Inflamațiile Organelor Genitale

INFORMAȚIILE ORGANELOR GENITALE



În cadrul consultațiilor de partenologie vom găsi o patologie inflamatorie cu
leziuni mai mult sau mai puțin întinse, pînă la adevărate organopatii. Astfel :

1. Criza genitală a fetiței nou-născute.

2. Criza pseudomenstruală, care poate să apară în cadrul unor hiperpirexii, acestea
de fapt fiind tulburări funcționale.
Astfel de tulburări vom întîlni numai în faza prepubertară și pubertară.
Sindroame organice vom constata sub formă de :

3. Vulvite generalizate, cu o leucoree solitară, cu congestie, roșeață locală și cu o
participare a meatului urinar.
Tratamentul acestor vulvite izolate va fi :
a) antibiotice local, sub formă de tampoane îmbibate ;
b) pomezi cu antibiotice, pe bază de aureomicină ;
c) toaletă dimineața și seara cu săpun acid, băi de șezut, irigații cu infuzie de althaea,
chamomillae.

4. Vulvovaginite nespecifice, produse de asociații microbiene sau germeni izolați,
mai ales colibacili, dar totdeauna în absența bacilului Doderlein.
Se manifestă prin : edem, eritem al labiilor, leucoreee purulentă, vestibulul vulvar roșu,
la vaginul inferior.
Tratamentul va consta în : estrogeni pe cale bucală administrați sub formă de etynilestradiol
în comprimate cu rebsorție perlinguală.
Dozele vor fi de 50 - 100 g pe zi.
Înainte de a administra doza de medicament, mama va cerceta, dacă s-a produs congestie
mamară, fiindcă dacă apare acesta, vom suspenda administrarea medicamentului și vom
socoti împregnarea organismului cu estrogeni, suficientă.
Nu trebuie să ne temem de o acțiune hipofizară a acestor doze, adică de o inhibiție a FSH-ului.
Tratamentul antibiotic local, făcut prin instilații de soluții cu o pipetă O.R.L. sau seringa
Janette, adaptată la o sondă Nelaton este golositor.
Se folosește cloramfenicolul în soluție apoasă sau penicilină și streptomicină.
Tratamentul antibiotic general, cu antibioticul testat prin antibiogramă, este eficace.

5. Vulvovaginite cu smegmă clitoridiană ; se manifestă prin  : lucoree minimă, roșeață, prurit.
Clitorisul este acoperit cu un capișon format din concrețiuni de smegmă.
Tratamentul va consta din toate externă cu săpun acid, timp de cîteva zile.

6.Vulvo-vaginitele cu corpi străini se constată în 2 - 3% din cazuri, sub formă de
tampoane, nasturi, mărgele etc.

7. Vulvo-vaginite virotice se întîlnesc după afecțiuni virotice, reacții vacinale.
Nu sînt dovezi că vulvovaginita este datorită virusului, direct, sau că este favorizată de
starea deficitară a organismului, care permite o exacerbare a microbismului latent.
Ttratementul va constata în igiena locală, dezinfectante, antiseptice sau antibiotice, în instilații.

8. Vulvitele ce apar în cursul bolilor infecțioase ca : scarlatina, rubeolă, variceală, difterie,
febră tifoidă, sînt datorite scăderii rezistenței organismului și exacerbării microbismului
latent.
Ele se manifestă ca o vulvită banală, dar pot evolua și cu ulcerații.
Tratamentul va constata în instilații cu apă bicarbonatată, pudraj cu sulfamide, antibiotice.

9. Vulvo-vaginitele secundare sînt acelea asociate unei exocervicite, unui traumatism sau
corp străin.
Flora microbiană, în aceste cazuri, este formată din colibacili, sau este o floră mixtă.
Tratamentul va consta în :
a) Estrogeni, atunci cînd este vorba de o fetiță sub 12 ani, căci peste această vîrstă există
o impregnare endrogenă a organismului.
b) Tratamentul cu antibiotice va fi energic.
c) Tampoane și instilații cu soluții coloidale sau irigați cu soluții slab dezinfectante.

10. Vulvo-vaginitele cu trihomonas se întîlnesc la fetițele mai mari.
Se aseamănă cu simptomatologia adultei, iar diagnosticul se face prin frotiu.
Tratamentul este indentic cu cel de la adultă, doar că medicamentele le vom administra sub
formă de supozitoare vaginale, instilații, irigații cu sonda Nelaton.

11. Vulvitele concomitente cu oxiuriaza sînt produse mai mult de pruritul perineal
și gratajul care este prezent în aceste cazuri.
Tratamentul va fi cel al oxiuriazei în general, iar local, instilații cu soluții dezinfectante ușoare.

12. Vulvo-vaginitele micotice nu au simptomatologie deosebită și sînt descoperite de cele
mai multe ori cu ocazia unui examen al florei vaginale.
Diagnosticul este orientat atunci, cînd există și localizări cutanate sau o epidermofiție perivulvară.
Tratamentul se va face cu Micostatin sub formă de comprimate ginecologice, asociat cu
aplicări externe de pomezi.
Propionatul de sodiu este întotdeauna eficace.

13. Tuberculoza genitală, în prima zi și cea de a doua copilărie, poate să intereseze toate
segmentele aparatului genital.
Localizarea cea mai frecventă este însă la nivelul peritoneului și anexelor, mai ales la
nivelul peritoneului, dînd o peritonită cu ascită sau forme ulcero-cazeoase, ori forme adezive.
Endometrul ar fi și el atins încă în aceste faze.
Tratamentul va consta în streptomicină, hidrazidă, P.A.S., Ca, Vit. C, cură heliomarină, ultraviolete.

14.Vulvo-vaginita gonococică este deosebit de rară în epoca noastră.
De obicei, infecția rămîne localizată la vulvă și vagin, dar trebuie să avem în vedere și o
propagare ascendentă pînă la cavitatea peritoneală.
O vulvă-vaginită de acest fel, în copilărie, poate da obliterări ale vaginului prin
aglutinări și bride compacte.

Tratamentul se va sprijini pe estrogeni, pentru a polistratifica vaginul, care va fi
astfel mai rezistent la gonoci.
Vom administra :
- estrogeni 10 000 u.s. zilnic, timp de 3 zile ;
- penicilină 800 000 u. pe zi timp de 3 zile ;
- staptomicină 0,5 g pe zi, timp de 3 -5 zile ;
- instilații și irigații cu kalium permanganic 1/10 000 ;
- foliculină supozitoare după formula :

Rp.         acid boric                  10 g
              foliculină                    5000u.s.
              unt de cacao q. s.       pentru un supozitor vaginal
D. S:     zilnic unul.

Inflamațiile Organelor Genitale

INFORMAȚIILE ORGANELOR GENITALE



În cadrul consultațiilor de partenologie vom găsi o patologie inflamatorie cu
leziuni mai mult sau mai puțin întinse, pînă la adevărate organopatii. Astfel :

1. Criza genitală a fetiței nou-născute.

2. Criza pseudomenstruală, care poate să apară în cadrul unor hiperpirexii, acestea
de fapt fiind tulburări funcționale.
Astfel de tulburări vom întîlni numai în faza prepubertară și pubertară.
Sindroame organice vom constata sub formă de :

3. Vulvite generalizate, cu o leucoree solitară, cu congestie, roșeață locală și cu o
participare a meatului urinar.
Tratamentul acestor vulvite izolate va fi :
a) antibiotice local, sub formă de tampoane îmbibate ;
b) pomezi cu antibiotice, pe bază de aureomicină ;
c) toaletă dimineața și seara cu săpun acid, băi de șezut, irigații cu infuzie de althaea,
chamomillae.

4. Vulvovaginite nespecifice, produse de asociații microbiene sau germeni izolați,
mai ales colibacili, dar totdeauna în absența bacilului Doderlein.
Se manifestă prin : edem, eritem al labiilor, leucoreee purulentă, vestibulul vulvar roșu,
la vaginul inferior.
Tratamentul va consta în : estrogeni pe cale bucală administrați sub formă de etynilestradiol
în comprimate cu rebsorție perlinguală.
Dozele vor fi de 50 - 100 g pe zi.
Înainte de a administra doza de medicament, mama va cerceta, dacă s-a produs congestie
mamară, fiindcă dacă apare acesta, vom suspenda administrarea medicamentului și vom
socoti împregnarea organismului cu estrogeni, suficientă.
Nu trebuie să ne temem de o acțiune hipofizară a acestor doze, adică de o inhibiție a FSH-ului.
Tratamentul antibiotic local, făcut prin instilații de soluții cu o pipetă O.R.L. sau seringa
Janette, adaptată la o sondă Nelaton este golositor.
Se folosește cloramfenicolul în soluție apoasă sau penicilină și streptomicină.
Tratamentul antibiotic general, cu antibioticul testat prin antibiogramă, este eficace.

5. Vulvovaginite cu smegmă clitoridiană ; se manifestă prin  : lucoree minimă, roșeață, prurit.
Clitorisul este acoperit cu un capișon format din concrețiuni de smegmă.
Tratamentul va consta din toate externă cu săpun acid, timp de cîteva zile.

6.Vulvo-vaginitele cu corpi străini se constată în 2 - 3% din cazuri, sub formă de
tampoane, nasturi, mărgele etc.

7. Vulvo-vaginite virotice se întîlnesc după afecțiuni virotice, reacții vacinale.
Nu sînt dovezi că vulvovaginita este datorită virusului, direct, sau că este favorizată de
starea deficitară a organismului, care permite o exacerbare a microbismului latent.
Ttratementul va constata în igiena locală, dezinfectante, antiseptice sau antibiotice, în instilații.

8. Vulvitele ce apar în cursul bolilor infecțioase ca : scarlatina, rubeolă, variceală, difterie,
febră tifoidă, sînt datorite scăderii rezistenței organismului și exacerbării microbismului
latent.
Ele se manifestă ca o vulvită banală, dar pot evolua și cu ulcerații.
Tratamentul va constata în instilații cu apă bicarbonatată, pudraj cu sulfamide, antibiotice.

9. Vulvo-vaginitele secundare sînt acelea asociate unei exocervicite, unui traumatism sau
corp străin.
Flora microbiană, în aceste cazuri, este formată din colibacili, sau este o floră mixtă.
Tratamentul va consta în :
a) Estrogeni, atunci cînd este vorba de o fetiță sub 12 ani, căci peste această vîrstă există
o impregnare endrogenă a organismului.
b) Tratamentul cu antibiotice va fi energic.
c) Tampoane și instilații cu soluții coloidale sau irigați cu soluții slab dezinfectante.

10. Vulvo-vaginitele cu trihomonas se întîlnesc la fetițele mai mari.
Se aseamănă cu simptomatologia adultei, iar diagnosticul se face prin frotiu.
Tratamentul este indentic cu cel de la adultă, doar că medicamentele le vom administra sub
formă de supozitoare vaginale, instilații, irigații cu sonda Nelaton.

11. Vulvitele concomitente cu oxiuriaza sînt produse mai mult de pruritul perineal
și gratajul care este prezent în aceste cazuri.
Tratamentul va fi cel al oxiuriazei în general, iar local, instilații cu soluții dezinfectante ușoare.

12. Vulvo-vaginitele micotice nu au simptomatologie deosebită și sînt descoperite de cele
mai multe ori cu ocazia unui examen al florei vaginale.
Diagnosticul este orientat atunci, cînd există și localizări cutanate sau o epidermofiție perivulvară.
Tratamentul se va face cu Micostatin sub formă de comprimate ginecologice, asociat cu
aplicări externe de pomezi.
Propionatul de sodiu este întotdeauna eficace.

13. Tuberculoza genitală, în prima zi și cea de a doua copilărie, poate să intereseze toate
segmentele aparatului genital.
Localizarea cea mai frecventă este însă la nivelul peritoneului și anexelor, mai ales la
nivelul peritoneului, dînd o peritonită cu ascită sau forme ulcero-cazeoase, ori forme adezive.
Endometrul ar fi și el atins încă în aceste faze.
Tratamentul va consta în streptomicină, hidrazidă, P.A.S., Ca, Vit. C, cură heliomarină, ultraviolete.

14.Vulvo-vaginita gonococică este deosebit de rară în epoca noastră.
De obicei, infecția rămîne localizată la vulvă și vagin, dar trebuie să avem în vedere și o
propagare ascendentă pînă la cavitatea peritoneală.
O vulvă-vaginită de acest fel, în copilărie, poate da obliterări ale vaginului prin
aglutinări și bride compacte.

Tratamentul se va sprijini pe estrogeni, pentru a polistratifica vaginul, care va fi
astfel mai rezistent la gonoci.
Vom administra :
- estrogeni 10 000 u.s. zilnic, timp de 3 zile ;
- penicilină 800 000 u. pe zi timp de 3 zile ;
- staptomicină 0,5 g pe zi, timp de 3 -5 zile ;
- instilații și irigații cu kalium permanganic 1/10 000 ;
- foliculină supozitoare după formula :

Rp.         acid boric                  10 g
              foliculină                    5000u.s.
              unt de cacao q. s.       pentru un supozitor vaginal
D. S:     zilnic unul.

Nou-Născutul ( Patologia Nou-Născutului )

NOU-NĂSCUTUL ( PATOLOGIA NOU-NĂSCUTULUI )


Trebuie să cunoaștem faptul că, din cauza îmrejurări variate, nou-născuții
pot să nu aibă evoluția cea mai favorabilă, să prezinte anumite
modificări sau boli care să neliniștească mamele și anturajul.
Patologia nou-născutului este diferită de cea a sugarului mare, ea avînd
anumite particularități și traducîndu-se într-un anume mod.
Probleme importante în această perioadă.
- malformațiile apar datorită acțiunii diferiților factori asupra produsului
de concepție.
De cele mai multe ori malformațiile congenitale sînt asociate, întîlnindu-se
mai multe anomalii la același individ.
Subliniem că prin malformații înțelegem anomalii ale formei organismului
sau funcției lui, care poate interesa un organ întreg sau numai parțial.
Acestea sînt determinate, fie de anumiți factori ereditari ( cum se întîmplă
într-o boală numită Landon-Down ), sau carențiali, endocrini, în cazul unor
intoxicații cronice ( mai ales alcoolism ), în infecții.
- Truamatismul obstetrical reprezintă o altă problemă care se ridică în
legătură cu patologia nou-născutului.
Această entitate apare ca urmare a unei nașteri laborioase sau a unor intervenții
obstetricale dificile, fiind favorizată și de anumiți factori cum ar fi :
prematuritatea, unele afecțiuni ale fătului cu răsunet asuora mersului
normal a travaliului etc.
Factorii determinanți însă în traumatism rămîn : factorul mecanic care
poate determina leziuni cutanate, musculare, osoase sau chiar viscerale.
Dintre aceste multiple leziuni, care pot apărea în urma agresiunii mecanice,
este bine să vă facem cunoscute cîteva mai des întîlnite, desigur care neliniștesc
tinerele mame.

a).  Astfel, o leziune cutanată des întîlnită este aceea care poartă numele
de ,,bosa sero-sanguină” și care nu este altceva decît infiltrație sero-sanguinolentă
a tegumentelor și țesuturilor la nivelul craniului.
Prezența ei deformează capul nou-născutului, dar se reasoarbe după cîteva zile,
fără să necesite un tratament.

b) O altă leziune o constituie ,,cefalhematomul” care este o leziune osoasă ce se
constituie prin ruptura vaselor pericraniene.
Ea este de fapt un fel de vărsare de sînge între tabla externă a osului și așa-zisul periost.
Seamănă cu bosa sero-sanguină și deformează capul copilului, dar se deosebește de
aceasta prin faptul că el este mai fluctuent, are aspectul unei tumori de mărime variabilă
care respectă suturile și dispare numai după cîteva săptămîni printr-un proces de
resorbție spontană.

- Infecțiile nou-născutului ocupă încă încă un loc important în patologia acestuia,
cu toate eforturile care se fac în vederea profilaxiei corecte a acestei afecțiuni.
Ele constituie cca 1/3 din bolile care caracterizează patologia nou-născutului.
Frecvența oarecum ridicată a infecțiilor la această vîrstă este favorizată și de
lipsa de apărare a nou-născutului sau cum se numește ,,imunitatea activă” sau de
o eficiență redusă a forțelor de apărare, anticorpi transmiși de la mamă
( imunitate pasivă ).
Lipsa mijloacelor de apărare permite o difuzare rapidă a infecției și uneori
poate să ducă la o evoluție gravă a bolii.
Există mai multe posibilități de contaminare a organismului nou-născutului :
în timpul nașterii de exemplu se poate infecta lichidul amniotic, în aceeași măsură
poate contribui contactul cu flora microbiană patogenă din vagin în timpul
parcurgerii filierei pelvi-genitale.
După naștere, pot apărea o serie întreagă de infecții care au porți de
intrare multiple : cutanate, ombilicale, oculare, pulmonară ( pneumopatii (,
digestivă ( dispepsiile primitive ), cardiace ( miocardite ), meningeale
( meningite ), otice ( infecții ale urechii numite otite ) și altele.
- Boala hemolitică a nou-născutului cuprinde toate manifestările anormale
ale nou-născutului care se datoresc imunizării mamei în urma unei nepotriviri
serologice materno-fetale.
Cauzele acestei boli au fost lămurite odată cu descoperirea factorului Rh și nu mai
revenim asupra datelor prezentate la capitolul ,,Factorul Rh și sarcina ”.
Dacă ne reamintim de datele consemnate în acest capitol, vom reține că sînt
necesare una sau mai multe sarcini cu făt Rh pozitiv la o femeie Rh negativă
pentru a se dezvolta un grad important de sesibilizare și afectare a fătului.

Nou-Născutul ( Patologia Nou-Născutului )

NOU-NĂSCUTUL ( PATOLOGIA NOU-NĂSCUTULUI )


Trebuie să cunoaștem faptul că, din cauza îmrejurări variate, nou-născuții
pot să nu aibă evoluția cea mai favorabilă, să prezinte anumite
modificări sau boli care să neliniștească mamele și anturajul.
Patologia nou-născutului este diferită de cea a sugarului mare, ea avînd
anumite particularități și traducîndu-se într-un anume mod.
Probleme importante în această perioadă.
- malformațiile apar datorită acțiunii diferiților factori asupra produsului
de concepție.
De cele mai multe ori malformațiile congenitale sînt asociate, întîlnindu-se
mai multe anomalii la același individ.
Subliniem că prin malformații înțelegem anomalii ale formei organismului
sau funcției lui, care poate interesa un organ întreg sau numai parțial.
Acestea sînt determinate, fie de anumiți factori ereditari ( cum se întîmplă
într-o boală numită Landon-Down ), sau carențiali, endocrini, în cazul unor
intoxicații cronice ( mai ales alcoolism ), în infecții.
- Truamatismul obstetrical reprezintă o altă problemă care se ridică în
legătură cu patologia nou-născutului.
Această entitate apare ca urmare a unei nașteri laborioase sau a unor intervenții
obstetricale dificile, fiind favorizată și de anumiți factori cum ar fi :
prematuritatea, unele afecțiuni ale fătului cu răsunet asuora mersului
normal a travaliului etc.
Factorii determinanți însă în traumatism rămîn : factorul mecanic care
poate determina leziuni cutanate, musculare, osoase sau chiar viscerale.
Dintre aceste multiple leziuni, care pot apărea în urma agresiunii mecanice,
este bine să vă facem cunoscute cîteva mai des întîlnite, desigur care neliniștesc
tinerele mame.

a).  Astfel, o leziune cutanată des întîlnită este aceea care poartă numele
de ,,bosa sero-sanguină” și care nu este altceva decît infiltrație sero-sanguinolentă
a tegumentelor și țesuturilor la nivelul craniului.
Prezența ei deformează capul nou-născutului, dar se reasoarbe după cîteva zile,
fără să necesite un tratament.

b) O altă leziune o constituie ,,cefalhematomul” care este o leziune osoasă ce se
constituie prin ruptura vaselor pericraniene.
Ea este de fapt un fel de vărsare de sînge între tabla externă a osului și așa-zisul periost.
Seamănă cu bosa sero-sanguină și deformează capul copilului, dar se deosebește de
aceasta prin faptul că el este mai fluctuent, are aspectul unei tumori de mărime variabilă
care respectă suturile și dispare numai după cîteva săptămîni printr-un proces de
resorbție spontană.

- Infecțiile nou-născutului ocupă încă încă un loc important în patologia acestuia,
cu toate eforturile care se fac în vederea profilaxiei corecte a acestei afecțiuni.
Ele constituie cca 1/3 din bolile care caracterizează patologia nou-născutului.
Frecvența oarecum ridicată a infecțiilor la această vîrstă este favorizată și de
lipsa de apărare a nou-născutului sau cum se numește ,,imunitatea activă” sau de
o eficiență redusă a forțelor de apărare, anticorpi transmiși de la mamă
( imunitate pasivă ).
Lipsa mijloacelor de apărare permite o difuzare rapidă a infecției și uneori
poate să ducă la o evoluție gravă a bolii.
Există mai multe posibilități de contaminare a organismului nou-născutului :
în timpul nașterii de exemplu se poate infecta lichidul amniotic, în aceeași măsură
poate contribui contactul cu flora microbiană patogenă din vagin în timpul
parcurgerii filierei pelvi-genitale.
După naștere, pot apărea o serie întreagă de infecții care au porți de
intrare multiple : cutanate, ombilicale, oculare, pulmonară ( pneumopatii (,
digestivă ( dispepsiile primitive ), cardiace ( miocardite ), meningeale
( meningite ), otice ( infecții ale urechii numite otite ) și altele.
- Boala hemolitică a nou-născutului cuprinde toate manifestările anormale
ale nou-născutului care se datoresc imunizării mamei în urma unei nepotriviri
serologice materno-fetale.
Cauzele acestei boli au fost lămurite odată cu descoperirea factorului Rh și nu mai
revenim asupra datelor prezentate la capitolul ,,Factorul Rh și sarcina ”.
Dacă ne reamintim de datele consemnate în acest capitol, vom reține că sînt
necesare una sau mai multe sarcini cu făt Rh pozitiv la o femeie Rh negativă
pentru a se dezvolta un grad important de sesibilizare și afectare a fătului.