Poezia Durerea Romînească de Mihai Beniuc

DUREREA ROMÎNEASCĂ


Ca în exil mă simt în țara mea !
Idoli străini, mari băutori de sînge,
Turbat s-au apucat aici să bea.
În jurul lor poporul pumni i-și strînge.


Eu, băutor de vin și mare meșter,
În cîntec de iubire și de moarte,
Retrasu-m-am ca schivnicul în peșteră
De zgomotul petrecerii departe.


A trebuit să-mi pun căluș pe coardă,
Pe-a inimii, că prea era nebună -
De-acuma surd în suflet mai răsună
Și-mi biciuiește carnea ca o joardă.


Voi, trecători alăturea de vreme,
Dacă-auziți cum cîntecele plîng,
Să știți că-n miezul muntelui, adînc
Durerea romînească geme !

1943

Poezia Durerea Romînească de Mihai Beniuc

DUREREA ROMÎNEASCĂ


Ca în exil mă simt în țara mea !
Idoli străini, mari băutori de sînge,
Turbat s-au apucat aici să bea.
În jurul lor poporul pumni i-și strînge.


Eu, băutor de vin și mare meșter,
În cîntec de iubire și de moarte,
Retrasu-m-am ca schivnicul în peșteră
De zgomotul petrecerii departe.


A trebuit să-mi pun căluș pe coardă,
Pe-a inimii, că prea era nebună -
De-acuma surd în suflet mai răsună
Și-mi biciuiește carnea ca o joardă.


Voi, trecători alăturea de vreme,
Dacă-auziți cum cîntecele plîng,
Să știți că-n miezul muntelui, adînc
Durerea romînească geme !

1943

Poezia Cu Mii de Cai Putere de Mihai Beniuc

CU MII DE CAI PUTERE


Nu-s pui de domn, nu țin să par deștept.
Pe oameni îi privesc în față drept.
Ci-n fața oricui clopul nu-mi ridic -
Părinții mei dau țării bob din spic !


N-ajung nimic ? - De mii de generații
Noi tot muncim, și au ajuns tot alții...
Așa ă fie, dacă-i dat așa
Dar pîn' la urmă tot se va vedea !


Ori nu-i așa ? - Hei, nouă sute șapte...
Îl știm, îl știm ! Și-i drept, e încă noapte.
Dar s-a-nroșit a ziuă-n răsărit.
Umblați ca furnicarul răscolit.


Ați priceput : Cu mii de cai putere
Se crapă zorii unei alte ere !

1939

Poezia Cu Mii de Cai Putere de Mihai Beniuc

CU MII DE CAI PUTERE


Nu-s pui de domn, nu țin să par deștept.
Pe oameni îi privesc în față drept.
Ci-n fața oricui clopul nu-mi ridic -
Părinții mei dau țării bob din spic !


N-ajung nimic ? - De mii de generații
Noi tot muncim, și au ajuns tot alții...
Așa ă fie, dacă-i dat așa
Dar pîn' la urmă tot se va vedea !


Ori nu-i așa ? - Hei, nouă sute șapte...
Îl știm, îl știm ! Și-i drept, e încă noapte.
Dar s-a-nroșit a ziuă-n răsărit.
Umblați ca furnicarul răscolit.


Ați priceput : Cu mii de cai putere
Se crapă zorii unei alte ere !

1939