Ulcerațiile Rare

ULCERAȚIILE RARE



Actinomicoza.
Se poate localiza, uneori, în regiunea organelor genitale
externe, prezentîndu-se sub forma unui placard indurat,
care cuprinde perieul, șanțurile genito-crurale, cu ulcerații
multiple pe suprafață, din care se scurge o secreție, granuloasă.
Boala se indentifică ușor microscopic.

Tratament
Iodură de potasiu administrată per os.
Timolul, sub formă cristalizată, se administrează în capsule
de 1,5 g, o singură dată la două zile, timp de 2- - 30 de zile.
Local se poate întrebuința cu succes o soluție 10 - 20% de
timol în ului, care se injectează de-a lungul traictolor fistuloase.
Penicilina în doze mari dă rezultate bune.

Granulomul de corp străin.
În diagnosticul diferențial al unei ulcerații nu trebuie să
uităm franulomul de corp străin, care constituie o leziune
foarte persistentă și foarte supărătoare.

Tratamentul constă în excizie ( operație ).

Limfogranulomatoza Inghinală ( Boala Nicolas-Favre )

LIMFOGRANULOMATOZA INGHINALĂ

( BOALA NICOLAS-FAVRE )


Este o boală venerică care debutează cu o leziune mică,
papuloasă, produsă de un virus filtrabil.
Debutul este la 10 - 15 zile după contact și interesează
repede limfaticele regiunii inghinale, pelviene și rectate,
dînd adenopatii, abcedări și fistule multiple.
Alte forme clinice ce pot fi întîlnite sînt : anorectite vegetante,
stricturile rectului, elefantiaza și estiomenul vulvei.
Diagosticul se pune prin reacția Frey - 0,2 ml antigen dă,
48 de ore, o papulă înconjurată de un halou ertmatos,
în caz de pozitivitate.

Tratament
- Streptomicină 1 g zilnic, timp de 5 - 10 zile.
- Local, pomadă cu sulfamide.
- Aureomicină 8 x 250 mg, timp de 6 zile.
- Tratamentul chirurgical, la nevoie - incizii.
- În cazul stricturilor incipiente, se fac dilatări rectale, dar cu
grijă, pentru a nu rupe rectul.

Tuberculoza Vaginului

TUBERCULOZA VAGINULUI


Tuberculoza vaginului este de obicei secundară unei tuberculoze
localizate la uter sau la anexe, bacilii fiind transportați o dată
cu secrețiile care coboară în vagin.
Totuși, sînt cazuri de tuberculoză a vaginului în lipsa unei
tuberculoze uteroanexiale, inocularea putînd fi explicată prin
prezența unei tuberculoze genito-urinare a soțului sau infecția
făcîndu-se indirect, cu ajutorul obiectelor de toaletă contaminate
cu bacili Koch.
Sediul obișnuit al tuberculozei vaginale este fundul de sac posterior,
unde vaginul vine mereu în contact cu secrețiile uterine.
Inocularea nu se poate produce decît în condiții de scădere a
rezistenței epiteliului vaginal, prin secreții iritante cronice sau
prin alte cauze.
Prima manifestare a tuberculozei vaginului sînt tberculii miliari,
dezvoltați pe un anumit teritoriu.
Aceștia confluează, apoi se ulcerează în unele puncte sau în același
timp pe întreaga suprafață formînd, în primul caz, ulcerații multiple
sau o ulcerație unică, în al doilea caz.
Tuberculii miliari sînt mici, proeminenți, gălbui sau cenușii, de
mărimea unui bob de mei sau mai mici.
Ei se observă, atît la suprafața ulcerației, cît și în zona hiperemică
din jur.
Diagnosticul clinic prezumtiv se confirmă prin examenul bacterio-
logic al secrețiilor și, dacă acesta nu este concludent, prin examenul
histopatologic.

Tratamentul  este același ca la tuberculoza vulvei.

Tuberculoza Vulvei

TUBERCULOZA VULVEI


Tuberculoza vulvei se prezintă sub formă de ulcerații cronice
persistente, cu tendința la invazie, fistulizare și perforare în
rect sau în vezică.
Infecția se poate produce la nivelul unei mici leziuni, prin bacilii
tuberculoși proveniții din secrețiile unei tuberculoze uterine sau vaginale
sau prin contact sexual, cînd soțul suferă de tuberculoză genito-urinară ;
de asemenea, este frecventă infecția prin intermediul degetelor și al
rufăriei infectate cu secreții tuberculoase provenite de la bolnavă însăși
sau de la o altă persoană.
Un alt tip de infecție este cea produsă pe cale hematogenă dintr-un focar
situat la distanță, sau pe cale limfatică, dinntr-un focar tuberculos apropiat.
Diagnosticul se confirmă prin examen bacteriologic și histopatologic.
Sînt descrise mai multe forme clinice, și anume : șancrul tuberculos de inoculare
( primoinfecție, complex primar genital ), care este cu totul rxcepțional ;
ulcerul tuberculos propriu-zis, cu granulații galbene caracteristice ; lupus vulvar,
cu localizare vulvară, prezentînd lupoame caracteristice.

Tratament

A. Local.
1. Chirurgical ( excizie ), dacă mărimea și localizarea leziunii o permit.
Diatermocoagulare.
2. Roentgen- și radiumterapie.
3. Actinoterapie.

B. General.

1. Streptomicină, PAS, hidrazidă izonicotinică.
2. Vitamina D2 forte ( cura Charpy ).
Cele mai bune rezultate s-au obținut pînă în prezent cu hidrazidă,
asociată sau nu cu streptomicină.