Obiceiuri Moștenite

OBICEIURI MOȘTENITE



Chiar dacă nu poate vorbi, câinele ”ne transmite”
permanent mesaje prin comportamentul lui.
Noi trebuie doar să ne străduim să le înțelegem,
mai ales atunci, când pedepsit, repetă același lucru.
Câteva exemple simple dar elocvente ne vor lămuri
pe deplin.
Cu toții am observat cum se învârtește în cerc de
câteva ori sau scormonește covorul ori pământul
înainte de a se culca.
Câți dintre noi nu ne-am certat favoritul vazând ce
face, neștiind că din timpuri imemorabile strămoșii
lui făcea același lucruri pentru a bătători crengile,
frunzele, zăpada sau pământul, cu intenția de a avea
un culcuș cât mai confortabil.
Urmașilor lor acest obicei li s-a transmis genetic.
O femelă cu pui își schimbă zilnic cuibul de câteva
ori, mai ales când timpul este călduros.
Poate nu am înțeles de ce, fiindcă noi i-am pregătit
un loc comod, confortabil.
Pentru mamă însă, confort înseamnă un loc unde cățeii
sunt în siguranță de restul lumii și de orice i-ar deranja.
Dacă este un câine de curte, acesta va face gropi unde
își va purta cățeii în gură.
Pământul umed va da puilor răcoare și va reduce înmulțirea
purecilor ( aceștia preferă căldura ).
De câte ori vom muta noi cățeii, de atâtea ori mama îi va
duce acolo unde îi va dicta instictul.
Câinele nostru linge pereți sau mănâncă pământ.
Are el gusturi pervertite ?
Nu, aceste obiceiuri se formează atunci când este carențată
în săruri minerale iar câinele nu face altceva decât să
suplinească ceea ce îi lipsește.
Alte obiceiuri sunt foarte interesante, mai ales dacă le
observăm zilnic și le acordăm un minimum de atenție.

Câinele Bolnav și Câinele Sănătos

CÂINELE BOLNAV ȘI CÂINELE SĂNĂTOS



Cel mai important lucru pentru un crescător trebuie
să fie sănătatea câinelui său.
Un câine sănătos este aproape într-o continuă mișcare.
Ochii sunt lucioși și vioi, urechile și coada sunt foarte
active, părul fin și lucios, pielea moale și elasică.
Temperatura corporală nu oscilează, iar nasul este rece
și umed.
Temperatura normală cuprinsă este cuprinsă între 38,5
grade celsius și 39 grade celsius.
Orice creștere sau scădere peste aceste limite, asociate
cu fierbințeala și uscarea nasului sau cu rădăcina gingiilor,
sunt serioase semne de alarmă.
Câinele sănătos are întotdeauna poftă de mâncare, farfuria
lui rămânând mereu curată.
În mod normal, bea apă de multe ori pe zi, dar nu cantități
mari.
Somnul alternează cu joaca, plimbarea și necesitățile
fiziologice.
În mod firesc, un câine de apartament va fi mai ușor de
observat decât un câine ținut în curte.
Astfel, la cel dintâi va trebui să urmărim încă de dimineață
cheful de joacă sau plimbare.
În timpul plimbării, să fim atenți la ce face câinele, dar si
cum face.
Dacă întârzie mai mult decât este necesar în poziția de
defecare, înseamnă că este constipat sau are diaree.
Uneori, se oprește și mănâncă fire de iarbă.
Să nu-l împiedicăm să o facă deoarece acestea au rolul
de a înveli un conținut stomacal iritabil pe care câinele
dorește să-l elimine cât mai repede.
Reîntors acasă, câinele se odihnește la locul său.
Uneori această odihnă se prelungește.
Este câinele bolnav sau în timpul plimbării a făcut un
efort prea mare și oboseala își spune cuvântul ?
Câinele de curte, dacă nu este prins în lanț, obișnuiește
să umble peste tot, cât ține proprietatea stăpânului, iar,
dacă poate, ”inspectează” și curțile vecinilor.
Din această cauză, mai greu vom putea observa ( dacă
din întâmplare nu suntem de față ) o diaree, o constipație
sau o vomă.
Putem, însă, observa când el își părăsește locul favorit,
cînd nu vine la mâncare sau se ascunde în locuri întunecoase.
Animalul bolnav are ochii lăcrimoși, adânciți în orbite,
privirea lor exprimând suferința.
Urechile sunt pleoștite, imobile, coada abia se mișcă și
este adunată între picioare.
Pielea este neelastică, iar părul fără luciu, degradat și zburlit.
De obicei, câinele caută să se retragă în locuri liniștite,
întunecoase.
Stă mai mult culcat, dar nu-și găsește nicicum locul potrivit.
Se culcă, se scoală, scormonește pământul, geme și își
întoarce capul mereu spre locul dureros.
Vigilența și agilitatea sunt diminuate.
O parte din simptomele anterior amintite pot fi ocazionale,
deci trecătoare.
Atunci când comportamentul se schimbă fără să mai
revină la normal, când lipsa poftei de mâncare și febra
sunt persistente, înseamnă că s-a instalat boala și trebuie
apelat la medicul veterinar.

Ouă Românești cu Sos Alb

OUĂ RĂMÂNEȘTI CU SOS ALB


- 4 ouă
- 1 lingură cu puțin vîrf făină ( 25 g )
- 1 linguriță cu vîrf unt netopit
- 200 - 300 ml lapte
- 1 lingură cașcaval
- 1 linguriță zeamă de lămîie




Mod de preparare


Se fac 4 ochiuri românești și se așază în
graten sau tigaie, unul lîngă altul.
Se face un sos alb.
Făina și untul se amestecă pe foc mic
1 - 2 minute, fără să se rumenească, apoi
se stinge cu lapte fierbinte, adăugat în două
rînduri, amestecînd de fiecare dată, pînă se
desfac toate cocoloașele formate, numai pe
urmă se pune din nou lapte.
Sosul va fi neted ca o alifie.

Ouă Românești 2

OUĂ ROMÂNEȘTI 2



Pentru 4 ochiuri, se pune într-o cratiță
cam 2 litri apă puțin mai mult de jumătate,
să fiarbă cu o linguriță sare și o lingură
de oțet, care au prioritatea de a coagula
mai repede mai repede albușul, să nu se
împrăștie în apă.
Cînd clocotește apa, se trage cratița la o
parte, ca să nu clocotească prea tare și se
sparg ouăle unul cîte unul, cu distanțe
între ele.
Se lasă la foc mic pînă se coagulează
albușul, apoi se scot cu lingura de spumă,
scurse bine, de apă.
Se așază pe farfuria caldă, iar deasupra se
pun bucățele de unt, zeamă de lămîie,
pătrunjel tocat.