apididimului, canalelor și glandelor anexe ale aparatului
genital masculin.
Conține în afară de spermatozoizi :  apă, celule descuamate, granule pigmantare, concrețiuni
grăsoase, cristale de spermină.
În capitolele următoare vom vedea ce se va întîmpla mai departe cu spermatozoizii depuși
prin coit în vagin.












Fiziologia Organelor Genitale Masculine




FIZIOLOGIA ORGANELOR GENITALE MASCULINE



Uretra este, după cum am mai amintit un conduct care servește la expulzia
urinii și a spermei.
Un sfincter striat care poate contracta voluntar împarte uretra în două porțiuni :
anterioară și posterioară, deosebite anatomic și funcțional.
Acest sfincter este închis în intervalul dindre micțiuni iar prezența sa ajută ca
secrețiile patologice din uretra anterioară să se scurgă înfară.
În stare de repaus canalul uretrei este virtual, pereții săi tapetați de mucoasă fiind
alipiți unul de celălalt.
Mucoasa uretrei are glande care produc o secreție alcalină, necesară menținerii stării
ei de umiditate.
În timpul micțiunii mușchiul vezical se contractă pentru a expulza urina.
Sfincterul neted, situat la nivelul uretrei posterioare, și cel strial se relaxează uretra
anterioară se deschide pentru a lăsa drum liber urinii.
Erecția este provocată de acumularea de sînge în corpii erectili.
Ea constituie au act reflex care are un centru în măduva spinării coordonat de centrii
nervoși superiori.
Erecția este provocată de excitații periferice, mai ales din zonele genitale și cerebrale.
Ejacularea se produce prin contracția veziculelor seminale, a sfincterelor uretrei și a
mușchilor perineali.
Sperma este împinsă din veziculele seminale în uretra posterioară unde se acumulează
sub presiune.
Relaxarea bruscă și intermitentă a sfincterului striat duce la proiectarea sacadată a
lichidului spermatic.
Prostata este o glandă sexuală accesorie care are o secreție externă.
Există o secreție de repaus și una activă.
Secreția de repaus este redusă cantitativ și este independentă de excitațiile sexuale,
spre deosebire de cea activă, care depinde de acestea.
Secreția prostatică contribuie atît cantitativ cît și calitativ la formarea spermei.
Testicului este elementul de bază al aparatului masculin de reproducere.
El este situat, după cum am văzut, în scrot care are rolul de a înveli și proteja glanda
sexuală mascilină.
Prin dispoziția sa scrotul contribuie la menținerea unei temperaturi optime desfășurării
unei activității normale a testiculului.
Funcția endocrină a testiculului constă în secreția de testosteron care imprimă organismului
caracterele sexuale masculine.
Secreția testosteronului este dependentă de hormonii stimulați ai glandelor sexuale masculine
secretați de către hipofiză.
Funcția gametogenă de formare a spermatozoilor reprezintă contribuția masculină la
perpetuarea speciei.
Spermatozoizii sînt produși de către celulele tubilor seminiferi testiculari.
Ei sînt filiformi, flagelați cu o lungime de 50-60 de microni și sînt animați în stare vie
de mișcări ondulatorii.
Sînt formați din trei părți :
- cap - în stare se băsește nucleul ;
- corp - care conține substanțe nutritive antrenate se spermatozoid în ovul și
- coadă.
Spermatozoidul adult are două proprietății principale :
motilitatea și puterea fecundată.
Spermatozoidul, celula sexuală masculină    poezii-literare.ro



Motilitatea este influențată de temperatură și pH-ul mediului.
Temperatura ridicată și mediul acid îi omoară.
Fecundabilitatea ține de volumul spermei, de numărul de spermatozoizi pe cmc, de procentul
formelor normale, de gradul și durata motilități.
Vitalitatea spermatozoizilor persistă rareori peste 48 de ore de la emisiune.
Lichidul fecundant sau sperma este gelatinos, ușor alcalin și conține spermatozoizii
eliminați în cantitate de 60-120 de milioane/cmc cu fiecare ejaculare.
Este un produs de secreție al testiculului, apididimului, canalelor și glandelor anexe ale aparatului
genital masculin.
Conține în afară de spermatozoizi :  apă, celule descuamate, granule pigmantare, concrețiuni
grăsoase, cristale de spermină.
În capitolele următoare vom vedea ce se va întîmpla mai departe cu spermatozoizii depuși
prin coit în vagin.












Organele Genitale Masculine



ORGANELE GENITALE MASCULINE



Spre deosebire de organele genitale feminine, aparatul genital masculin are o poziție
mai puțin apărată, mai externă fiind exvaginat, extraperitoneal, subtegumentar.
El are mai mult misiunea să transporte și să depună spermatozoizii ( celulele sexuale
masculine ) într-un loc bine ocrotit ( organismul feminin ) în vederea fecundării, dezvoltării și
nașterii unei ființe noi.
Organele genitale masculine au unele părți corespunzătoare celor feminine, dar cu rol deosebit și
anume acela de a completa, de a întregi misiunea organelor genitale feminine în
procesul de generare a urmașilor.

Organele genitale masculine. Secțiunea anteroposterioară.     poezii-literare.ro



Astfel ovarelor le corespund cele două glande sexuale masculine - testiculii - care au un rol
germitiv, producător de celule sexuale masculine - spermatozoizii - și un ro hormonal producînd
hormonul sexual masculin - testosteronul.
Cei doi testiculi se află în partea de jos a regiunii genitale într-o pungă a pielii, cutată, acoperită
cu păr, denumită scrot.
La copil și adolescent, dimensiunile testiculului sînt foarte reduse, la pubertate el crește brusc,
pentru a scădea din nou la bătrînețe, prin atrofie.
Țesutul testicular este o pulpă moale, semifluidă, conținută într-un înveliș fibros care îi dă o
consistență mai mult sau mai puțin fermă.
Țesutul propriu testicular este format din așa-numitele canicule seminifere, locul de
formare al spermatozoilor și dintr-un țesut interstițial răspunzător de secreția endocrină,
testosteronul, hormonul sexual masculin.
Epididimul acoperă testiculul pe partea sa dorsală și cranială, are o lungime de aproximativ 5 cm
și conține un conduct colector al canaliculelor seminifere.
El se continuă cu canalul deferent ; prin intermediul acestui canal, cu o lungime de 25 cm,
celulele sexuale masculine ajung la nivelul unei glande numită prostată.
Prostata este situată între vezică și rect, într-o lojă specială numită loja prostatei ; la bărbatul
adult are o greutate de aproximativ 20-25 g și o formă de con turtit dinainte înapoi.
Prostata este formată dintr-un țesut glandular, fibre musculare și un țesut spongios.
Toate acestea înconjoară uretra, avînd o dezvoltare mai mare pe fața posterioară și laterală a ei.
Glandele prostatice participă prin secreția lor la formarea spermei.
Imediat deasupra bazei prostatei se află situate  veziculele seminare al căror volum variază
în funcție de perioada de activitate genitală, fiind mai dezvoltate la adult ;
ele pot fi considerate ca un diverticul al porțiunii terminale ( amplulare ) a canalului deferent.
Pe secțiune, veziculele seminale apar ca niște cavități împărțite în numeroase cămăruțe
pline cu lichid spermatic la care se adaugă secreția proprie a glandelor veziculelor.
Penisul se găsește în partea de kos a regiunii perineale.
Urmează inițial o direcție ascendentă, ușor oblică, iar la nivelul simfizei pubiene se
desprinde de perineu devenind liber și constituind penisul propriu-zis.
Are o lungime de 10-12 cm și o circumferință de 7-8 cm ; în stare de erecție aceste
dimensiuni cresc.
Extremitatea anterioară a penisului poartă numele de gland și are aspectul unei proeminențe conice.
La vîrful glandului este așezat meatul urinar, extremitatea terminală a ultimei porțiuni canaliculare,
comună organelor urinare și genitale, uretra.
Glandul este separat de restul penisului printr-un șanț, numit balano-prepuțial și este acoperit în stare de repaus ( anerecție ) de un manșon cutaneo-mucos, numit prepuț.
Între prepuș și gland se află o cavitate virtuală în care se pot aduna secrețiile glandelor
învecinate determinînd inflamații.
Penisul este alcătuit din organele erectile și învelișurile lor.
Organele erectile sînt reprezentate de corpii cavernoșii ( drep și stîng ) care ocupă fața
dorsală a penisului și de corpul spongios.
În timpul erecției acești corpi devin turgescenți, umplîndu-se cu sînge.
Penisul este străbătut pe aproape toată lungimea sa de uretră, canal de evacuare a urinii ;
tot pe aici sînt proiectați sub presiune spermatozoizii conținuți în lichidul spermatic,
prin actul numit ejaculare.
Cu acest prilej de produce închiderea uretrei spre vezică urinară cu ajutorul unui
sfincter care comprimă uretra împiedicînd amestecarea spermei cu urina.
În stare de erecție a penisului, organele genitale masculine sînt pregătite pentru actul
sexual ( unire cu organele genitale feminine ), în timpul căruia spermatozoizii conținuți
în lichidul spermatic vor fi proiectați în interiorul organelor genitale feminine
( în vagin ).





Organele Genitale Masculine



ORGANELE GENITALE MASCULINE



Spre deosebire de organele genitale feminine, aparatul genital masculin are o poziție
mai puțin apărată, mai externă fiind exvaginat, extraperitoneal, subtegumentar.
El are mai mult misiunea să transporte și să depună spermatozoizii ( celulele sexuale
masculine ) într-un loc bine ocrotit ( organismul feminin ) în vederea fecundării, dezvoltării și
nașterii unei ființe noi.
Organele genitale masculine au unele părți corespunzătoare celor feminine, dar cu rol deosebit și
anume acela de a completa, de a întregi misiunea organelor genitale feminine în
procesul de generare a urmașilor.

Organele genitale masculine. Secțiunea anteroposterioară.     poezii-literare.ro



Astfel ovarelor le corespund cele două glande sexuale masculine - testiculii - care au un rol
germitiv, producător de celule sexuale masculine - spermatozoizii - și un ro hormonal producînd
hormonul sexual masculin - testosteronul.
Cei doi testiculi se află în partea de jos a regiunii genitale într-o pungă a pielii, cutată, acoperită
cu păr, denumită scrot.
La copil și adolescent, dimensiunile testiculului sînt foarte reduse, la pubertate el crește brusc,
pentru a scădea din nou la bătrînețe, prin atrofie.
Țesutul testicular este o pulpă moale, semifluidă, conținută într-un înveliș fibros care îi dă o
consistență mai mult sau mai puțin fermă.
Țesutul propriu testicular este format din așa-numitele canicule seminifere, locul de
formare al spermatozoilor și dintr-un țesut interstițial răspunzător de secreția endocrină,
testosteronul, hormonul sexual masculin.
Epididimul acoperă testiculul pe partea sa dorsală și cranială, are o lungime de aproximativ 5 cm
și conține un conduct colector al canaliculelor seminifere.
El se continuă cu canalul deferent ; prin intermediul acestui canal, cu o lungime de 25 cm,
celulele sexuale masculine ajung la nivelul unei glande numită prostată.
Prostata este situată între vezică și rect, într-o lojă specială numită loja prostatei ; la bărbatul
adult are o greutate de aproximativ 20-25 g și o formă de con turtit dinainte înapoi.
Prostata este formată dintr-un țesut glandular, fibre musculare și un țesut spongios.
Toate acestea înconjoară uretra, avînd o dezvoltare mai mare pe fața posterioară și laterală a ei.
Glandele prostatice participă prin secreția lor la formarea spermei.
Imediat deasupra bazei prostatei se află situate  veziculele seminare al căror volum variază
în funcție de perioada de activitate genitală, fiind mai dezvoltate la adult ;
ele pot fi considerate ca un diverticul al porțiunii terminale ( amplulare ) a canalului deferent.
Pe secțiune, veziculele seminale apar ca niște cavități împărțite în numeroase cămăruțe
pline cu lichid spermatic la care se adaugă secreția proprie a glandelor veziculelor.
Penisul se găsește în partea de kos a regiunii perineale.
Urmează inițial o direcție ascendentă, ușor oblică, iar la nivelul simfizei pubiene se
desprinde de perineu devenind liber și constituind penisul propriu-zis.
Are o lungime de 10-12 cm și o circumferință de 7-8 cm ; în stare de erecție aceste
dimensiuni cresc.
Extremitatea anterioară a penisului poartă numele de gland și are aspectul unei proeminențe conice.
La vîrful glandului este așezat meatul urinar, extremitatea terminală a ultimei porțiuni canaliculare,
comună organelor urinare și genitale, uretra.
Glandul este separat de restul penisului printr-un șanț, numit balano-prepuțial și este acoperit în stare de repaus ( anerecție ) de un manșon cutaneo-mucos, numit prepuț.
Între prepuș și gland se află o cavitate virtuală în care se pot aduna secrețiile glandelor
învecinate determinînd inflamații.
Penisul este alcătuit din organele erectile și învelișurile lor.
Organele erectile sînt reprezentate de corpii cavernoșii ( drep și stîng ) care ocupă fața
dorsală a penisului și de corpul spongios.
În timpul erecției acești corpi devin turgescenți, umplîndu-se cu sînge.
Penisul este străbătut pe aproape toată lungimea sa de uretră, canal de evacuare a urinii ;
tot pe aici sînt proiectați sub presiune spermatozoizii conținuți în lichidul spermatic,
prin actul numit ejaculare.
Cu acest prilej de produce închiderea uretrei spre vezică urinară cu ajutorul unui
sfincter care comprimă uretra împiedicînd amestecarea spermei cu urina.
În stare de erecție a penisului, organele genitale masculine sînt pregătite pentru actul
sexual ( unire cu organele genitale feminine ), în timpul căruia spermatozoizii conținuți
în lichidul spermatic vor fi proiectați în interiorul organelor genitale feminine
( în vagin ).





Postare

  ANPC Termeni și Condiții