Ascaridioza

ASCARIDIOZA





Agentul cauzal: Toxocara canis
Manifestări clinice: inapenteță, diaree frecventă,
vomitări, distenția abdomenului.
Profilaxie: antihelmintice, respectarea normelor
de igienă.
Paraziții sunt viermi rotunzi, cu o lungime de
3,5 - 17,5 cm.
La animale găsesc condiții favorabile, astfel la
căței au loc invazii masive.
La câinii adulți, cu timpul se stabilește o stare de
rezistență față de acești paraziți.
Ciclul evolutiv la Toxocare canis se prezintă astfel:
ouăle eliminate în fecale sunt împrăștiate în mediul
înconjurător.
Ingerate de alți câini ele ajung în tubul digestiv unde
trec în stadiul de larvă, care migrează în pulmoni și
apoi revin pe cale bronșică din nou în tubul digestiv,
unde se dezvoltă până la maturitate.
La T. canis se întâlnește și infecția prenatală.
S-au găsit larve în pulmonii cățeiilor încă de la naștere.
După 9 zile, s-au găsit viermi adulți în intestin, iar
după 23 zile, ouă de paraziți în fecale.
Semnele: se manifestă prin paliditatea mucoaselor,
apetit capricios, diaree, uneori constipație, distensia
abdomenului, vomitări, jenă respiratorie, anemie, prurit,
leziuni cutanate de tip urticariform și accese epileptiforme.
Profilaxia constă în respectarea normelor de igienă.
În cazul infestării se vor folosi substanțele antihelmintice
tratamentul repetându-se după 7 și 14 zile.

Ascaridioza

ASCARIDIOZA





Agentul cauzal: Toxocara canis
Manifestări clinice: inapenteță, diaree frecventă,
vomitări, distenția abdomenului.
Profilaxie: antihelmintice, respectarea normelor
de igienă.
Paraziții sunt viermi rotunzi, cu o lungime de
3,5 - 17,5 cm.
La animale găsesc condiții favorabile, astfel la
căței au loc invazii masive.
La câinii adulți, cu timpul se stabilește o stare de
rezistență față de acești paraziți.
Ciclul evolutiv la Toxocare canis se prezintă astfel:
ouăle eliminate în fecale sunt împrăștiate în mediul
înconjurător.
Ingerate de alți câini ele ajung în tubul digestiv unde
trec în stadiul de larvă, care migrează în pulmoni și
apoi revin pe cale bronșică din nou în tubul digestiv,
unde se dezvoltă până la maturitate.
La T. canis se întâlnește și infecția prenatală.
S-au găsit larve în pulmonii cățeiilor încă de la naștere.
După 9 zile, s-au găsit viermi adulți în intestin, iar
după 23 zile, ouă de paraziți în fecale.
Semnele: se manifestă prin paliditatea mucoaselor,
apetit capricios, diaree, uneori constipație, distensia
abdomenului, vomitări, jenă respiratorie, anemie, prurit,
leziuni cutanate de tip urticariform și accese epileptiforme.
Profilaxia constă în respectarea normelor de igienă.
În cazul infestării se vor folosi substanțele antihelmintice
tratamentul repetându-se după 7 și 14 zile.

Boli Parazitare

BOLI PARAZITARE




Bolile parazitare au constituit o serioasă frână
în dezvoltarea și creșterea animalelor.
În majoritatea cazurilor aceste boli nu atrag
atenția imediat, nu se manifestă violent, animalele
trăind mult timp parazitate.
Câinii bolnavi se dezvoltă necorespunzător și
constituie o sursă de infecție pentru om și celelalte
animale.
Aceste boli se împart în două categorii distincte,
în funcție de categoria de paraziți care le produc:
parazitoze interne și parazitoze externe.
În cazul parazitozelor interne, infectarea se produce
fie prin intermediul ouălor sau larvelor ce se
transmit direct din mediul exterior, fie pe cale
transplacentară ( cazul ascarizilor ), fie prin
intermediul gazdelor intermediare ( cazul teniei ).
Paraziții interni sunt mulți, dar cel mai des
întâlniți la câine sunt ascarizii ( Toxascaris canis,
Toxascaris leonina ) și teniile.
Simptomele sunt asemănătoare la toate infecțiile
cu viermi intestinali.
Ele se manifestă prin apetit capricios, slăbire,
abdomen balonat, păr zbârlit și fără luciu, vomă,
diaree alternând cu constipație, anemiere și uneori
chiar și forme neroase asemănătoare crizelor
epileptiforme.
Examenul coprologic repetat la interval de 23 zile
este decisiv în diagnostic.
În afara de gravitatea bolii, în special la animalele
tinere, parazitoza contribuie și la diminuarea rezistenței
organismului, făcându-l vulnerabil la atacul marilor
boli contagioase.
În ceea ce privește paraziții externi, datorită
tendinței acestora de a se permanentiza pe corpul
câinelui, măsurile de profilaxie trebuie să reprezinte o
preocupare pemanentă.
Ele sunt simple și se rezumă la igiena însoțită de un
control periodic riguros.
Cei mai frecvenți paraziți externi sunt următorii:
purecele, căpușa, păduchele și muștele, țânțarii,
râia, și demodecia.

Boli Parazitare

BOLI PARAZITARE




Bolile parazitare au constituit o serioasă frână
în dezvoltarea și creșterea animalelor.
În majoritatea cazurilor aceste boli nu atrag
atenția imediat, nu se manifestă violent, animalele
trăind mult timp parazitate.
Câinii bolnavi se dezvoltă necorespunzător și
constituie o sursă de infecție pentru om și celelalte
animale.
Aceste boli se împart în două categorii distincte,
în funcție de categoria de paraziți care le produc:
parazitoze interne și parazitoze externe.
În cazul parazitozelor interne, infectarea se produce
fie prin intermediul ouălor sau larvelor ce se
transmit direct din mediul exterior, fie pe cale
transplacentară ( cazul ascarizilor ), fie prin
intermediul gazdelor intermediare ( cazul teniei ).
Paraziții interni sunt mulți, dar cel mai des
întâlniți la câine sunt ascarizii ( Toxascaris canis,
Toxascaris leonina ) și teniile.
Simptomele sunt asemănătoare la toate infecțiile
cu viermi intestinali.
Ele se manifestă prin apetit capricios, slăbire,
abdomen balonat, păr zbârlit și fără luciu, vomă,
diaree alternând cu constipație, anemiere și uneori
chiar și forme neroase asemănătoare crizelor
epileptiforme.
Examenul coprologic repetat la interval de 23 zile
este decisiv în diagnostic.
În afara de gravitatea bolii, în special la animalele
tinere, parazitoza contribuie și la diminuarea rezistenței
organismului, făcându-l vulnerabil la atacul marilor
boli contagioase.
În ceea ce privește paraziții externi, datorită
tendinței acestora de a se permanentiza pe corpul
câinelui, măsurile de profilaxie trebuie să reprezinte o
preocupare pemanentă.
Ele sunt simple și se rezumă la igiena însoțită de un
control periodic riguros.
Cei mai frecvenți paraziți externi sunt următorii:
purecele, căpușa, păduchele și muștele, țânțarii,
râia, și demodecia.