Modificări Ciclice Generale ale Organismului Feminin

MODIFICĂRI CICLICE ALE ORGANISMULUI FEMININ



În natură factorii de mediu exercită o puternică influență asupra plantelor și animalelor.
Seccesiunea ritmică a anotimpurilor, prin variațiile de lumină, de temperatură și de
umiditate, imprimă un anumit ritm biologic proceselor fundamentale din întreaga
lume vie.
Dar, cu cît o viețuitoare este mai evoluată pe scară biologică, devine mai puțin dependentă
de factorii de mediu.
La maimuțe ca și la femei, ritmul sexual este independent de factorii de mediu și de activitatea sexuală.
Odată cu pubertatea se instalează o activitate ritmică hipofizo-ovariană, coordonată de o regiune a creierului numită hipotalamus.
Ritmicitatea în succesiunea ciclurilor genitale se manifestă prin apariția periodică a ovulației
la nivelul ovarului, prin descuamarea periodică a mucoasei uterine, prin modificările
mucoasei vaginale.
Activitatea aceasta ciclică are la femeie un ritm caracteristic săptămînal.
Într-adevăr, ciclul ovarian și uterin durează patru săptămîni, faza foliculinică și luteinică,
două săptămîni.
Durata unei sarcini se întinde pe 40 de săptămîni.
Pînă nu de mult se considera că există o legătură între fazele lunii și menstruație.
Astăzi este definitiv stabilit că ciclismul genital este datorat hipotalamusului - porțiunii
din creier despre care am amintit și care ar fi sediul centrilor sexuali.
Hipotalamusul este controlat și el de niște centri nervoși superiori.

Vaginul

VAGINUL



Constituie organul de copulație al femeii, este un organ de trecere și servește pentru recepția
și depozitarea spermei.
Prin el se scurg sîngele menstrual și secrețiile din uter și trompe ; prin el trece copilul cînd se naște.
Datorită mediului său acid, are o funcție de protecție antimicrobiană.
S-a stabilit că aciditatea vaginală este în funcție de secreția de estrogeni ; ea scade în stările
de carență foliculică.
În vagin există în mod normal o anumită floră microbiană, formată în cea mai mare parte
dintr-un microb care poartă numele descoperitorului său : bacilul Doderlein.

Schema modificărilor ciclice ale mucoasei uterine, a foliculului și corpului galben în corespondența lor în timp.

Pararelă între procesele din ovar și cele din mucoasa uterină după fecundarea oului.

Aceasta nu este patogen  - adică cauzator de boală - el participă la metabolismul vaginal,
eliberînd acid lactic, care influențează aciditatea vaginală.
Aciditatea vaginală normală are un pH 4,5-5 și ea condiționează la rîndul ei flora vaginală.
În anumite stări patologice, în care aciditatea vaginală scade, în vagin se dezvoltă și
alți microbi.
Sub influența hormonilor ovarieni mucoasa vaginală suferă modificări ciclice.
Elementele de descuamare vaginală, recoltate și studiate la microscop, oglindesc gradul
impregnării hormonale a acestui segment al aparatului genital.
În mod normal celulele straturilor superficiale ale mucoasei vaginului se descuamează formînd,
împreună cu o cantitate mică de lichid rezultatul din peretele vaginal precum și cu secrețiile
celorlalte organe genitale, secreția vaginală albicioasă și în cantitate mică.

Fiziologia glandei mamare care, îndeplinind un rol mai mult estetic în afară de sarcină,
își îndeplinește rolul biologic numai odată cu sarcina și mai ales după nașterea copilului.
Sub influența hormonilor ovarieni, la nivelul glandei mamare se produce o dezvoltare a țesutului
glandular și a canalelor evacuatorii.
Corespunzător concentrațiilor crescute ale acestor hormoni, către sfîrșitul fiecărei
jumătăți de ciclu menstrual, parenchimul glandular primește mici impulsuri de creștere,
care produc uneori la femeie o senzație neplăcută de tensiune dureroasă la nivelul sînilor.
Gradul și importanța subordonării funcționale a parenchimului glandular față de hormonii
ovarieni se manifestă cel mai evident abia la graviditate.
Cantitatea mai mare de hormoni sexuali secretați de către placentă, determină o creștere
mai accentuată a glandei mamare, pregîtind-o pentru misiunea de mai tîrziu de secreție a laptelui.
Cît timp însă glanda mamară este supusă acestor impulsuri de creștere, celulele care au rol
în secreția laptelui rămîn într-o stare de repaus funcțional.
La formarea laptelui propriu-zis se ajunge abia după expulzarea placentei, după naștere,
cînd are loc o scădere marcată a concentrației hormonilor sexuali în sîngele mamei.
Acum, sub influența unui hormon hipofizar numit prolactină, are loc declanșarea secreției lactate.
Trebuie menționat că la acest proces participă și alte glande endocrine ca tiroida și
corticosuprarenală.
Menținerea lactației în continuare în timpul perioadei de alăptare este determinată
în mor reflex de actul sugerii.
Odată cu dispariția excitantului reprezentat de supt, lactația încetează în cîteva zile.
Evacuarea laptelui, se produce pe de o parte în mod pasiv, ca urmare a suptului, iar pe
de altă parte există și mecanisme active, cum ar fi contracția musculaturii canalelor
glandei mamare și a mamelonului sub influența tot a unui hormon hipofizar - ocitocina.

Uterul și Menstruația

UTERUL  ȘI MENSTRUAȚIA


Ca efect al acțiunii hormonilor ovarieni, estrogenii și progesteronul, la nivelul uterului
se produc modificări ciclice de natură structurală și funcțională.
Cele mai importante dintre acestea se petrec la nivelul stratului intern mucos - endometru
care este pregătit în fiecare lună pentru cuibărirea ovulului fecunfat.
În prima jumătate a ciclului menstrual ( considerînd că ovulația împarte ciclul menstrual
în două ) mucoasa endo-uterină se îngroașă sub influența estrogenilor ; glandele devin mai numeroase și influența estrogenilor ; glandele devin mai numeroase și sinuoase, crește vascularizația.
În a doua jumătate a ciclului, după ovulație, sub influența progesteronului apare și o
activitate secretorie ( a glandelor ).
Dacă ovulul nu a fost fecundat, mucoasa uterină pregătită pentru a primi oul, va suferi modificări
regresive : vasele sanguine se rup și sîngerează, mucoasa se dezlipește și se elimină,
realizînd menstruația.
Prima menstruație - menarha - apare în jurul vîrstei de 12-14 ani, prezentînd însă variații
individuale foarte mari.
Apariția menarhei nu conferă însă fetiței și calitatea de a procrea, primele menstruații fiind
anovulatorii.
Menstruația este o pierdere de sînge produsă prin necroza mucoasei uterine ; apare ritmic
de la pubertate pînă la menopauză ( cu excepția perioadei sarcinii și a cîtorva luni de lăuzie ).
Hemoragia menstruală durează în medie 3-5 zile în care timp se pierde aproximativ
50-100 ml sînge/zi.
Sîngele se elimină periodic prin contracțiile uterului, el este incoaguabil, iar sîngerarea
este indoloră.
Din punct de vedere hormonal se consideră că estrogenii, prin scăderea lor bruscă, sînt
cei mai importanți în determinarea producerii menstruației.

Fiziologia Organelor Genitale Feminine

FIZIOLOGIA ORGANELOR GENITALE FEMININE


Organele genitale feminine au următoarele funcții importante : ovarele au funcția gametogenă,
celulele sexuale feminine ( ovulele ) tot ele au și o funcție endocrină secretînd, sub influența
unei glande situate la baza creierului, hipofiza, hormonii sexuali feminini - estrogenii și
progesteronul ; trebuie menționat că ovarul secretă și hormoni sexuali masculini - androgeni
care au rol în modelarea caracterelor sexuale feminine.
Vaginul este un canal ( recipient ) adaptat pentru primirea celulelor sexuale masculine -
spermatozoizii.
Trompele servesc ca loc de întîlnire și unire a celulelor sexuale feminine și masculine.
Uterul reprezintă căminul în care se adăpostește tînărul ou uman, în care găsește toate
condițiile unei bune dezvoltări pînă la maturizarea lui.
Tot uterul este acela care elimină fătul apt pentru existența în mediul exterior, perticipînd în cea
mai mare măsură la mecanismul neșterii.


Ovarele

Am amintit în rîndurile anterioare că în ovarele femeii se dezvoltă celulele sexuale feminine,
ovulele, care sînt celule sferice, cu dimensiunile cele mai mari dintre toate celulele
organismului, fiind la limita vizibilității cu ochiul liber.
Ovulele se dezvoltă în așanumiții foliculi ovarieni care, după gradul lor de maturizare, poartă
numele de foliculi primordiali, primari, cavitari, cavitari maturați și maturați ( preovulativi ),
sau foliculi de Graaf.
Cele două ovare ale fetiței nou-născut conțin circa 400 000 de foliculi care rămîn nemodificați
pînă în perioada pubertății cînd începe maturarea lor.
Pentru fiecare ciclu menstrual normal se dezvoltă numai un felicul care va deveni corp galben.
Dezvoltarea sa durează 12-14 zile trecînd prin stadiile amintite.
Ceilalți foliculi care vor atinge și ei un anumit stadiu de dezvoltare, vor degenera.
Foliculul maturat se va rupe spontan într-o zonă mai slab vascularizată de la suprafața sa.
Acesta reprezintă ovulația și constă în expulzarea ovulului antrenat de lichidul folicular.
Ovulația se produce cître mijlocul perioadei intermenstruale sau mai exact există un raport
direct între ovulație și debutul ciclului următor, pe care îl precede cu 14-15 zile.
Ovulația este independentă de contactul sexual putînd avea loc însă influența unor factori senzoriali
și psihici și în alte zile ale ciclului menstrual, decît în cele așteptate.
Se pare că fiecare ovar alternează lunar în privința ovulației ; ea se succede ciclic în toată
epoca sexuală a femeii, cu excepția celor 9 luni de sarcină și a cîtorva luni din lăuzie.
După ovulație foliculul rupt se va transforma profund.
Zona de ruptură se acoperă cu un cheag de fibrină și se închide cicatriceal.
Se formează o veziculă, punct de plecare a unei noi glande endocrine - corpul galben -
care va fi răspunzătoare de secreția hormonului progesteron.
Dacă nu are loc fecundația, evoluția acestuia se va face spre fibrozare, dînd un corp albicios ce
se va șterge în lunile următoare - corpul albicans.
Dacă are loc fecundația și apoi fixarea oului n uter, corpul galbel va persista și se va hipertrofia formînd corpul galben gravidic, care va asigura echilibrul endocrin al gravidității în
primele trei-patru luni de sarcină.
Dezvoltarea foliculului de la stadiul de folicul primordial pînă la cel de folicul maturat
și apoi ovulația, se face sub influențe neuro-hormonale ( endocrine ), prin intermediul unui hormon
secretat de glanda hipofiza și numit prescurtat F.S.H. a cărui secreție crește începînd din a doua
zi a ciclului menstrual.

Folicul de Graaf.    poezii-literare.ro

F.S.H-ul nu este capabil însă să producă singur maturarea foliculilor și să transforme în
corp galben.
Pentru aceasta este necesară prezența și acțiunea hormonului luteinizant, numit
prescurtat L.H.
La femeia adultă se poate distinge la nivelul hipofizei două faze funcționale constituind
ciclul hipofizar : faza secreției de F.S.H. și cea a predominenței L.H-ului.
În prima fază la nivelul ovarului, se va produce secreția de hormoni estrogeni de către
celulele de la periferia foliculilor.
Ovulația corespunde nivelului maxim de secreție a estrogenilor ( foliculinei ).
În a doua fază, la nivelul ovarului există o predominență de progesteron, secretat, după cum
am văzut, de către corpul galben.
În timpul persistenței corpului galben există o inhibiție a celorlalți foliculi.
Rrgresiunea corpului galben antrenează apariția menstruației cu care ocazie începe un
nou ciclu ovarian.
Regresiunea corpului galben este datorită inhibiției secreției de hormoni hipofizari, ca
urmare a creșterii activității progesteronice ( luteinice ).
Trebuie să mai amintim aici că, în momentul ovulației, secreția de estrogeni fiind la nivel
maxim, acțiunea congestivă a acestora asupra receptorilor genitali și extragenitali
determină unele manifestări ca : dureri lombo-abdominale, tumefierea dureroasă a
sînilor și uneori chiar o mică hemoragie prin vagin.
Totalitatea acestor simptome formează așa-numitul sindrom intermestrual.
După ovulație, ovulul este captat de franjurile pavilionului trompei și condus în interiorul
acesteia.
Trebuie să reținem că, după aproximativ 12 ore de la ovulație, ovulul nu mai este fecundabil.
Întîlnirea ovului cu spermatozoidul se realizează în treimea externă a trompei - ampula tubară
reprezentînd și locul unde se efectuează în mod obișnuit fecundația.



Uterul și Menstruația

Vaginul

Fiziologia procreației - reproducerea