Poezia Prin Pădurea Blestemată de Mihai Beniuc

PRIN PĂDUREA BLESTEMATĂ


Nu rîde, nu surîde !
Fii crunt ca o mască primitivă,
Și mai ales prefă-te deopotrivă
Cu-aceste suflete hîde.


Taci. O vorbă nu spune.
Nu privi înapoi.
Cu pasul sigur treci printre strigoi
Și printre vrăjitoarele nebune.


Aceasta e pădurea blestemată.
Nu te lasa ispitit de năluci.
'Nainte mereu să te duci
Și numai înainte cată.


Auzi ? te strigă din urmă.
Te-au cunoscut.
Fă-te că n-auzi, fii mut.
Astfel  te curmă...


11 decembrie 1943

Poezia Prin Pădurea Blestemată de Mihai Beniuc

PRIN PĂDUREA BLESTEMATĂ


Nu rîde, nu surîde !
Fii crunt ca o mască primitivă,
Și mai ales prefă-te deopotrivă
Cu-aceste suflete hîde.


Taci. O vorbă nu spune.
Nu privi înapoi.
Cu pasul sigur treci printre strigoi
Și printre vrăjitoarele nebune.


Aceasta e pădurea blestemată.
Nu te lasa ispitit de năluci.
'Nainte mereu să te duci
Și numai înainte cată.


Auzi ? te strigă din urmă.
Te-au cunoscut.
Fă-te că n-auzi, fii mut.
Astfel  te curmă...


11 decembrie 1943

Poezia A Fost Odată Unul Horea de Mihai Beniuc

A FOST ODATĂ UNUL HOREA


A fost pe-aici odată unul Horea...
Vi se face pielea de găină ?
De ce ? Doar nu el dobîndi victoria !
Și la urma urmei tot n-o să mai vină !


Mi se pare însă că mai sînt
Ooarecari nepoți prin munte.
Ei ! dar cine-ar îndrăzni azi pe pămînt
Pe voi să vă-nfrunte ?


Sînteți cei mari, deși nu cei mai tari.
Și știți poporul e prost.
Mai spînzurați doi, trei vizionari
Și totul va sta cum a fost.


Ori poate-aceste mari fierberi
Vă dau insomnie ?
Puneți la uși o mie de cerberi
Și încă o mie !


De altfel ( sigur nu sînt însă )
Se poate să vă cruțe.
În orice caz, s-aveți averea strînsă
Toată-n căruțe !


Argintul, aurul, pietrele !
E pusă viza pe pașapoarte ?
Slugilor, păziți-le vetrele,
Boierii pleacă departe !...

5 decembrie 1943

Poezia A Fost Odată Unul Horea de Mihai Beniuc

A FOST ODATĂ UNUL HOREA


A fost pe-aici odată unul Horea...
Vi se face pielea de găină ?
De ce ? Doar nu el dobîndi victoria !
Și la urma urmei tot n-o să mai vină !


Mi se pare însă că mai sînt
Ooarecari nepoți prin munte.
Ei ! dar cine-ar îndrăzni azi pe pămînt
Pe voi să vă-nfrunte ?


Sînteți cei mari, deși nu cei mai tari.
Și știți poporul e prost.
Mai spînzurați doi, trei vizionari
Și totul va sta cum a fost.


Ori poate-aceste mari fierberi
Vă dau insomnie ?
Puneți la uși o mie de cerberi
Și încă o mie !


De altfel ( sigur nu sînt însă )
Se poate să vă cruțe.
În orice caz, s-aveți averea strînsă
Toată-n căruțe !


Argintul, aurul, pietrele !
E pusă viza pe pașapoarte ?
Slugilor, păziți-le vetrele,
Boierii pleacă departe !...

5 decembrie 1943