Ceai Anticolitic

CEAI ANTICOLITIC


- Flori de coada-șoricelului
- Flori de mușețel
- Frunze de riniță
- Frunze de mentă
- Sunătoare
- Talpa-gîștei
- Capsule de mac
- Fenicul



Iflația intestinului gros formează boala numită colită,
care de cele mai multe ori este însoțită de o inflamație a
mucoasei intestinului subțire, boală numită enterită.
Asocierea celor două afecțiuni poartă numele de enterocolită.
Pe lîngă tratamentul și regimul alimentar prescris de medic,
plantele medicinale ce intră în formula acestui ceai au
proprietăți antiseptice, calmante, cicatrizante și carminative.
Florile de mușețel și coada-șoricelului, prin uleiul volatil bogat
în azulen, au acțiune bactericidă, antiseptică și descongestivă
asupra mucoasei stomacale și intestinale.
Sunătoarea completează acțiunea antiseptică și cicatrizantă,
iar prin taninul ce-l conține ajută în colitele manifestate
prin diaree.
Frunzele de roiniță și mentă au însușiri antivomitive și calmante
completînd acțiunea antispasmodică și sedativă a capsulelor de mac,
precum și a plantei talpa-gîștei.
Fructele de fenicul prin proprietățile lor carminative ajută la
eliminarea gazelor ce se formează în procesul de fermentație al colitelor.
Se recomandă a se bea 3 ceaiuri pe zi.
În colitele însoțite de diaree, ceaiul se va îndulci cu zaharină sau se
va bea neîndulcit.

Despre Pubertate

DESPRE PUBERTATE




Pubertatea este perioada de vîrstă în care se produce maturația sexuală.
Cuvîntul derivă din latinescul ,,pubescere„ - a se acoperi de păr.
Ea începe cu apariția părului pubian, și se încheie cu producerea
primei ovulații la fete, iar la băiat cu prima ejaculare.
Perioada pubertății este cuprinsă între 13-15 ani și se carecterizează
prin instabilitate psihică și organică și o mică rezistență la agresiunile
externe.
Deoarece în această perioadă îmbolnăvirile sînt mai frecvente, mai
ales la fetițe, medicii, școala și familia trebuie să-i acorde mai multă
importanță și atenție.
Astfel, boli ca : varicela, scarlatina, difteria etc.
Sînt frecvente și pot avea repercursiuni asupra dezvoltării ulterioare.

Dezvoltarea prepuberală

Constituirea pubertății

Fecundația

FECUNDAȚIA


Pentru ca viața să se transmită, pentru ca să se formeze o nouă ființă, este necesară
unirea celor două celule sexuale specializate pentru funcția de reproducere :
spermatozoidul ovulului.
Acest proces poartă numele de fecundație.
Spermatozoidul pătruns în citoplasma ovulului își pierde coada care se absoarbe.
Capul spermatozoidului, în care se găsește nucleul, se unește cu nucleul ovulului
și în acest moment ia naștere oul, o nouă ființă și sarcina începe.
Fiecare nucleu celular conține așa-numiții cromozomi, care sînt purtătorii substanței
ereditare a organismului din care provin.
Fiecărei specii îi este caracteristic un anumit număr de cromozomi, spre deosebire de celulele
sexuale care au numai 23.
În celula ou, fiecărui cromozom matern îi corespunde un cromozom patern cu aceeași formă,
structură și funcție genetică.
În acest fel numărul de cromozomi caracteristic speciei umane - 46 - se reface.
Materialul genetic se menține astfel neschimbat cantitativ, dar, prin formarea de recombinații,
se deosebește atît de cel patern, cît și de cel matern.
Cromozomii conțin particule mici numite gene, care sînt liniar ( peste 100 000 pe un cromozom )
și care reprezintă unități funcționale genetice cu un rol în transmiterea caracterelor ereditare.
Lor le datorăm nu numai sexul, dar și conformația corpului, culoarea părului, ochilor etc.
Prin contopirea celor două nuclee se formează noua celulă oul uman.
Din acest moment începe și diviziunea lui, la început în două, apoi în patru și așa mai deperte
în progresie aritmetică oul ajungînd la aspectul de mură, de unde și numele de morulă care se
dă acestui stagiu.
Oul în curs de segmentare se îndreaptă către uter, împins fiind de mișcările contractile ale
trompei și prin mișcările cililor vibratili.
Sînt necesare 3-4 zile pentru ca să ajungă în cavitatea uterină.
Trei zile după aceea el plutește liber în secreția uterului, a cărui mucoasă este pregătită să-l
primească și a cărui strat muscular este hipoton, hipocontractil datorită progesteronului.
Abia în ziua a șasea a ovulației, deci aproximativ a 21-a zi a ciclului menstrual, oul ia contact
cu mucoasa uterină.
În acest interval de timp oul a trecut într-o etapă superioară a segmentării, aceea de blastulă.
În această etapă se produce nidația adică cuibărirea oului în mucoasa uterină, în care pătrunde
grație proprietăților învelișului lui și în care își creează o mică cavitate numită camera
ovulară al cărui orificiu se astupă cu un cheag.
Începe acum o nouă fază de dezvoltare ; de unde pînă acuma celulele divizate erau egale ca
mărime și formă, ele se diferențiază, începe formarea foițelor embrionare primare, din
care iau naștere toate țesuturile și organele corpului.
În plus se formează aparatul de fixare și hrănire a noii ființe, care este placenta.

Fiziologia Procreației - Reproducerea

FIZIOLOGIA PROCREAȚIEI - REPRODUCEREA


Spermatozoizii, depuși în vagin în timpul actului sexual, ajung în contact nemijlocit
cu orificiul extern al colului uterin ( gura colului ).
Ei sînt separați încă de ovul printr-o distanță de aproximativ 20 cm.
Acest parcurs este străbătut rapid prin mișcările active ale spermatozoidului și prin
aspirația exercitată de organele genitale ale femeii.
La mijlocul intervalului ce astupă canalul colului își schimbă caracteristicile și devine mai
transparent și mai apos, permițînd astfel trecerea mai ușoară a spermatozoizilor.
Acest mediu este și alcalin deci prielnic viețuirii lor.
Deci din vagin numai un număr redus de spermatozoizi vor pătrunde în canalul
cervical, număr care scade mereu pe măsură ce își continuă drumul spre întîlnirea
pe care o are cu ovulul la nivelul 1/3 externe a trompei.
În trompă, spermatozoizii înoată contra curentului lichidian și se pare că acest curent
le arată drumul.
Pe de altă parte, există o atracție de natură chimică între spermatozoizii și ovulele
mature de aceeași specie.
Calea pînă la ovul este îngreunată de multe obstacole fizice și chimice, ca și cum
pretențiosul ovul și-ar pune la încercare mulțimea de pretendenți pentru a-l alege pe
cel mai rapid, pe cel mai viguros.
Spermatozoidul este un mare sprinter.*
El este de 100 de ori mai mic decît un ovul, de 10 000 de ori mai mic decît o gămălie de ac.
cu toate acestea reușește să străbată distanța de 20 cm, ajungînd la întîlnire în aproximativ
2 ore ( are o viteză de 2-3 mm/minut ).
Dinalul cursei reunește la sosire abia un număr de aproximativ 6000 de spermatozoizi din totalul
de 60-120 milioane, restul se pierd pe drum și mor.
Acești ultimi spermatozoizi dau asaltul final aspra ovulului.
Cei mai vioi reușesc să-și împlînte capul în membrana care înconjoară ovulul.
Unul dintre aceștia - învingătorul - reușește să străbată membrana de înveliș în
întregime, penetrînd în masa ovulului.
În acest moment ovulul secretă o substanță care îl face impenetrabil la ceilalți spermatozoizi
care vor muri.
,,Vai de cei învinși”.
În cazul în care după ovulație spermatozoidul lipsește la întîlnire, ovulul nefecundat va muri,
de asemenea.
Cu toate acestea, el continuă drumul spre uter fiind mobilizat de cili, mici firișoare
ale mucoasei trompei.
Peste cîteva zile uterul va primi ovulul devenit inutil, pentru a cărui găzduire s-a pregătit
timp de o jumătate de lună și-l va expulza cu ocazia menstruației.