Administrarea Medicamentelor

 ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR






Modul de administrare al medicamentelor este
dependent de mai mulți factori: consistența lor,
necesitatea de a acționa ( local sau general ),
starea generală a câinelui.
Tabletele, cașetele, bolurile, siropurile și antibioticele
buvabile se vor administra oral.
Această manoperă poate fi executată și de către
crescător, cu condiția să fie executată corect.

Tabletele
Când apetitul se păstrează nealteral, tabletele
pot fi administrate într-o bucățică de carne
sau brânză.
În cazul în care câinele refuză, tableta va fi
introdusă în gură cu mâna și depusă la baza
limbii, apoi se închide gura animalului și
botul se ține puțin ridicat pentru a ușura înghițirea
tabletei.

Pulberile și granulele se dizolvă în lapte sau supă
și se administrează ca atare.
Pentru această manoperă este nevoie de două
persoane, una va ține câinele, iar cealaltă va
administra lichidul cu o seringă la comisura buzelor,
printre cele două maxilare.
În acest mod, lichidul va fi înghițit ușor, fără
riscul de a fi aspirat în plămâni.

Injectarea, fiind o operație mai complicată, necesită
o anumită pregătire în domeniu și este bine să
fie executată de personal calificat.
Sau cel mai bine vă duceți la medicul veterinar.

Administrarea Medicamentelor

 ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR






Modul de administrare al medicamentelor este
dependent de mai mulți factori: consistența lor,
necesitatea de a acționa ( local sau general ),
starea generală a câinelui.
Tabletele, cașetele, bolurile, siropurile și antibioticele
buvabile se vor administra oral.
Această manoperă poate fi executată și de către
crescător, cu condiția să fie executată corect.

Tabletele
Când apetitul se păstrează nealteral, tabletele
pot fi administrate într-o bucățică de carne
sau brânză.
În cazul în care câinele refuză, tableta va fi
introdusă în gură cu mâna și depusă la baza
limbii, apoi se închide gura animalului și
botul se ține puțin ridicat pentru a ușura înghițirea
tabletei.

Pulberile și granulele se dizolvă în lapte sau supă
și se administrează ca atare.
Pentru această manoperă este nevoie de două
persoane, una va ține câinele, iar cealaltă va
administra lichidul cu o seringă la comisura buzelor,
printre cele două maxilare.
În acest mod, lichidul va fi înghițit ușor, fără
riscul de a fi aspirat în plămâni.

Injectarea, fiind o operație mai complicată, necesită
o anumită pregătire în domeniu și este bine să
fie executată de personal calificat.
Sau cel mai bine vă duceți la medicul veterinar.

Febra

FEBRA





Acest sindrom reprezintă creșterea peste limită
superioară normală a temperaturii corporale și
este însoțită de modificări ale funcțiilor vitale
în organism.
Se manifestă prin deterioarea stării generale,
frisoane, accelerarea pulsului și a respirației, nas
cald și uscat, apetit redus, sete exagerată.
Febra este considerată ușoară atunci când depășește
limita superioară cu 1 grad celsius mijlocie - când
depășește limita cu 1,5 grade celsius, mare, când 2
sau mai multe grade au trecut peste limita maximă.
În mod normal, temperatura este mai ridicată seara
și dimineața, după efort sau la femelele în călduri;
deci nu putem vorbi de febră.
Ca să știm exact dacă avem de-a face cu o stare
normală sau patologică, vom ține cont și de cele
spuse mai sus și vom măsura temperatura internă cu
ajutorul termometrului.
Această se scutură în prealabil, se dezinfectează, se
unge capătul ( cu mercur ) cu vaselină și se introduce
în rect.
După câteva minute vom putea face citirea termometrului.

Febra

FEBRA





Acest sindrom reprezintă creșterea peste limită
superioară normală a temperaturii corporale și
este însoțită de modificări ale funcțiilor vitale
în organism.
Se manifestă prin deterioarea stării generale,
frisoane, accelerarea pulsului și a respirației, nas
cald și uscat, apetit redus, sete exagerată.
Febra este considerată ușoară atunci când depășește
limita superioară cu 1 grad celsius mijlocie - când
depășește limita cu 1,5 grade celsius, mare, când 2
sau mai multe grade au trecut peste limita maximă.
În mod normal, temperatura este mai ridicată seara
și dimineața, după efort sau la femelele în călduri;
deci nu putem vorbi de febră.
Ca să știm exact dacă avem de-a face cu o stare
normală sau patologică, vom ține cont și de cele
spuse mai sus și vom măsura temperatura internă cu
ajutorul termometrului.
Această se scutură în prealabil, se dezinfectează, se
unge capătul ( cu mercur ) cu vaselină și se introduce
în rect.
După câteva minute vom putea face citirea termometrului.