Metroragii

METRORAGII


Printr-un examen clinic aprofundat vom putea să deosebim cîteva forme
de metroragii, cu particularități distincte între ele, care au mare valoare diagnostică.

a) Metroragiile din cursu vieții genitale.
Mai caracteristice sînt :
- metroragiile din avorturi, care conțin sînge în cheaguri și resturi plancentare,
apar după o perioadă de amenoree, în urma unor contracții dureroase, colici
expulzie, colul întredeschis ;
- metroragiile din sarcina extrauterină, care apar după o întîrziere a ciclului
menstrual și semne nesigure de sarcină, însoțite de o durere anexială, la început unilaterală.
- metroragiile produse de polipi, care sînt metroragii spontane, însoțite de dureri
lombare, colici uterine, col întredeschis, cu polip palpabil sau chiar vizibil.
- metrita hemoragică, care apare după un avort sau o naștere cu fază plancentară dificilă.
- metroragiile de endometrite sau tuberculoză, care nu au totdeauna particularități
deosebite în ceea ce privește valoarea lor semiologică.

b)  Metroragiile de la menopauză :
- cancerul colului uterin dă metroragii cu sînge proaspăt, mai mult sau mai puțin
abundente, care apar spontan sau cu ocazia unor traumatisme ( oboseală, coit, iritații
vaginale ) ; cînd ne aflăm în fața unui fibrom care sîngerează, la o bolnavă de
vîrstă mai înaintată, trebuie să ne gîndim totdeauna la o degenerescență ;
- metroragiile din canerul de corp uterin sînt persistente, recidivante, alternînd
cu hidroree purulentă, însoțite de dureri expulsive și de un uter mare ;
- în metrita senilă întîlnim ohidroree fetidă, leucoreea alternînd cu pierderi
sanguinolente.
Tactul este negativ, dar uterul este dur.

Tratamentul metroragiilor va fi de preferință etiologic și patogenic.
Vom administra medicamente cu acțiune simptomatică, ca ;
ergotină, extract fluid de secară cornută, Hidrastis canadiensis, Viburnum prunifolium,
hemostatice.
De multe ori, în tratamentul metroragiilor vom face uz de hormoni :
foliculină, extract testicular, extract mamar, hipofiză posterioară, sau vom
interveni chirurgical.

Leucoreea

LEUCOREEA


Aspectul normal al vaginului este determinat de următorii factori :
- stratificarea celulelor epiteliate ;
- glicogenul celular ;
- aciditatea vaginului ;
- flora vaginală Doderlein.
Epiteliul, în perioada de activitate genitală, este pluristratificat și formează o
barieră împotriva infecțiilor.
Transformarea glicogenului în acid lactic de către bacilul Doderlein constituie
o barieră chimică.
Atît stratificarea epiteliului, cît și depozitarea de glicogen depind de funcția estrogenică.
Există o leucoree normală, care este rezultatul secrețiilor glandelor și celulelor
epiteliale din diferite segmente ale aparatului genital.
Ea este în cantitate mică și depinde de factori nervoși și endocrini.
Leucoreea fiziologică își are originea în fig 6.

Segmentele cu secreție leucoreică.

- secreție vulvară, produsă de mucoasa labiilor, glandelor Skene și Bartholin ; se prezintă ca un mucus vîscos ;
- secrețiile vaginale fiziologice, formate dintr-un exsudat al celulelor pavimintoase vaginale, care conțin bacili Doderlein și au un pH care oscilează între 4, 5 și 6 ;
Leucooreea fiziologică este influențată de ciclul ovarian, în funcție de care există : în faza foliculară, secreție puțină din col ; în momentul ovulației, gleră cervicală translucidă, care obturează colul, de unde se detașează după 1 - 2 zile ; faza a doua a ciclului este caracterizată prin secreția minimă, iar în premestru secreția este pronunțată în uter, evacuîndu-se în afară.
Rezumînd, se poate spune că foliculinemia normală dă o leucoree normală, hipofoliculinemia determină o mucoasă uscată cu secreție leureică minimă, iar hiperfolicunemia o leucoree abundentă.

- Leucoreea patologică se prezintă sub formă se secreții purulente, exagerate, provocate de oboseală sau efort, de culoare diferită, însoțite sau nu de dureri, tulburări funcționale și modificări ale stării generale.
Examenul obiectiv complet al leucoreei va consta din examenele de laborator
pentru gonococ, parați și pH, cînd este posibil.
Vom deosebi o leucoree cu cauză locală și o leucoree sau hidroree reflexă.

- Leucoreea cu cauză locală poate fi :
- vulvară perineală, în dermatoze, eczeme, herpes, vulvite gonococice, vulvite
banale, vulvite în cadrul bolilor infecțioase genitale, vulvite aftoase, bartolinite
și cronice ;

- Leucoreea sau hidroreea reflexă.
Sînt cazuri cînd nu găsim una din cauzele locale enumerate mai sus și totuși
există o leocoree abundentă, periodică.
De cele mai multe ori este vorba de o hidroree, secreție seroasă întîlnită în fibroamele
submucoase, adenoamele cervicale în unele salpingite

Printr-oanamneză atentă și un examen clinic atent, ne putem formula o orientare și anume ;
- Leucoreea după naștere sau avort.
- Leucoreea mucuoasă purulentă.
- Leucoreea abundentă subțire, însoțită de prurit.
- Leucoreea groasă albă, cremoasă, brînzoasă cu prurit.
- Secreția galbenă-verzuie, purulentă cu disurie și nicturie.
- Leucoreea la fetițele prepubere.
- Secrețiile mucoide clare.
- Secreția seroasă abundentă, neiritantă.

- Leucoreea trebuie tratată pentru că duce la pierdere de proteine pe lîngă
senzația de umiditate permanentă.

- Leucoreea tubară, care constă într-o evacuare intermitentă ( avînd o formațiune
tumorală latero-uterină ) de culoare galbenă ca chihlimbarul.
Ea trădează un carcinom al trompei.
Un hodrosalpinx sau chist tubo-ovarian produce o leucoree incoloră sau albă cenuție.
Aceasta este sindromul leucoreei intermitente, care trebuie interpretat foarte serios.

- Leucoreea uterină poate avea drept cauză : o endometrită purulentă cu o
piometrie, ca bunăoară endometrita senilă.
În caz de cancer al corpului uterin leucoreea este fetidă și abundentă, formată
dintr-un amestec de sînge și puroi.

- Leucoreea cervicală este totdeauna mucoasă, gleroasă, fluidă, transparentă,
atunci cînd nu există infecție, și purulentă, atunci cînd s-a produs o infecție.

- Leucoreea vaginală apare în condițiile unei inflamații.
- Leucoreea vestibulară este psihogenă și apare în legătură cu activitatea erotică,
libidoul, tendințe de coit etc.

Tratament. Iată cîteva scheme care pot fi folosite în tratamentul leucoreei :

a) Badijonarea vaginului cu o soluție de nitrat de argint 2%, care nu se
poate repeta decît după 8 zile, sau mai bine după 14 zile,
Sînt necesare cel mult 3 badijonări.

b) Preparatele de săruri coloidale suspendate, de tipul Spuman, sînt foarte
eficace, avînd : acid lactic, chamomilă, acid tanic.

c) Kahr a avut rezultate bune în leucoreea neinflamatoare.

Rp :
Rezorcină                                            0,5 g
Zinc oxid                                             1,0 g
Glicerină guttae                                   IV
Butir cacao q.s.ad                                2,5 g
M. ft., globule vaginale no.                  X

Aceste ovule vor fi mai eficace dacă în prealabil folosim o asociație mucolitică
și astrigentă, ca :

Rp :
Borax                                             20 g
Acid carbonic lichefiat                  15 g
Formalină                                      10 g
Aqua fontis ad                           1000 g


d) Ovulele vaginale cu acid lactic 5% , acid salicilic 5%, ihtiol 10%
Rp :
Ammoniu sulfodihtiol sau
Sulfatiazol                                    0,2 g
Butir cacao ad                              2,0 g
M. ft, globule vaginale
D. t. d. No. XX D. S. ext. unul seara


e) Măsurile de ordin general dietetice, îngrășare, igienă locală a
ambilor parteneri sînt foarte importante.

f) Terapia cu ape sărate și nămol este de multe ori eficace.
Băile de șezut la domiciliu sînt de asemenea folositoare.

g) Terapia cu calciu trebuie asociată pentru a scădea permeabilitatea
vasculară și transsudația prin pereții vaginali.
Vom administra calciu patru săptămîni, apoi vom relua după patru
săptămîni.

h) Va fi asociat tratamentul hormonal la femeile cu deficite hormonale
și tulburări de menstruație.
Aportul de estrogeni, prin îmbogățirea epiteliului vaginal cu bacili
Doderlein este folositor.

Examenul cu Valve și Specul

EXAMENUL CU VALVE ȘI SPECUL



Examenul cu valve și specul va completa totdeauna tactul vaginal,
deoarece prin el cîștigăm relații și mai concrete asupra vaginului
și asupra porțiunii vaginale a colului.
Valvele cele mai des folosite sînt : valva lui Sims sau valva posterioară,
și valva lui Simon, sau valva anterioară.
Prima o folosim pentru a depărta peretele vaginal posterior, iar a doua,
pentru îndepărtarea peretelui anterior de col.
Specul bivalv este instrumentul obișnuit care înlocuiește valvele.
Prin examenul cu speculul și valvele observăm : forma orificiului
extern, colul ( concestionat, tumefiat, în dop de șampanie, cu cervicită ),
mucoasa endocervixului, ectropionată, erodată - în cervicite.
Starea vaginului o vom explora prin retragerea treptată a valvei sau a
speculului dinspre fund de sac spre introitul vulvar, apreciind :
elasticitatea, culoarea - care în mod normal este roșie-palidă - prezența
tumorilor, bridelor, corpilor străini.

Tactul rectal la virgine. Degetul rectal evidențiază himenul prin intermediul peretelui recto-vaginal.

Tactul Vaginal Combinat

TACTUL VAGINAL COMBINAT


Este cel mai prețios mijloc de examinare în ginecologie.
Se va face totdeuna cu măsuri de asepsie pentru medic și bolnavă.
Tactul vaginal - după cum am mai spus - este un tact combinat,
abdomino-vaginal, prin care explorăm toate segmentele aparatului
genital, descriind modificările anatomice.
Pentru o mai bună înțelegere, împărțim tactul vaginal în cinci timpi :
Timpul 1, de explorare a vaginului : cu degetul introdus în vagin parcurgem
vaginul, apreciind suplețea pereților, regularitatea lor.
În caz de vaginism vom găsi o contractură dureroasă.
Vom putea aprecia și alte modificări ale vaginului, ca dezvoltare, lungime,
lărgime, atrofie, atrezie, tumori, chisturi.
Timpul al 2-lea : cu degetul care explorează facem o mișcare circulară în jurul
colului, apreciind situația colului, direcția lui.
În mod normal colul este în axul vaginului, la aproximativ 8 cm de vulvă ;
vom cerceta forma și volumul colului, consistența ( în mod normal fermă,
de organ muscular dens, moale în sarcină, dură, lemnoasă, în epiteliom ).
Timptul al 3-lea : printr-o mișcare circulară înaltă în jurul colului explorăm
profunzimea fundurilor de sac vaginale și obținem relații asupra istmului și a
corpului uterin.
În fundul de sac anterior simțim unghiul de flexie a corpului pe col, în caz de
anteflexie, și tot aici vom putea găsi și corpul uterin.
Timpul al 4-lea constă în explorarea corpului uterin, plasînd mîna abdominală
pe fundul uterului, iar mîna vaginală pe orificiul extern.
Timpul al 5-lea este timpul de explorare a anexelor.
Rolul principal îl au degetele vaginale, plasate în fundul de sac lateral drept sau
strîng care tind să se întîlnească pe cele abdominale plasate în fosa iliacă respectivă,
palpînd țesuturile care se interpun între ele.
Este exagerat să facem clismă înainte de un tact vaginal, dar este util și vom solicita
bolnavei să evacueze conținutul vezical înaintea acestuia.

Explorarea bimanuală al tactului vaginal combinat