Nou-Născutul Prematur

NOU-NĂSCUTUL PREMATUR


Față de nou-născutul la termen, cel prematur prezintă o serie
întreagă de particularități, așa cum am arătat anterior :
greutatea acestuia este sub 2500 g, lungimea sub 47 cm, ca limită
inferioară a viabilității fiind luată greutatea de minimum 1000 g
și lungimea de 35 cm.
Fața copilului este mică, pavilioanele urechilor sînt lipite de cap,
toracele este mic comparativ cu abdomenul care este mult mai
mare și cu pereții subțiri.
Organele genitale sînt incomplete dezvoltate.
Pielea este subțire, roșie și cu o sensibilitate crescută față de cea
a maturului.
Adeseori sînt prezente edemele.
Scăderea fiziologică a prematurilor este mică în comparație cu
aceea a nou-născuților la termen.
Mișcările sînt mai reduse, plînsul lor este mai slab.
Sînt copii care dorm aproape continuu.
Prematurii sînt copii care ne dau mai mult de lucru la ora suptului
și aceasta din cauza insuficienței maturități a reflexului de sugere.
Datorită unei activități musculare slabe și a imaturității  proceselor
de termoreglare, prematurii au tendința la hipotermie, adică la scăderea
temperaturii corpului cu diferențe mici față de temperatura mediului
ambiant.
De aceea prematurul va fi ocrotit în saloane mai bine încălzite, iar cu o
prematuritate gravă vor fi ținuți în incubatoare.
Rezistența față de infecții este mult mai scăzută.
Ritmul de creștere va fi din cele mai bune, în sensul că creșterea
greutății prematurului va fi mai accelerată ; la trei luni își dublează greutatea,
la 5-6 luni de viață o triplează, iar în jurul vîrstei de un an se apropie de
greutatea medie ideală la această vîrstă.
Dentiția și mersul, vor fi mai întîrziate față de nou-născutul la termen
de aceeași vîrstă cu prematurul.

Nou-Născutul la Termen

NOU-NĂSCUTUL LA TERMEN



Copilul născut la termen cîntărește în medie între 3000 - 3500 g, băieții
avînd în general o greutate ceva mai mare decît a fetițelor.
Sub această limită, dar pînă la 2500 g copiii sînt considerați subponderali.
Copii, născuți cu greutate sub 2500 g sînt prematuri, limita viabilității
fiind reprezentată de cifra de 1000 g.
Lungimea unui nou-născut la termen este apreciată între 49 - 52 cm, cea
a subponderalilor fiind între 47 - 49 cm.
Copiii a căror lungime este sub cm sînt considerați prematuri.
Am ținut să subliniem aceste date deoarece, așa cum subliniam într-un
capitol recent, ele nu au numai valoarea clinică, dar și medico-legală,
în legătură cu precizarea vîrstei sarcinii.
Nou-născutul are o serie de particularității, atît morfologice cît și
funcționale, care îl fac să se deosebească de sugar mic și care țin de
procesul de adaptare la viața extrauterină.
Printre particularitățile morfologice se notează : prezența pe suprafața pielii
a unui înveliș gros care, în viața intrauterină, ar avea un rol protector
față de lichidul amnionic, după naștere avînd un rol protector împotriva
nou-născutului prezintă frecvent pe suprafața pielii ,,lanugo”, adică
niște perișori fini care cad repede ; tegumentele sînt subțiri lăsînd să
să se vadă colorația roșiatică datorită unei vascularității bogate a dermului ;
în primele zile după naștere apare o descuamație a tegumentelor
datorită uscăciunii acestora în mediul extern unde este o umiditate redusă ;
cordonul ombilical, care trece prin trei faze : de mumifiere, de formare
a șanțului de eliminare și cădere a bontului, dispare pînă în ziua a 7-a
a 10-a de la naștere.
Pe lîngă particularitățile morfologice, amintim și de unele modificări
fiziologice proprii perioadei de nou-născut cum sînt : eliminarea meconiului
care este o golire a conținutului intestinal, diferit de materiile fecale
obinuite.
În toată această perioadă nou-născutului păstrează atitudinea fetală, adică
poziția cu care deja s-a obișnuit înăuntrul cavității uterine în perioada ultimelor
4 - 5 luni de sarcină.
Tot în perioada la care ne referim se petrec o serie de fenomene de adaptare cum
ar fi scăderea fiziologică în greutate, pe parcursul primelor 3 - 4 zile, care
reprezintă aproximativă 10% din greutate de naștere.
La o parte din nou-născuți apare în primele zile de la naștere un icter ( gălbenare )
numit ,,icter ficiologic” și care nu este altceva decît o manifestare a imaturității
proceselor hepatice ( enzimatice ).
Alt fenomen propriu perioadei de nou-născut este tumefierea glandei mamare,
atît la băieți cît și la fetițe, începînd din ziua a 3-a - a 4-a de la naștere.
Această umflare a glandelor mamare poate ajunge chiar la mărimea unei nuci,
devenind dureroasă la palpare.
Este așa-zisa ,,criză mamară” care nu trebuie confundată cu mastita.
Ea se datorește hormonilor placentari necesari mamei în timpul sarcinii,
care trec la făt.

Nou-Născutul

NOU-NĂSCUTUL

Perioada de nou-născut ( n.n. ) reprezintă o etapă de adaptarea a
organismului fetal la noile condiții din viața extrauterină și este
socotită durînd de la naștere aproximativă 30 de zile.
Primele șapte zile de viață constituie deosebire repercusiunile
nașterii copilului.
Ca urmare a nașterii poate apărea așa-numita bosă sero-sanguină.
Nasul poate să fie deformat, turtit, mai ales cînd în timpul nașterii
copilul este îndreptat cu fața spre osul sacrat.
Alteori, într-o naștere cu forceps și în urma presiunii exercitată,
pe nervi care interesează mușchii ce dau expresie feței, poate să apară
o paralizie facială temporară.
Pentru nou-născut lumea exterioară cuprinde doi factori noi :
temperatura ambiantă și lumina.
În primele 30 de zile, în așa-zisa perioadă de nou-născut, se petrec
o serie de fenomene fiziologice sau chiar patologice care sînt legate
strict de trecerea la viața extrauterină : căderea cordonului ombilical,
scăderea fiziologică în greutate, apoi reluarea creșterii, icterului
fiziologic, criza mamară, eliminarea meconiului, primele scaune.
Un prim examen clinic al nou-născutului ne oferă date precise în legătură
cu vîrsta sarcinii, criteriile esențiale după care apreciem starea
produsului de concepție.
Din acest punct de vedere deosebim două categorii importante
de nou-născuți, pe de o parte cei care s-au născut la termenul sarcinii
și reprezintă așa-numiții nou-născuți la termen, iar pe de altă parte
alții care vin pe lume înainte de vreme și figurează ca nou-născuții prematuri.

Lăuzia ( Complicațiile Lăuziei )

LĂUZIA ( COMPLICAȚIILE LĂUZIEI )


( hemoragia, infecțiile, tromboflebita, infecția sînului )


După cum orice bolă poate să apară în timpul sarcinii, tot așa o serie de
afecțiuni pot apărea și în timpul lăuziei.
Unele dintre ele pot fi boli infecțioase cum sunt : pojarul, scarlatina,
oreionul și altele, dar cele mai frecvente sînt legate de însăși starea de lăuzie.
Aceste complicații pot fi de multe feluri :

1.  HEMORAGIA

Hemoragia poate să apară în orice perioadă a lăuziei.
Dacă se instalează după primele 2 - 4 ore de la naștere, deci în lăuzia imediată,
poate fi explicată prin lipsa de contracție a uterului, fără persistența globului
de siguranță.
Această tuburare se numește ,,inerție uterină” și apare în special în uterele destinse,
obosite, după o naștere prelungită, în cazul nașterilor multiple, a unor utere
malformate etc., sau este condiționată de reținerea unor porțiuni de placente
sau membrane la nivelul colului uterin, vaginului, vulvei sau perineului, sau
survine, în ultima instanță, din cauza unor tulburări de coagulare a sîngelui.
În timpul lăuziei propriu-zise, de asemenea poate apărea hemoragia ca o
complicație, datorită reținerii de mici porțiuni de placentă sau membrane ;
nesesizate la timp, aceasta duce la inflamația endometrului și infectarea
lui, realizînd tabloul endometritei.

2. INFECȚIILE

Infecțiile pot apare cu tot tratamentul intens cu antibiotice care se face în
anumite situații în timpul lăuziei.
Acestea au drept cauză fie o nerespectare a regulilor elementare de igienă,
fie prin executarea unor manopere în condiții dubioase de asepsie și
antisepsie, fie prin existența unor leziuni la nivelul organelor genitale
netratate corect.
Din aceste motive infecția care apare în cursul lăuziei se poate localiza la
nivelul vulvei, vaginului sau a endometrului și să se însoțească de o stare
generală ceva mai alterată, dureri locale, modificarea caracterului
secrețiilor și febră.
În situații mai rare se poate instala o reacție locală prin interesarea
peritoneului pelvian, care se traduce prin apariția unor dureri vii în etajul
abdomenului inferior, grețuri, vărsături, febră, puls frecvent și o stare
generală alterată, realizîndu-se astfel tabloul unei boli numită pelviperitonită.
În situații și mai mai rare, este drept, fie din cauza unei virulențe mari a
microbilor, fie din cauza unui tratament incorect condus, în cazul infecțiilor
localizate sau propagate, microbii pot pătrunde în sînge și să dea naștere unei
boli generale grave numită septicemia.
În această boală, starea generală se alterează progresiv, febra este foarte ridicată,
pulsul crescut, impunînd efectuarea unui tratament deosebit de masiv cu
antibiotice, rehidratare etc.
Toate afecțiunile înșirate mai sus sînt cunoscute sub numele general de
,,infecție puerperală”, care după cum ați văzut, poate fi localizată, propagată
sau generalizată.
Este adevărat că aceste infecții pot fi favorizate și de anumite stări ale
sarcinii sau nașterii, cum ar fi : ruperea prematură a membranelor, o naștere
prelungită, resturi de placentă sau de membrane rămase în cavitatea uterină,
traumatisme ale părților moi.

3. TROMBOFLEBITA

Tromboflebita este o boală care apare în cazul cînd microbii și toxinele
atacă peretele venelor.
Pot fi interesate atît vene superficiale cît și profunde și unul di factorii
favorizanți este tocmai stagnarea sau încetinirea circulației sîngelui în
venele din bazin sau membrele inferioare, datorită imobilizarii la pat și
a deshidratării.
De multe ori interesează un traiect varicos.
Femeia va prezenta subfebrilități, pulsul va crește mai mult față de
nivelul temperaturii, pacienta va acuza o durere vie, exprimată sub formă
de crampă, la nivelul pulpei piciorului ( dureri în molet ), iar după aceea
vom constata o ușoară roșeață mai mult sau mai puțin întinsă cu tegumentul
încălzit, iar palpînd cu degetul , vom simți, pe o anumită distanță, o parte din
venă îngroșată, dură și sensibilă la palpare.
De aceea mobilizarea precoce și mișcările active în pat sînt foarte importante
pentru evitarea acestei boli.
Și în această situație numai medicul este în măsură să indice tratamentul necesar
în ameliorării și rezolvării complete a bolii.
Este bine însă să aplicăm niște comprese locale și să menținem piciorul mai ridicat
pe o pernă, un colac sau pătură făcută sul.

4. ÎNFECȚIA SÎNULUI

Infecția sînului se produce cînd microbii se localizează la nivelul țesuturilor și
canalelor care alcătuiesc glanda mamară și este cunoscută sub termenul de
mastită.
Marea majoritate a infecțiilor sînilor apar în cursul care apar la nivelul mameleonului
din cauza nerespectării timpului corect de menținere a copilului la sîn, sau de un
masaj brutal care poate, de asemenea, fisura mamelonul.
Ragadele reprezintă poartă de intrare a microbilor și sînt foarte dureroase.
În cazul în care avem și o stagnare a laptelui, infecția devine mai extinsă și
se produce o colecție de puroi, în sîn realizînd ,,abcesul mamar” ; starea generală se
alterează treptat, pot apărea chiar frisoane și febră, sînul devine foarte
dureros la palpare dînd senzația unor zvîcnituri sau pulsații la nivelul, pielea se
înroșește, se întinde, este sub tensiune și lucioasă.
Infecțiile sînului pot fi destul de ușor prevenite, dacă respectăm cîteva reguli
elementare de igienă : înainte de alăptate, mama, avînd unghiile tăiate, își spală
bine mîinile cu apă și săpun, apoi le clătește cu soluție antiseptică dezinfectantă
( cloramină 50% ) ; mameleonul și areola se spală cu un mic tampon de vată îmbibat
cu o soluție de acid boric 40%.
Dacă copilul are stomatită sau o piodermită nu va fi pus la sîn, ci se va stoarce
laptele și i se va da cu biberonul.
Trebuie să avem grijă să golim în permanență glanda mamară ori de cîte ori copilul
nu poate face acest lucru și să evităm stagnarea laptelui.
Sse poate realiza acesta cu ajutorul pompei.
Vom evita formarea fisurilor aceasta cu ajutorul pompei.
Vom evita formare fisurilor mameleonului, avînd grijă ca suptul la un sîn să nu
dureze mai mult de 10 -15 minute și tot acest timp mamelonul să fie introdus
în întregime în gura copilului.