Tusea de Canisă

TUSEA DE CANISĂ





Agentul cauzal: virus
Perioada de incubație: 3 - 6 zile
Manifestări clinice: abatere, scădere a poftei de mâncare,
agitație, salivație abundentă.
Profilaxie: vaccinare.
Este o boală a aparatului respirator, și apare în masă în
canisele cu efectiv mare, mai ales în condiții
necorespunzătoare de creștere și climat nefavorabil.
Boala este produsă de diverse viuisuri în asociere cu
bacteriile.
În urma unor cercetări s-a observat că și bacteria
singură poate produce boala.
Tusea de canisă este mai frecventă la pui și la tineretul
canin, uneori apare și la adulți.
Animalele sunt de obicei vioaie, apetitul se menține dar
apare o tuse uscată și adeseori mișcări specifice vomei.
Uneori apare împreună cu o salivă spumoasă.
Dacă apăsăm câinele pe faringe, începe să tușească.
În general, nu apare febra.
Dacă boala este latentă, animalul se vindecă repede.
Dacă apare febra, se administrează antibiotice pentru a
preveni infecțiile secundare.
Se pot administra și inhibitoare ale tusei, dar să nu uităm că
tusea este un mijloc de apărare care elimină secrețiile pulmonare.
De aceea nu este recomandat să împiedicăm tusea.
Animalul bolnav trebuie ținut separat, în loc încălzit și
lăsat să se odihnească.
Numai atunci este recomandat să tratăm câinele singuri,
când simptomele sunt cele prezente mai sus.
În cazul în care apare febra, din ochi și nas se scurg secreții,
respirația este greoaie și dacă animalul este mai mare de
trei ani, trebuie să fie consultat de medicul veterinar.
În cazuri mai grave poate apare pneumonia care duce la
pierderi în masă.
Dacă apare boala, cel mai indicat este să înbunătățim
condițiile de întreținere și să micșorăm numărul de animale
în canisă atunci, când se introduce un animal nou, să fie
ținut în carantină 30 de zile.

Tusea de Canisă

TUSEA DE CANISĂ





Agentul cauzal: virus
Perioada de incubație: 3 - 6 zile
Manifestări clinice: abatere, scădere a poftei de mâncare,
agitație, salivație abundentă.
Profilaxie: vaccinare.
Este o boală a aparatului respirator, și apare în masă în
canisele cu efectiv mare, mai ales în condiții
necorespunzătoare de creștere și climat nefavorabil.
Boala este produsă de diverse viuisuri în asociere cu
bacteriile.
În urma unor cercetări s-a observat că și bacteria
singură poate produce boala.
Tusea de canisă este mai frecventă la pui și la tineretul
canin, uneori apare și la adulți.
Animalele sunt de obicei vioaie, apetitul se menține dar
apare o tuse uscată și adeseori mișcări specifice vomei.
Uneori apare împreună cu o salivă spumoasă.
Dacă apăsăm câinele pe faringe, începe să tușească.
În general, nu apare febra.
Dacă boala este latentă, animalul se vindecă repede.
Dacă apare febra, se administrează antibiotice pentru a
preveni infecțiile secundare.
Se pot administra și inhibitoare ale tusei, dar să nu uităm că
tusea este un mijloc de apărare care elimină secrețiile pulmonare.
De aceea nu este recomandat să împiedicăm tusea.
Animalul bolnav trebuie ținut separat, în loc încălzit și
lăsat să se odihnească.
Numai atunci este recomandat să tratăm câinele singuri,
când simptomele sunt cele prezente mai sus.
În cazul în care apare febra, din ochi și nas se scurg secreții,
respirația este greoaie și dacă animalul este mai mare de
trei ani, trebuie să fie consultat de medicul veterinar.
În cazuri mai grave poate apare pneumonia care duce la
pierderi în masă.
Dacă apare boala, cel mai indicat este să înbunătățim
condițiile de întreținere și să micșorăm numărul de animale
în canisă atunci, când se introduce un animal nou, să fie
ținut în carantină 30 de zile.

Turbarea

TURBAREA


Agentul cauzal: virus din grupa Rhabdovirus
Perioada de incubație: 15 - 16 zile
Manifestări clinice: tulburări ale sistemului nervos
Profilaxie: vaccinările anuale.
Turbarea este cunoscută încă din antichitate,
fiind consemnate în cele mai vechi documente,
rămase până în zilele noastre.
Este răspândită aproape în toată lumea.
Belgia, Suedia, Norvegia, Elveția, Portugalia, Australia
sunt țări indemne de turbare.
Virusul rabic este patogen pentru toate mamiferele,
inclusiv omul.
Animalele tinere sunt mai receptive la infecția rabică.
Câinii adulți sunt deseori rezistenți la infecție datorită
probabil unor infecții foarte mici de virus, incapabil
de a produce boala clinică dar care îl poate imuniza.
La câini, boala îmbracă două forme : furioasă și paralitică,
dar s-au mai descris și forme avortate și atipice.
Forma furioasă parcurge etapele: prodromală ( melancolică ),
de excitație ( maniacă ), paralitică ( finală ).
Câinele este mai puțin atent, răspunde greu când este
chemat, uneori devine afectuos peste măsură.
La început își consumă hrana, dar apoi apetitul devine
capricios și uneori se produc vomitări.
O dată cu progresarea bolii, câinele începe să se ascundă
în locuri întunecoase și dă uneori semne de neliniște.
În acest stadiu există tendința de a înghiți diverse obiecte
necomestibile: pietre, bucăți de lemne, hîrtie, etc.
La locul pătrunderii virusului, apare uneori pruritul,
câinele având tendința în acel loc de a se scorpina sau
de a se automutila chiar.
După aproximativ 2 zile de la apariția primelor simptome,
încep unele semne de paralizie și o stare febrilă
trecătoare care durează câteva ore, apoi dispare
pentru a reapare după 5 - 10 zile.
Această fază durează 1,5 - 2 zile.
Faza de excitație se caracterizează printr-o stare de agitație
extremă, câinele fiind tentat de a ataca animale și în
special alți câini.
Tot acum apare tendința de a pleca de acasă.
Odată plecat, vagabondează pe mari distanțe, pargurgând
până la 50 km pe zi, ca până la urmă epuizat să revină acasă.
În timpul acestui vagabondaj, intră în curți străine și
mușcă alți câini, animale sau persoane pe care le
întâlnește și chiar pe propriul stăpân.
Închis în cușcă, se repede la gratii, rupându-i-se adeseori dinții.
Dacă se introduce printre gratii un baston, se repede
furios la acesta.
În medicină se numește”proba bastonului”.
Vocea este răgușită din cauza paraliziei coardelor vocale.
Pupilele sunt dilatate și uneori inegale, alteori se observă
contracții spasmodice ale unor grupe musculare.
Dacă paralizia farinxului nu este avansată, câinele
turbat poate bea apă.
Faza de excitație durează 3 - 4 zile.
Faza paralitică se caracterizează prin paralizia
mandibulei care este căzută, iar saliva, neputând fi
înghițită, se scurge pe la comisuri.
În afară de paralizia mandibulei, se produce
paralizia trenul anterior.
Moartea se produce în 6 - 8 zile de la apariția
primelor semne și numai uneori după 10 - 11 zile
după o paralizie totală.
Forma paralitică se caracterizează prin apariția
paraliziilor îndată după faza prodromală, fără a
trece prin faza de excitație.
Paralizia începe de regulă la mușchii maseteri apoi
se extinde la alte grupe musculare.
Animalul moare după 2 - 4 zile, în stare de paralizie
generală.
Forma avortată, foarte rar întâlnită, se manifestă
prin semne foarte vagi și se termină prin vindecare.
Profilaxia se realizează prin vaccinarea antirabică
anuală cu vaccin adsorbit pe hidroxid de aluminiu.

Turbarea

TURBAREA


Agentul cauzal: virus din grupa Rhabdovirus
Perioada de incubație: 15 - 16 zile
Manifestări clinice: tulburări ale sistemului nervos
Profilaxie: vaccinările anuale.
Turbarea este cunoscută încă din antichitate,
fiind consemnate în cele mai vechi documente,
rămase până în zilele noastre.
Este răspândită aproape în toată lumea.
Belgia, Suedia, Norvegia, Elveția, Portugalia, Australia
sunt țări indemne de turbare.
Virusul rabic este patogen pentru toate mamiferele,
inclusiv omul.
Animalele tinere sunt mai receptive la infecția rabică.
Câinii adulți sunt deseori rezistenți la infecție datorită
probabil unor infecții foarte mici de virus, incapabil
de a produce boala clinică dar care îl poate imuniza.
La câini, boala îmbracă două forme : furioasă și paralitică,
dar s-au mai descris și forme avortate și atipice.
Forma furioasă parcurge etapele: prodromală ( melancolică ),
de excitație ( maniacă ), paralitică ( finală ).
Câinele este mai puțin atent, răspunde greu când este
chemat, uneori devine afectuos peste măsură.
La început își consumă hrana, dar apoi apetitul devine
capricios și uneori se produc vomitări.
O dată cu progresarea bolii, câinele începe să se ascundă
în locuri întunecoase și dă uneori semne de neliniște.
În acest stadiu există tendința de a înghiți diverse obiecte
necomestibile: pietre, bucăți de lemne, hîrtie, etc.
La locul pătrunderii virusului, apare uneori pruritul,
câinele având tendința în acel loc de a se scorpina sau
de a se automutila chiar.
După aproximativ 2 zile de la apariția primelor simptome,
încep unele semne de paralizie și o stare febrilă
trecătoare care durează câteva ore, apoi dispare
pentru a reapare după 5 - 10 zile.
Această fază durează 1,5 - 2 zile.
Faza de excitație se caracterizează printr-o stare de agitație
extremă, câinele fiind tentat de a ataca animale și în
special alți câini.
Tot acum apare tendința de a pleca de acasă.
Odată plecat, vagabondează pe mari distanțe, pargurgând
până la 50 km pe zi, ca până la urmă epuizat să revină acasă.
În timpul acestui vagabondaj, intră în curți străine și
mușcă alți câini, animale sau persoane pe care le
întâlnește și chiar pe propriul stăpân.
Închis în cușcă, se repede la gratii, rupându-i-se adeseori dinții.
Dacă se introduce printre gratii un baston, se repede
furios la acesta.
În medicină se numește”proba bastonului”.
Vocea este răgușită din cauza paraliziei coardelor vocale.
Pupilele sunt dilatate și uneori inegale, alteori se observă
contracții spasmodice ale unor grupe musculare.
Dacă paralizia farinxului nu este avansată, câinele
turbat poate bea apă.
Faza de excitație durează 3 - 4 zile.
Faza paralitică se caracterizează prin paralizia
mandibulei care este căzută, iar saliva, neputând fi
înghițită, se scurge pe la comisuri.
În afară de paralizia mandibulei, se produce
paralizia trenul anterior.
Moartea se produce în 6 - 8 zile de la apariția
primelor semne și numai uneori după 10 - 11 zile
după o paralizie totală.
Forma paralitică se caracterizează prin apariția
paraliziilor îndată după faza prodromală, fără a
trece prin faza de excitație.
Paralizia începe de regulă la mușchii maseteri apoi
se extinde la alte grupe musculare.
Animalul moare după 2 - 4 zile, în stare de paralizie
generală.
Forma avortată, foarte rar întâlnită, se manifestă
prin semne foarte vagi și se termină prin vindecare.
Profilaxia se realizează prin vaccinarea antirabică
anuală cu vaccin adsorbit pe hidroxid de aluminiu.