Bolile Aparatului Digestiv

BOLILE APARATULUI DIGESTIV




1. Cheilita ( inflamația buzelor )
2. Limba
3. Stomatita ( inflamația mucoasei bucale )
4. Salivația în exces și salivația insuficientă
( hiper și hiposalivație )


Prima porțiune a aparatului digestiv o formează
cavitatea bucală.
Aceasta, prin toate părțile componente participă
la apucarea, sfărâmarea și amestecarea hranei
cu saliva.
Orice modificare la una din aceste faze duce la
tulburări de masticație și implicit de nutriție.

1. Cheilita ( inflamația buzelor ) - apare ca
urmare a rănilor de orice fel, a cicatricilor vicioase,
înțepăturilor cu diverși corpi străini, tartru dentar, etc.
Se manifestă prin dureri locale; regiunea devine
umedă, urât mirositor, adesea observându-se ulcerații.
În tratament se urmărește îndepărtarea factorului
cauzal, curățirea locului și aplicarea de soluții astrigente
asociate cu antibiotice și sulfamide.

2. Limba încărcată are aspect îngroșat și o culoare
alb-cenușie.
Afecțiunea este caracteristică bolilor miotice este urmarea
unui tratament îndelungat cu antibiotice.
Datorită îngroșării și a depozitului albicios, câinele
mșnâncă și bea cu greutate.
Din această cauză, el refuză hrana și apa, ceea ce
duce în final la degradarea stării generale.
În tratament se urmărește îndepărtarea factorilor cauzali.

3. Stomatita ( inflamația mucoasei bucale )
Stomatita poate fi primară, atunci când este produsă
de corpi străini, anomalii dentare, agenți fizici,
substanțe caustice etc, și secundară când apare din
cauza unor boli infecțioase specifice ( tuberculoza,
turbarea ) intoxicații, hipovitaminoze.
Această afecțiunea se manifestă prin jena în apucarea
alimentelor, sfărâmarea și înghițirea lor; adesea
câinele refuză hrana.
Dacă vom reuși să deschidem gura câinelui, vom
observa că mucoase bucală este caldă, sensibilă și
de culoare roșietică.
De asemeni se observă și resturi alimentare care
dau un miros urât, respingător gurii.
Când gura este închisă, saliva se scurge în exterior
datorită imposibilității de a fi înghițită.
Tratamentul va fi complex, general și local.

4. Salivația în exces și salivația insuficientă
( hiper și hiposalivație ).
Rănile și inflamațiile mucoasei bucale, stomatitele,
provoacă o secreție abudentă de salivă ( hipersalivație ).
Deoarece cantitatea de salivă se mărește de două-trei
ori, o mare parte este înghițită, dar, fiindcă are
reacție alcalină, neutralizează sucurile gestrice și
tulbură digestia normală.
Hiposalivația apare în cazul obstrucției canalelor
salivare, a febrei sau a unor cicatrici vicioase.
Ca urmare, mucoasa bucală se usucă, alimentele
sunt slab umezite și greu de înghițit.
Toate aceste condiții creează un mediu favoravil
dezvoltării și multiplicării microbilor.
Produsele rezultate în urma activității acestor
microbi, duc la formarea tartrului dentar.

Bolile Aparatului Digestiv

BOLILE APARATULUI DIGESTIV




1. Cheilita ( inflamația buzelor )
2. Limba
3. Stomatita ( inflamația mucoasei bucale )
4. Salivația în exces și salivația insuficientă
( hiper și hiposalivație )


Prima porțiune a aparatului digestiv o formează
cavitatea bucală.
Aceasta, prin toate părțile componente participă
la apucarea, sfărâmarea și amestecarea hranei
cu saliva.
Orice modificare la una din aceste faze duce la
tulburări de masticație și implicit de nutriție.

1. Cheilita ( inflamația buzelor ) - apare ca
urmare a rănilor de orice fel, a cicatricilor vicioase,
înțepăturilor cu diverși corpi străini, tartru dentar, etc.
Se manifestă prin dureri locale; regiunea devine
umedă, urât mirositor, adesea observându-se ulcerații.
În tratament se urmărește îndepărtarea factorului
cauzal, curățirea locului și aplicarea de soluții astrigente
asociate cu antibiotice și sulfamide.

2. Limba încărcată are aspect îngroșat și o culoare
alb-cenușie.
Afecțiunea este caracteristică bolilor miotice este urmarea
unui tratament îndelungat cu antibiotice.
Datorită îngroșării și a depozitului albicios, câinele
mșnâncă și bea cu greutate.
Din această cauză, el refuză hrana și apa, ceea ce
duce în final la degradarea stării generale.
În tratament se urmărește îndepărtarea factorilor cauzali.

3. Stomatita ( inflamația mucoasei bucale )
Stomatita poate fi primară, atunci când este produsă
de corpi străini, anomalii dentare, agenți fizici,
substanțe caustice etc, și secundară când apare din
cauza unor boli infecțioase specifice ( tuberculoza,
turbarea ) intoxicații, hipovitaminoze.
Această afecțiunea se manifestă prin jena în apucarea
alimentelor, sfărâmarea și înghițirea lor; adesea
câinele refuză hrana.
Dacă vom reuși să deschidem gura câinelui, vom
observa că mucoase bucală este caldă, sensibilă și
de culoare roșietică.
De asemeni se observă și resturi alimentare care
dau un miros urât, respingător gurii.
Când gura este închisă, saliva se scurge în exterior
datorită imposibilității de a fi înghițită.
Tratamentul va fi complex, general și local.

4. Salivația în exces și salivația insuficientă
( hiper și hiposalivație ).
Rănile și inflamațiile mucoasei bucale, stomatitele,
provoacă o secreție abudentă de salivă ( hipersalivație ).
Deoarece cantitatea de salivă se mărește de două-trei
ori, o mare parte este înghițită, dar, fiindcă are
reacție alcalină, neutralizează sucurile gestrice și
tulbură digestia normală.
Hiposalivația apare în cazul obstrucției canalelor
salivare, a febrei sau a unor cicatrici vicioase.
Ca urmare, mucoasa bucală se usucă, alimentele
sunt slab umezite și greu de înghițit.
Toate aceste condiții creează un mediu favoravil
dezvoltării și multiplicării microbilor.
Produsele rezultate în urma activității acestor
microbi, duc la formarea tartrului dentar.

Bolile Aparatului Respirator

BOLILE APARATULUI RESPIRATOR



1. Rinita
2. Hemoragia nazală
3. Nasul uscat
4. Laringita și traheita
5. Congestia pulmonară
6. Strănutul



1. Rinita ( inflamația nazală ) este o boală
frecvent întâlnită la câinii cu cavități nazale
scurte și strâmte.
Cauzele favorizante sunt frigul: praful, gazele
iritante, corpi străini, tumori, carente vitaminice
și alimentare, anumite infecții.
Se caracterizează prin mâncărime - câinele își
freacă botul cu labele sau de obiectele din jur,
strănută violent și iar din nări se scurge o secreție
limpede la început dar apoi muco-purulentă.
Ca tratament se recomandă ștergerea nasului cu
soluții călduțe și se vor folosi picături nazale și
soluții inhalante.

2. Hemoragia nazală. Se manifestă prin pierderea
sângelui apare ca urmare a loviturilor ( accidente )
sau se poate datora unor boli infecțioase, parazitare,
intoxicații etc.
Pentru oprirea hemoragiei, se practică un tratament
general și unul local cu soluții astringente și
hemostatice în cavitățiile nazale.

3. Nasul uscat. Nasul este barometrul sănătății
câinelui.
Dacă un nas umed și rece înseamnă un câine
sănătos, nasul uscat și cald este semn sigur de boală.
Trebuie făcută diferențierea de stări ficiologice
în care se întâlnește nasul uscat și cald ( imediat
după trezire ) și acționat ca atare.

4. Laringita și traheita - reprezintă inflamația
laringelui și a traheii.
Pot fi cauzate de boli infecțioase, jigodie sau turbare,
praf sau lătrat exagerat, accidente.
Se manifestă prin tuse, la început uscată, apoi
productivă.
Tusea apare ori de câte ori se schimbă condițiile
de mediu, în timpul plimbării, a înghițirii alimentelor
sau a apei, în urma eforturilor etc.
Ca tratament, se recomandă izolarea animalului
bolnav în locuri cu temperatură constantă, fără
praf și fără gaze iritante.
Mâncarea și apa se vor administra numai dacă nu
sunt reci.
Simultan se vor aplica ca comprese calde și se vor
administra medicamente care să combată tusea.

5. Congestia pulmonară, pneumonia și bronhop-
neumonia.
Toate trei sunt boli ale plămânului și vor fi prezentate
în ordinea gravității lor:
- congestia pulmonară este faza incipientă a
pneumoniei și presupune prezența unei cantități mari
de sânge în plămân
- pneumonia reprezintă inflamanția țesutului pulmonar
și cuprinde, de obicei, o parte de plămân
- bronhopneumonia este cea mai frecventă dar și
cea mai periculoasă afecțiune a plămânilor și
bronhiilor, fiind o consecință și o agravare a unei
bronșite ce cuprinde ambii plămâni.
Toate cele trei forme prezentate anterior se caracterizează
prin stare generală rea, lipsa poftei de mâncare, febră
și necesită un tratament medicamentos susținut.

6. Strănutul nu reprezintă un sindrom caracteristic
unei boli anume.
El reprezintă o reacție de apărare în cazul unei iritații
de moment ( praf, gaz, etc ) sau însoțește anumite
afecțiuni.
În ultimul caz animalul strănută des, își freacă botul
cu labele, mucoasa nazală este congestinată, din nas
se scurg secreții, iar starea generală se înrăutățește.

Bolile Aparatului Respirator

BOLILE APARATULUI RESPIRATOR



1. Rinita
2. Hemoragia nazală
3. Nasul uscat
4. Laringita și traheita
5. Congestia pulmonară
6. Strănutul



1. Rinita ( inflamația nazală ) este o boală
frecvent întâlnită la câinii cu cavități nazale
scurte și strâmte.
Cauzele favorizante sunt frigul: praful, gazele
iritante, corpi străini, tumori, carente vitaminice
și alimentare, anumite infecții.
Se caracterizează prin mâncărime - câinele își
freacă botul cu labele sau de obiectele din jur,
strănută violent și iar din nări se scurge o secreție
limpede la început dar apoi muco-purulentă.
Ca tratament se recomandă ștergerea nasului cu
soluții călduțe și se vor folosi picături nazale și
soluții inhalante.

2. Hemoragia nazală. Se manifestă prin pierderea
sângelui apare ca urmare a loviturilor ( accidente )
sau se poate datora unor boli infecțioase, parazitare,
intoxicații etc.
Pentru oprirea hemoragiei, se practică un tratament
general și unul local cu soluții astringente și
hemostatice în cavitățiile nazale.

3. Nasul uscat. Nasul este barometrul sănătății
câinelui.
Dacă un nas umed și rece înseamnă un câine
sănătos, nasul uscat și cald este semn sigur de boală.
Trebuie făcută diferențierea de stări ficiologice
în care se întâlnește nasul uscat și cald ( imediat
după trezire ) și acționat ca atare.

4. Laringita și traheita - reprezintă inflamația
laringelui și a traheii.
Pot fi cauzate de boli infecțioase, jigodie sau turbare,
praf sau lătrat exagerat, accidente.
Se manifestă prin tuse, la început uscată, apoi
productivă.
Tusea apare ori de câte ori se schimbă condițiile
de mediu, în timpul plimbării, a înghițirii alimentelor
sau a apei, în urma eforturilor etc.
Ca tratament, se recomandă izolarea animalului
bolnav în locuri cu temperatură constantă, fără
praf și fără gaze iritante.
Mâncarea și apa se vor administra numai dacă nu
sunt reci.
Simultan se vor aplica ca comprese calde și se vor
administra medicamente care să combată tusea.

5. Congestia pulmonară, pneumonia și bronhop-
neumonia.
Toate trei sunt boli ale plămânului și vor fi prezentate
în ordinea gravității lor:
- congestia pulmonară este faza incipientă a
pneumoniei și presupune prezența unei cantități mari
de sânge în plămân
- pneumonia reprezintă inflamanția țesutului pulmonar
și cuprinde, de obicei, o parte de plămân
- bronhopneumonia este cea mai frecventă dar și
cea mai periculoasă afecțiune a plămânilor și
bronhiilor, fiind o consecință și o agravare a unei
bronșite ce cuprinde ambii plămâni.
Toate cele trei forme prezentate anterior se caracterizează
prin stare generală rea, lipsa poftei de mâncare, febră
și necesită un tratament medicamentos susținut.

6. Strănutul nu reprezintă un sindrom caracteristic
unei boli anume.
El reprezintă o reacție de apărare în cazul unei iritații
de moment ( praf, gaz, etc ) sau însoțește anumite
afecțiuni.
În ultimul caz animalul strănută des, își freacă botul
cu labele, mucoasa nazală este congestinată, din nas
se scurg secreții, iar starea generală se înrăutățește.