Fabula Mercur și Pădurarul de La Fontaine

MERCUR ȘI PĂDURARUL


Din gustul Dumneavoastră, om înzestrat de soartă,
eu mi-am făcut, Seniore, ca un canon de artă.
Strădania prea mare, migala pentru formă
și grija de podoabe nu-s, pentru mine, normă.
Migala este bună, cînd n-o duci prea departe,
căci, vrînd să faci mai bine, strici tot ce-i bun în carte.
Dar fraza ticluită cu multă gingășie
vă place Dumneavoastră și tot așa și mie.
Și-n ce privește principalul scop
al fabulei, - pe urma bătrînului Esop,
mă străduiesc și eu, cînd mă avînt,
să-l și învăț pe cititor, să-l și încînt.
Dar, - ce să fac ? - nu izbutesc mereu...
Știind că forța nu e harul meu,
ca Hercule măciuca s-o mînuiesc, - iau biciul
și-încerc să fac de rîsul lumii viciul.
E tot ce mă pricep. Dar e destul ?
Încondeiez pizmașul, zgîrcitul nesătulul,
nătîngul sau zănaticul fudul,
ca-n pilda lighioanei cît un ou
ce se umfla s-ajungă mai mare ca un bou.
Cînd ții să dai poveștii un tîlc și o povață,
nu-i rău să pui virtutea cu viciul față-n față,
furnica lîngă muscă ori mieii lîngă lupi
sau gura, clevetirii, să-ncerci să i-o astupi,
făcînd din cartea asta, asta cum voi putea,
o amplă comedie cu mii de vieții în mers
a cărei vastă scenă e-ntregul univers,
nădăjduind că-ntr-însă veți vedea
cum oamenii și zeii și bietele jivine
își joacă toate rolul cum se pricep mai bine.
Azi crainicul Mercur pe scenă vine...



Pornind la drum cînd isprăvise treaba,
un Pădurar toporul și-a pierdut
- nădejdea lui, unicul lui avut -
și-l căuta, jelindu-se, degeaba.
Nemaiavînd pe ce să-și ieie altul,
rugatu-s-a, atunci pe Preaînaltul :
- ,,Slăvite Jupiter, redă-mi
toporul, toporașul mei !”
Și din înaltele lui vămi
trimite Jupiter un zeu.
- ,,Eu am găsit mai multe topoare-ntr-un coclaur
( i-a spus Mercur ), pierduse prin dudău.
Privește-le și-arată-mi-l pe-al tău !”
Și-i puse dinainte întîi pe cel de aur.
( Voia să-l joace, pasămite, festa. )
- ,,Nu, spuse Pădurarul, nu-i acesta !”
I-adusese zeul altul, de argint.
- ,,Nici ăsta nu-i al meu, de ce să mint ?...”
La urmă, luminatul zeu,
mai scotocind puțin prin cer,
i-aduse un topor de fier.
- ,,Ei, vezi ? Acesta e al meu !
Sînt fericit cum nu se poate...”
Și zeul, ca răsplată, i le-a lăsat pe toate.
- ,,De mi le dai, le iau și pe acestea !...”
Ca fulgerul se răspîndise vestea
și pădurarii, - cîți aveau pădurile -
au început să-și piardă și dumnealor securile.
Veneau să și le ceară și se-ntorceau cu creastă,
pocniți de zeu cu muchea peste țeastă,
cînd și-alegeau securi de aur, secăturile.
Ne-am mulțumi mai bine
cu ce ni se cuvine.
Degeaba-și zvîrle în coclaur
Minciuna, barda ei de fier,
să capete topor de aur, -
că Jupiter nu doarme-n cer !

Fabula Mercur și Pădurarul de La Fontaine

MERCUR ȘI PĂDURARUL


Din gustul Dumneavoastră, om înzestrat de soartă,
eu mi-am făcut, Seniore, ca un canon de artă.
Strădania prea mare, migala pentru formă
și grija de podoabe nu-s, pentru mine, normă.
Migala este bună, cînd n-o duci prea departe,
căci, vrînd să faci mai bine, strici tot ce-i bun în carte.
Dar fraza ticluită cu multă gingășie
vă place Dumneavoastră și tot așa și mie.
Și-n ce privește principalul scop
al fabulei, - pe urma bătrînului Esop,
mă străduiesc și eu, cînd mă avînt,
să-l și învăț pe cititor, să-l și încînt.
Dar, - ce să fac ? - nu izbutesc mereu...
Știind că forța nu e harul meu,
ca Hercule măciuca s-o mînuiesc, - iau biciul
și-încerc să fac de rîsul lumii viciul.
E tot ce mă pricep. Dar e destul ?
Încondeiez pizmașul, zgîrcitul nesătulul,
nătîngul sau zănaticul fudul,
ca-n pilda lighioanei cît un ou
ce se umfla s-ajungă mai mare ca un bou.
Cînd ții să dai poveștii un tîlc și o povață,
nu-i rău să pui virtutea cu viciul față-n față,
furnica lîngă muscă ori mieii lîngă lupi
sau gura, clevetirii, să-ncerci să i-o astupi,
făcînd din cartea asta, asta cum voi putea,
o amplă comedie cu mii de vieții în mers
a cărei vastă scenă e-ntregul univers,
nădăjduind că-ntr-însă veți vedea
cum oamenii și zeii și bietele jivine
își joacă toate rolul cum se pricep mai bine.
Azi crainicul Mercur pe scenă vine...



Pornind la drum cînd isprăvise treaba,
un Pădurar toporul și-a pierdut
- nădejdea lui, unicul lui avut -
și-l căuta, jelindu-se, degeaba.
Nemaiavînd pe ce să-și ieie altul,
rugatu-s-a, atunci pe Preaînaltul :
- ,,Slăvite Jupiter, redă-mi
toporul, toporașul mei !”
Și din înaltele lui vămi
trimite Jupiter un zeu.
- ,,Eu am găsit mai multe topoare-ntr-un coclaur
( i-a spus Mercur ), pierduse prin dudău.
Privește-le și-arată-mi-l pe-al tău !”
Și-i puse dinainte întîi pe cel de aur.
( Voia să-l joace, pasămite, festa. )
- ,,Nu, spuse Pădurarul, nu-i acesta !”
I-adusese zeul altul, de argint.
- ,,Nici ăsta nu-i al meu, de ce să mint ?...”
La urmă, luminatul zeu,
mai scotocind puțin prin cer,
i-aduse un topor de fier.
- ,,Ei, vezi ? Acesta e al meu !
Sînt fericit cum nu se poate...”
Și zeul, ca răsplată, i le-a lăsat pe toate.
- ,,De mi le dai, le iau și pe acestea !...”
Ca fulgerul se răspîndise vestea
și pădurarii, - cîți aveau pădurile -
au început să-și piardă și dumnealor securile.
Veneau să și le ceară și se-ntorceau cu creastă,
pocniți de zeu cu muchea peste țeastă,
cînd și-alegeau securi de aur, secăturile.
Ne-am mulțumi mai bine
cu ce ni se cuvine.
Degeaba-și zvîrle în coclaur
Minciuna, barda ei de fier,
să capete topor de aur, -
că Jupiter nu doarme-n cer !

Blenoragia Acută și Subacută

BLENORAGIA ACUTĂ ȘI SUBACUTĂ



În tratamentul blenoragiei s-a produs o cotitură prin descoperirea
sulfamidelor și a antibioticelor.
Astăzi, cele mai bune rezultate se obțin prin penicilină și
streptomicină, asociate sau nu cu sulfatiazol sau sulfadiazină la
care se adaugă în mod obligatoriu un tratament local, care constă
în spălături abundente, vaginale și uretrale, cu antiseptice neiritante,
în diluții mari.
Recent, și alte antibiotice descoperite, cum sînt clortetraciclina și
oxitetraciclina, s-au dovedit de o mare eficacitate în tratamentul
blenoragiei.
Se aplică următoarea schemă de tratament a M.S.P.S. : penicilină.
1 200 00o u. zilnic, administrînd la 6 ore interval cîte 300 000 u.
timp de 5 zile în total 6 000 000 u. asociată cu streptomicină, din care
administrăm zilnic 1 g, în total 3 - 4 g.
Tratamentul local este obligatoriu și constă din spălături abundente
vulvo-vaginale, uretrale și cervicale, de exemplu cu soluție de
permanganat de potasiu 1 : 4 000, de două ori pe zi, timp de 3 - 5 zile.
Se vor aplica pe colul uterin tampoane cu protargol 2% sau cu argirol
10% în glicerină, introduse în porțiunea superioară a vaginului, seara,
înainte de culcare.
Se fac instilații cu argirol 20% în canalele glandelor Skene și în canalele
glandelor Bartholin cu ajutorul unui ac bont.

Controlul vindecării.
După terminarea tratamentului, bolnava va fi supusă unui control a vindecării.
Proba vindecării este cu mult mai grea la femeie decît la bărbat.
Determinarea atentă și precisă a lipsei oricărui semn clinic de prezență a
infecției este de o importanță primordială, depășind chiar probele bacteriologice.
O asemenea examinare presupune o experiență mare în recunoașterea celor
mai șterse urme de inflamație blenoragică.
Este necesar ca, în afară de determinarea prezenței sau absenței unor simptome,
ca secreția vaginală, polakiurie, disurie, urini tulburi, să căutăm prezența
unei secreții, prin presiunea uretrei și a glandelor Skene, prin examinarea
atentă a glandelor Bartholin, a colului uterin, a parametrelor, trompelor și
ovarelor.
Acest examen clinic va fi completat prin următoarele probe bacteriologice ;

a) frotiuri repetate și culturi din uretră, col și glandele vulvo-vaginale,
recoltate înainte și după mentruație ;
b) dacă recurgem la provocări, se vor repeta examenele mocroscopice și
însămînțările, folosind pentru acesta secrețiile recoltate din punctele respective ;
c) examinările bacteriologice vor fi repetate de trei ori, la interval de o lună.
Metodele de a provoca apariția gonococului sînt variate.
Ele se pot grupa în trei categorii, și anume :

1. iritații locale prin instrumente sau substanțe chimice ; de examplu, prin
instilații cu nitrat de argint soluție 1 - 2% sau spălături largi cu nitrat de argint soluție 1% ;
2. stimularea secrețiilor cu ajutorul excitanților parasimpatici, ca de pildă,
compușii ezerinei, aplicați local, sau compușii colinei, aplicați prin ionoforeză ;
3. stimularea generală prin vaccinuri antigonococice sau prin proteine ( lapte
și vaccinuri nespecifice ).
Capacitatea acestor metode de provocare de a elibera gonococii închistați în țesuturi
este foarte slabă, mai ales la femeie, unde este vorba de o mare varietate de
țesuturi interesate.
Mucoasele recent inflamate sînt - firește - foarte sensibile și o iritație generală
sau locală poate produce o secreție aparentă.
Prin urmare, numai punerea în evidență a gonococilor în aceste secreții are
valoare în probele de provocare, dar în practică, o asemenea eliberare de gonococi
este extrem de rară.
Totuși este bine să nu trecem cu ușurință peste aceste probe, deoarece -
reușind, chiar într-un singur caz dintr-o sută, depistarea unei blenoragii nevindecate
- acest fapt este de mare importanță epidemiologică și profilactictă în
lupta pentru stîrpirea acestei boli.

Blenoragia Acută și Subacută

BLENORAGIA ACUTĂ ȘI SUBACUTĂ



În tratamentul blenoragiei s-a produs o cotitură prin descoperirea
sulfamidelor și a antibioticelor.
Astăzi, cele mai bune rezultate se obțin prin penicilină și
streptomicină, asociate sau nu cu sulfatiazol sau sulfadiazină la
care se adaugă în mod obligatoriu un tratament local, care constă
în spălături abundente, vaginale și uretrale, cu antiseptice neiritante,
în diluții mari.
Recent, și alte antibiotice descoperite, cum sînt clortetraciclina și
oxitetraciclina, s-au dovedit de o mare eficacitate în tratamentul
blenoragiei.
Se aplică următoarea schemă de tratament a M.S.P.S. : penicilină.
1 200 00o u. zilnic, administrînd la 6 ore interval cîte 300 000 u.
timp de 5 zile în total 6 000 000 u. asociată cu streptomicină, din care
administrăm zilnic 1 g, în total 3 - 4 g.
Tratamentul local este obligatoriu și constă din spălături abundente
vulvo-vaginale, uretrale și cervicale, de exemplu cu soluție de
permanganat de potasiu 1 : 4 000, de două ori pe zi, timp de 3 - 5 zile.
Se vor aplica pe colul uterin tampoane cu protargol 2% sau cu argirol
10% în glicerină, introduse în porțiunea superioară a vaginului, seara,
înainte de culcare.
Se fac instilații cu argirol 20% în canalele glandelor Skene și în canalele
glandelor Bartholin cu ajutorul unui ac bont.

Controlul vindecării.
După terminarea tratamentului, bolnava va fi supusă unui control a vindecării.
Proba vindecării este cu mult mai grea la femeie decît la bărbat.
Determinarea atentă și precisă a lipsei oricărui semn clinic de prezență a
infecției este de o importanță primordială, depășind chiar probele bacteriologice.
O asemenea examinare presupune o experiență mare în recunoașterea celor
mai șterse urme de inflamație blenoragică.
Este necesar ca, în afară de determinarea prezenței sau absenței unor simptome,
ca secreția vaginală, polakiurie, disurie, urini tulburi, să căutăm prezența
unei secreții, prin presiunea uretrei și a glandelor Skene, prin examinarea
atentă a glandelor Bartholin, a colului uterin, a parametrelor, trompelor și
ovarelor.
Acest examen clinic va fi completat prin următoarele probe bacteriologice ;

a) frotiuri repetate și culturi din uretră, col și glandele vulvo-vaginale,
recoltate înainte și după mentruație ;
b) dacă recurgem la provocări, se vor repeta examenele mocroscopice și
însămînțările, folosind pentru acesta secrețiile recoltate din punctele respective ;
c) examinările bacteriologice vor fi repetate de trei ori, la interval de o lună.
Metodele de a provoca apariția gonococului sînt variate.
Ele se pot grupa în trei categorii, și anume :

1. iritații locale prin instrumente sau substanțe chimice ; de examplu, prin
instilații cu nitrat de argint soluție 1 - 2% sau spălături largi cu nitrat de argint soluție 1% ;
2. stimularea secrețiilor cu ajutorul excitanților parasimpatici, ca de pildă,
compușii ezerinei, aplicați local, sau compușii colinei, aplicați prin ionoforeză ;
3. stimularea generală prin vaccinuri antigonococice sau prin proteine ( lapte
și vaccinuri nespecifice ).
Capacitatea acestor metode de provocare de a elibera gonococii închistați în țesuturi
este foarte slabă, mai ales la femeie, unde este vorba de o mare varietate de
țesuturi interesate.
Mucoasele recent inflamate sînt - firește - foarte sensibile și o iritație generală
sau locală poate produce o secreție aparentă.
Prin urmare, numai punerea în evidență a gonococilor în aceste secreții are
valoare în probele de provocare, dar în practică, o asemenea eliberare de gonococi
este extrem de rară.
Totuși este bine să nu trecem cu ușurință peste aceste probe, deoarece -
reușind, chiar într-un singur caz dintr-o sută, depistarea unei blenoragii nevindecate
- acest fapt este de mare importanță epidemiologică și profilactictă în
lupta pentru stîrpirea acestei boli.