Hepatita Infecțioasă a Câinelui ( Boala lui Rubarth )

HEPATITA INFECȚIOASĂ A CÂINELUI ( BOALA LUI RUBARTH )





Agentul cauzal: Adenovirus
Perioada de incubație: 4 - 6 zile
Manifestări clinice: febră mare, diaree hemoragică,
vomitări.
Profilaxia: vaccinare
Sunt receptivi la infecție câinii, diferite, specii de
vulpi și lupul.
Receptivitatea cea mai mare o au cățeii între 2 - 6
lunii.
Sub și peste această vârstă, receptivitatea cea mai
mare o au cățeii între 2 - 6 luni.
Sub și peste această vârstă, receptivitate scade, animalele
îmbolnăvidu-se foarte rar.
Boala debutează prin febră ( 40 - 41 grade celsius ),
iar evoluția poate fi supraacută sau acută.
În forma supraacută, se observă o stare de abatere
pronunțată, diaree, vomitări, convulsii, moartea
producându-se în câteva ore.
În forma acută se observă apatie, tulburări digestive,
vomitări și diaree uneori hemoragică, sete mărită,
dureri la palpitația ficatului și reacție ganglionară evidentă.
Uneori se observă o stare isterică.
Boala durează în cazul formei acute 2 - 4 zile și se
termină în cele mai multe cazuri cu moartea.
Alteori, durata bolii este 1- - 15 zile și se termină cu
vindecarea.
Vaccinarea la câinii mai mari de un an este bine să se
facă cu un vaccin bi sau trivalent, scopul de a reduce
numărul intervențiilor.
Cățelele pentru reproducție vor fi revaccinate după un
interval de 6 luni de la ultima perioadă de călduri.
Cățeii care provin din mame nevaccinate se recomandă
a fi vaccinați imediat după împlinirea vârstei de 15 zile,
iar cei proveniți din mame imunizate vor fi vaccinați la
vârsta de 2 luni cu rapel după 2 luni și apoi după 4 luni.
În cazul folosirii unui vaccin bi sau trivalent, acesta nu
se poate administra mai devreme de 3 luni, până cățelul
nu pierde toți anticorpi antijigodioși moșteniți de la mamă,
astfel antigel este neutralizat.

Hepatita Infecțioasă a Câinelui ( Boala lui Rubarth )

HEPATITA INFECȚIOASĂ A CÂINELUI ( BOALA LUI RUBARTH )





Agentul cauzal: Adenovirus
Perioada de incubație: 4 - 6 zile
Manifestări clinice: febră mare, diaree hemoragică,
vomitări.
Profilaxia: vaccinare
Sunt receptivi la infecție câinii, diferite, specii de
vulpi și lupul.
Receptivitatea cea mai mare o au cățeii între 2 - 6
lunii.
Sub și peste această vârstă, receptivitatea cea mai
mare o au cățeii între 2 - 6 luni.
Sub și peste această vârstă, receptivitate scade, animalele
îmbolnăvidu-se foarte rar.
Boala debutează prin febră ( 40 - 41 grade celsius ),
iar evoluția poate fi supraacută sau acută.
În forma supraacută, se observă o stare de abatere
pronunțată, diaree, vomitări, convulsii, moartea
producându-se în câteva ore.
În forma acută se observă apatie, tulburări digestive,
vomitări și diaree uneori hemoragică, sete mărită,
dureri la palpitația ficatului și reacție ganglionară evidentă.
Uneori se observă o stare isterică.
Boala durează în cazul formei acute 2 - 4 zile și se
termină în cele mai multe cazuri cu moartea.
Alteori, durata bolii este 1- - 15 zile și se termină cu
vindecarea.
Vaccinarea la câinii mai mari de un an este bine să se
facă cu un vaccin bi sau trivalent, scopul de a reduce
numărul intervențiilor.
Cățelele pentru reproducție vor fi revaccinate după un
interval de 6 luni de la ultima perioadă de călduri.
Cățeii care provin din mame nevaccinate se recomandă
a fi vaccinați imediat după împlinirea vârstei de 15 zile,
iar cei proveniți din mame imunizate vor fi vaccinați la
vârsta de 2 luni cu rapel după 2 luni și apoi după 4 luni.
În cazul folosirii unui vaccin bi sau trivalent, acesta nu
se poate administra mai devreme de 3 luni, până cățelul
nu pierde toți anticorpi antijigodioși moșteniți de la mamă,
astfel antigel este neutralizat.

Jigodia ( Boala lui Carre )

JIGODIA ( BOALA LUI CARRE )



Agentul cauzal: virus
Perioada de incubație: 3 - 7 zile
Manifestări clinice: febră mare, scăderea poftei de
mâncare, vomitări, diaree, catar, faringită, tuse.
Profilaxia: separarea, vaccinarea.
Câinele este cel mai receptiv animal la infecția cu
acest virus.
Receptivitatea este mult influențată de vârstă.
Se îmbolnăvesc mai ales câinii în primul an de
viață și în special între 3 și 12 luni, rareori sub sau
peste această vârstă.
Cățeii sugari sunt protejați de către anticorpii colostrali,
iar câinii adulți sunt de regulă imunizați în urma trecerii
prin boală sau datorită vaccinării.
Rasele ameliorate de câini sunt mai receptive decât
rasele rustice.
Receptivitatea este influențată de asemenea de criza
de adaptare din timpul încărcatului, de inflație
parazitare, alimentație etc.

Forma supraacută este produsă doar de virus, fără
asociații bacteriene.
Se caracterizează prin apariția bruscă a febrei,
secreții seroase sau seromucoase ale ochilor și nasului,
stare depresivă, accelerarea pulsului și respirației,
anorexie, mioclonii.
Boala se termină cu moartea după 2 - 3 zile.

Forma acută este cea mai frecventă și debutează
cu febră care se menține 1 - 2 zile, apoi scade
și din nou apare dar cu o intensitate mai mică.
Animalul prezintă inapetență, secreție oculo-nazală
seroasă, vomitări, constipație, apoi diaree cu
fecale lichide amestecate cu mucus și sânge.
Mucoasa bucală este uscată și adesea ulcerată.
Simptomele nervoase se manifestă prin mers în
manej, rostogoliri, paraplegie, paralizia vezicală
sau rectală, crize epileptiforme, surditate, etc.
Boala durează de la 1 la 5 săptămâni și se poate
termina cu vindecarea sau cu moartea.
În cazul vindecării, câinele rămâne cu tare nervoase.
Vaccinarea antijigodioasă este bine să se facă
la 10 - 12 săptămâni, apoi la 5 luni, la 10 luni
după vârsta de un an va fi suficient o singură
vaccinare anuală.
În profilaxia bolii, un factor important îl constituie
evitarea contactului cu alți câini străini, iar în
crescătorii să nu se introducă un câine nou
fără a fi ținut în prealabil în carantină 21 de zile.

Jigodia ( Boala lui Carre )

JIGODIA ( BOALA LUI CARRE )



Agentul cauzal: virus
Perioada de incubație: 3 - 7 zile
Manifestări clinice: febră mare, scăderea poftei de
mâncare, vomitări, diaree, catar, faringită, tuse.
Profilaxia: separarea, vaccinarea.
Câinele este cel mai receptiv animal la infecția cu
acest virus.
Receptivitatea este mult influențată de vârstă.
Se îmbolnăvesc mai ales câinii în primul an de
viață și în special între 3 și 12 luni, rareori sub sau
peste această vârstă.
Cățeii sugari sunt protejați de către anticorpii colostrali,
iar câinii adulți sunt de regulă imunizați în urma trecerii
prin boală sau datorită vaccinării.
Rasele ameliorate de câini sunt mai receptive decât
rasele rustice.
Receptivitatea este influențată de asemenea de criza
de adaptare din timpul încărcatului, de inflație
parazitare, alimentație etc.

Forma supraacută este produsă doar de virus, fără
asociații bacteriene.
Se caracterizează prin apariția bruscă a febrei,
secreții seroase sau seromucoase ale ochilor și nasului,
stare depresivă, accelerarea pulsului și respirației,
anorexie, mioclonii.
Boala se termină cu moartea după 2 - 3 zile.

Forma acută este cea mai frecventă și debutează
cu febră care se menține 1 - 2 zile, apoi scade
și din nou apare dar cu o intensitate mai mică.
Animalul prezintă inapetență, secreție oculo-nazală
seroasă, vomitări, constipație, apoi diaree cu
fecale lichide amestecate cu mucus și sânge.
Mucoasa bucală este uscată și adesea ulcerată.
Simptomele nervoase se manifestă prin mers în
manej, rostogoliri, paraplegie, paralizia vezicală
sau rectală, crize epileptiforme, surditate, etc.
Boala durează de la 1 la 5 săptămâni și se poate
termina cu vindecarea sau cu moartea.
În cazul vindecării, câinele rămâne cu tare nervoase.
Vaccinarea antijigodioasă este bine să se facă
la 10 - 12 săptămâni, apoi la 5 luni, la 10 luni
după vârsta de un an va fi suficient o singură
vaccinare anuală.
În profilaxia bolii, un factor important îl constituie
evitarea contactului cu alți câini străini, iar în
crescătorii să nu se introducă un câine nou
fără a fi ținut în prealabil în carantină 21 de zile.