Hipomenoreea Partea - I - a

HIPOMENOREEA PARTEA - I - A


Este o tulburare de menstruație, deseori fără caracter potologic.
De cele mai multe ori este greu de influențat prin tratament hormonal ;
de asfel, aplicarea acestui tratament nici nu este totdeauna necesară.
Vom supune unui tratament hormonal numai acele hipomenoree, care
se asociază cu sterilitate și cu tulburări neurovegetative.
Schema de tratament se va sprijini pe foliculină în prima jumătate a
ciclului, iar în cea de a doua jumătate pe progesteron.
Ciclul menstrual este ritmic, la 4 săptămîni, dar cantitatea și durata
menstruațiilor este scurtată.
Deodebim :

1) Hipermenoree cu o eliminare defectuoasă a mucoasei, dar mucoasa are
o structură normală.
În aceste cazuri ar fi vorba de o hipercontractilitate a minometrului și de
o cantitate exagerată de substanțe vasoconstrictoare, precum și de o
morfologie particulară a endometrului.
Aceste cazuri nu sînt însoțite, de obicei, de tulburări vegetative și tratamentul
hormonal nu este necesar - de astfel prin el nici nu se obțin rezultate.
Se poate încerca :
- estrogeni 6,1 mg, în prima fază a ciclului ;
- progesteron, în faza a doua, 5 - 10 x 10 mg ;
- estrogeni + progesteron 1 : 10, din ziua 14 - 29 a ciclului.

2) Hipomenoree cu fenomene de insuficiență ovariană, în care proliferarea endometrului
nu este completă, uterul este hipoplazic, neelastic, cu turgescența scăzută,
hiperanteflectat sau retroflectat.
Dismenoreea și sterilitatea coexistă cu aceste forme, la fel și tulburări
neurovegetative, migrena și cefaleea.
Ca tratament vom recomanda :
- 3 - 4 injecții a 1 mg ester de estradiol, sau
- 1 - 2 injecții a 5 mg ester de estradiol, în perioada folicilinică ;
- Ginosedol 2 - 4 drajeuri pe zi per lingual, timp de 6 - 8 zile, după
terminarea sîngerării.
Cu aceste scheme influențăm, de obicei, fenomenele vegetative și
troficitatea tractului genital.
Ca mijloace adjuvante, vom recomanda : hidroterapie, alimentație proteică, odihnă.

Hipermenoreea

HIPERMENOREEA


Hipermenoreea prin cauze hormonale este foarte rară ( 10 - 12% ), în aceste
cazuri fiind, de obicei, vorba de o hipoplazie genitală.
Ciclul este ritmic, dar cantitatea este mare și durează multe zile.
În aceste cazuri de hipermenoree trebuie analizată și cercetată cauza etiologică,
și anume :
- Cauzele endocrine sînt prezente în 10 - 12%, cînd găsim de obicei, o
hipoplazie uterină.
- Hiperplazia glandulo-chistică prin folicul persistent, de asemenea poate fi o cauză.
- Cauzele locale și generale care influențează eliminarea mucoasei sau modifică
circulația în pelvis și coagulabilitatea trebuie avute în vedere și anume : mioame,
inflații cronice, retrodeviații fixate cu aderențe și stază, boală hipertensivă, afecțiuni
cardiace, valvulopatii.

Tratamentul, pentru a fi eficace, trebuie să fie etiologic și anume :
1) În hipermenoreele hormonale cu hipoplazie, vom administra :
- ester de estradiol, cîte 1 mg în ziua a 2-a și a 4-a a ciclului :
- din ziua a 2-a a ciclului, timp de 8 zile, cîte 2 - 4 drajeuri Ginosedol
sau Dietlstibestrol 1 -3 mg pe zi.
Prin aceste scheme urmărim o epitelizare rapidă a plăgii uterine și o modificare
a troficității uterine. Se pot asocia :
- medicație stiptică ( ergotamină ) ;
- medicație hemostatică ( calciu clorat, vitamina C, K ) ;
- chiuretajul biopsic și terapeuric.

2) În hipermenoreele, cu hiperestrogenie se va aplica un tratament de inhibiție,
orientat după următoarea schemă :
- testosteron, cîte 10 mg la fiecare 2 zile, în zilele a 2-a pînă la a 20-a  și a
28-a ale ciclului ;
- testosteron, cîte 25 mg, o dată la 5 zile, între prima și a 20-a zi a ciclului,
urmate de progesteron, cîte 10 mg, o dată la 2 zile, între zilele a 20-a și a
28-a ale ciclului ;
- testosteron-mite ( 10 mg ), o fiolă din 2 în 2 zile, între prima și a 28-a zi a ciclului.

3) Hipermenoreele cauzate de modificările locale și generale amintite
mai sus vor fi tratate în primul rînd prin scheme adecvate ( mioame,
inflamații etc. ).
- Testosteronul nu poate fi folosit, pentru că dozele terapeutice produc efecte
secundare, de aceea ne vom sprijini mai multe pe progesteron, din care
administrăm 30 mg, per os, zilnic, timp de 5 zile, reușind astfel să obținem
o completă dezagregare a endometrului, așa-numitil chiuretaj medical.
- Albastrul de toluidină, 1 - 2 tablete pe zi, modifică coagulabilitatea sanguină.

Sterilitatea Hormonală

STERILITATEA HORMONALĂ


Ovulația are loc cu 14 zile înainte de menstruație, iar ovulul eliberat începe
să migreze după cîteva ore,fiind învelit într-un strat, albuminos.
În timpul cît în ovar există un corp galben funcțional, nu mai are loc o
altă ovulație.
Sterilitatea de cauză hormonală se conturează sub mai multe aspecte și
forme clinice :

a) Sterilitatea cu tract genital hipoplazic este - după cea postinflamatorie -
cea mai frecventă.
Ea poate fi influențată prin tratament hormonal :
- foliculină, cîte 1 mg, timp de 10 - 12 zile, începînd cu prima zi a ciclului ;
- foliculină 150 000 - 250 000 u., postmenstrual, în prima lună.
A doua și a treia lună vom continua tratamentul, administrînd progesteron,
cîte 5 mg, în zilele 15, 17, 19 ;
- foliculină, 150 000 - 250 000 u., + progesteron.
Acest tratament va fi aplicat de-a lungul a trei-șase cicluri menstruale.

b) Sterilitate cu oligo-hipomenoree.
Au fost propuse următoarele scheme de tratament ;
- foliculină, 200 000 u., în ziua a 12-a a ciclului , după Clauberg, acest
tratament ar provoca ovulația ;
- foliculină, 100 000 u., administrează în ziua a 10-a a ciclului ;
- foliculină + progesteron ( după Kaufmann ) ;
- foliculină per os, de trei ori 1000 u., timp de 14 zile, cu sau fără
progesteron în zilele următoare.

c) În sterilitatea cu polimenoree ar exista uneori o perioadă secretorie, mai
scurtă de 13 - 14 zile, cînd femeile sînt sterile.
Pentru a prelungi faza secretorie se recomandă :
- prolan, de patru-cinci ori 2000 u., în faza progesteronică ; prelungește
ciclu la 29 - 31 de zile ;
- progesteron, cîte 10 mg zilnic sau la două zile, administrat în perioada
progesteronică ;
- foliculină, 10 000 u., în ziua a doua și treia a menstruației, prelungește
ciclul la 28 de zile ;
- foliculină de două-trei ori 10 000 u., administrată în cursul menstruației ;
- foliculină, 1 mg, o dată la 2 zile, în primele 16 zile ale ciclului ; duce -
în caz de cicluri anovulatoare - la un ciclu de 26 - 28 de zile, cu ovulație
în a 12-a zi.
La nivelul diferitelor aparate și sisteme apar o serie de tulburări în legătură
cu dereglările ciclului sau cu climacteriul.
Aceste sînt tulburări funcționale secundare, produse printr-un dezechilibru
neuroendocrin, fiind de multe ori numai subiective.
Apar în epoci sau împrejurări în care sistemul neuroendocrin este mai mult
solicitat sau epuizat, de exemplu : pubertate, graviditate, climateriu, după
boli generale, carențe alimentare, traume psihice mari, boli de lungă durată.
Multă din aceste afecțiuni sînt influențate în bine prin tratamentul cu implante
de estrogeni, terapie care are efecte prelungite și care favorizează reechilibrarea
sistemului neuroendocrin.

Hipotireoza - mai ales după strumectomie - o vom trata prin :
- tiroidă, zilnic de două ori cîte o tabletă ;
- tirozină, zilnic de două ori cîte o tabletă, timp de 2 - 3 luni.
Prin acest tratament reușim să influențăm bine unele amenoree.
Hipermenoree și menoragia le vom trata cu de două ori cîte un drajeu,
zilnic, timp de 1 lună.
Hipertireoza, care produce cicluri mai scurte, dismenoree și tumefierea
glandei tiroide în tmpulciclului, o vom trata prin :
- diiodotirozină, de două ori cîte o tabletă, timp de 7 zile sau o tabletă
zilnic, 14 - 21 de zile.
După 30 de zile de pauză se va repeta în decursul a încă două cicluri.

ACTH-ul și Cortizonul

ACTH-UL ȘI CORTIZONUL


ACTH-ul este hormonul hipofizar anterior, adrenocorticotrop sau corticotrofina,
fiind ca structură chimică un polipeptid care se extrage din hipofize animale ;
se dizolvă în apă, este inactivat de mucoasa și sucurile digestive.
Efectul ACTH-ului se exercită prin cortizon, a cărui secreție o stimulează,
deci va acționa numai în prezența unei glande suprarenale capabile să răspundă.
Efectele fiziologice sînt : menține troficitatea glandelor suprarenale,
intervine activ în complexele enzimatice din suprarenală, care duc la sinteza
corticoizilor, stimulează neoglicogeneza, cu posibilitatea de a determina
diabetul steroid, actvează metabolismul proteic, activează metabolismul
mineral, modifică elementele figurate sanguine.
Se administrează intramuscular și intravenos, în doză de 50-100 mg zilnic,
avînd următoarele efecte : antiflogistic, fibrinolitic, limfolitic, antialergic.
În ginecologie, acțiunea ACTH-ului a fost urmărită în fibromul uterin și în
inflamațiile genitale.
Cortizonul, izolat din 1934, nu a putut să fie preparat decît relativ de curînd.
Acțiunea lui principală se exercită asupra metabolismului glucidic, producînd
neoglicogeneză.
În doze mari asupra metabolismului mineral, dînd retenție de sodiu și
eliminarea de potasiu.
Dozele administrate sînt de 100 - 200 mg în 24 de ore.

Contraindicațiile, atît ale ACTH-ului, cît și ale cortizonului, sînt :
dezechilibrul electrolitic, diabetul, fracturile, bolile tromboembolice,
virilismul, hirsutismul, infecțiile de focar, boala ulceroasă.
Prednisonul sau cortizonul este un produs cu acțiune mai pronunțată
decît decît cortizul și efectele lui secundar sînt mai reduse, astfel încît
poate fi aplicat în tratamente de durată mai lungă.