În Jurul Lumii cu Cele Mai Caracteristice Rase din Fiecare Grupă Partea 5

ÎN JURUL LUMII CU CELE MAI CARACTERISTICE RASE DIN FIECARE GRUPĂ

PARTEA a-5-a





Dar cum de multă vreme vînătoare se face mai mult individual,
sau în grupuri mici, s-a impus de la sine perfecționarea cîtorva
rase de cîini de vînătoare ce fac mîndria unui cunoscător și care
au o pregătire multilaterală.
Desigur că marea majoritate a cîinilor de vînătoare pontează dar
și aportează.
Specializarea, mai degrabă, se referă la cîini ce se descurcă mai
bine la șes, la mlaștină sau la baltă, cîini cărora le place la apă sau
cîini care se dovedesc fără egal la mărăcinișuri dese, cum este, spre
pildă, Cockerul.
Să încercăm să semnalăm atenției cititorului pe cei mai reprezentativi,
dar nu înainte de a remarca că și în aceste grupe există o mare
varietate de rase ce nu se deosebesc morfologic decît destul de puțin
între ele, dar care a suferit oarecare modificări ca urmare a naturalizării
lor în diverse țări, modificări ce au determinat o nouă identitate și
versiuni locale numeroase.
Este cazul copoilor, al bracilor și a spanielilor.
Numai despre Pointer și Setter nu se poate spune că au diverse
variate autohtone.
Clasificarea în cele patru grupe este făcută după următoarele criterii:
în primele două grupe sînt cîinii de urmărire sau gonitori și de
hăituială ce se împart, la rîndul lor, după felul vînatului, și anume
cei de vînat mare - mistreț, cerb - ( grupa a-5-a ) și cei pentru vînat
mărunt ( grupa a-6-a ), copii și basseții fiind cei mai autentici
reprezentanți.
Cîinilor acestora li se cere să aibă o chetă bună, să fie rezistenți,
curajoși și cu voce.
Cîini universali care știu să facă aretul, fie că sînt pontatori sau
stîrnitori, și să și aporteze sînt mai cu seamă în grupa a-7-a, respectiv
în a-8-a, dacă sînt de rasă engleză.
În ultimile decenii, odată cu împuținarea vînatului și cu răspîndirea
sistemului individual de vînătoare, au fost căutate din ce în ce mai
mult rasele care răspund acestor cerințe.
Cu toate acestea, s-au păstrat și cîteva ,,meserii” care cer specialiști,
cum ar fi cea de urmărire a vînatului rănit, la care se folosesc aproape
numai limierii, și doar în mică măsură copii.
Printre copoii gonitori de vînat mare, un loc special îl ocupă Bloodhoundul,
zis și Chien de Sait-Hubert, avînd de departe cel mai fin nas dintre toți.
Acesta este un cîine ce se trage din munții Ardeni, îl revendică
francezii, de creat l-au creat englezii, dar standardul este belgian.
Deși nu fac parte propriu-zis din grupele rezervate cîinilor de vînătoare,
nu putem totuși să nu pomenim că și terrierii și teckelul sînt
excelenți la vînătoare, în special la vizuină și că majoritatea ogarilor,
care fac parte din grupa a 9-a, sînt vînători înăscuți.


Parte a-4-a

În Jurul Lumii cu Cele Mai Caracteristice Rase din Fiecare Grupă Partea 5

ÎN JURUL LUMII CU CELE MAI CARACTERISTICE RASE DIN FIECARE GRUPĂ

PARTEA a-5-a





Dar cum de multă vreme vînătoare se face mai mult individual,
sau în grupuri mici, s-a impus de la sine perfecționarea cîtorva
rase de cîini de vînătoare ce fac mîndria unui cunoscător și care
au o pregătire multilaterală.
Desigur că marea majoritate a cîinilor de vînătoare pontează dar
și aportează.
Specializarea, mai degrabă, se referă la cîini ce se descurcă mai
bine la șes, la mlaștină sau la baltă, cîini cărora le place la apă sau
cîini care se dovedesc fără egal la mărăcinișuri dese, cum este, spre
pildă, Cockerul.
Să încercăm să semnalăm atenției cititorului pe cei mai reprezentativi,
dar nu înainte de a remarca că și în aceste grupe există o mare
varietate de rase ce nu se deosebesc morfologic decît destul de puțin
între ele, dar care a suferit oarecare modificări ca urmare a naturalizării
lor în diverse țări, modificări ce au determinat o nouă identitate și
versiuni locale numeroase.
Este cazul copoilor, al bracilor și a spanielilor.
Numai despre Pointer și Setter nu se poate spune că au diverse
variate autohtone.
Clasificarea în cele patru grupe este făcută după următoarele criterii:
în primele două grupe sînt cîinii de urmărire sau gonitori și de
hăituială ce se împart, la rîndul lor, după felul vînatului, și anume
cei de vînat mare - mistreț, cerb - ( grupa a-5-a ) și cei pentru vînat
mărunt ( grupa a-6-a ), copii și basseții fiind cei mai autentici
reprezentanți.
Cîinilor acestora li se cere să aibă o chetă bună, să fie rezistenți,
curajoși și cu voce.
Cîini universali care știu să facă aretul, fie că sînt pontatori sau
stîrnitori, și să și aporteze sînt mai cu seamă în grupa a-7-a, respectiv
în a-8-a, dacă sînt de rasă engleză.
În ultimile decenii, odată cu împuținarea vînatului și cu răspîndirea
sistemului individual de vînătoare, au fost căutate din ce în ce mai
mult rasele care răspund acestor cerințe.
Cu toate acestea, s-au păstrat și cîteva ,,meserii” care cer specialiști,
cum ar fi cea de urmărire a vînatului rănit, la care se folosesc aproape
numai limierii, și doar în mică măsură copii.
Printre copoii gonitori de vînat mare, un loc special îl ocupă Bloodhoundul,
zis și Chien de Sait-Hubert, avînd de departe cel mai fin nas dintre toți.
Acesta este un cîine ce se trage din munții Ardeni, îl revendică
francezii, de creat l-au creat englezii, dar standardul este belgian.
Deși nu fac parte propriu-zis din grupele rezervate cîinilor de vînătoare,
nu putem totuși să nu pomenim că și terrierii și teckelul sînt
excelenți la vînătoare, în special la vizuină și că majoritatea ogarilor,
care fac parte din grupa a 9-a, sînt vînători înăscuți.


Parte a-4-a

În Jurul Lumii cu Cele Mai Caracteristice Rase din Fiecare Grupă Partea 4

ÎN JURUL LUMII CU CELE MAI CARACTERISTICE RASE DIN FIECARE GRUPĂ

PARTEA a-4-a




Grupele 5, 6, 7, și 8 aparțin cîinilor de vînătoare, considerați
încă drept fala raselor canine.
Înainte de a face o trecere în revistă a celor mai semnificative
rase din aceste grupe, să facem o mică incursiune în domeniul
vînătorii, fără îndoială cea mai veche îndeletnicire a omului și
cea care a iscat prietenia dintre cîine și om.
În evoluția cîinilor de vînătoare pot fi stabilite trei etape caracteristice
care și în ziua de azi servesc la delimitarea raselor de vînătoare.
La început, ei au servit ca limieri ce urmăreau și căutau vînatul
pentru stăpînul lor.
Mai apoi au fost dresați pentru a ponta locul unde se găsea vînatul,
iar în ultima fază au fost învățați să aducă vînatul doborît
stăpînului lor.
Prima dintre vînători a fost, desigur, cea cu gonaci, o haită de
cîini care, servindu-se de miros, dă de urma unui vînat pe care îl
urmăresc apoi, hăituindu-l fără răgaz, pînă ce acesta, epuizat,
devine accesibil vînătorului.
Calitățile ce se cer acestor cîini hăituitori sau copoi, cum li se mai
spune, sînt: viteza, curaj, rezistență, nas și glas.
Sînt copoi de vînat mare - cerb, căprioară, mistreț - și de vînat
mărunt, cum ar fi iepurele, și la care marii specialiști rămîn
Basseții și Beagle.
Această formă de vînătoare este însă din ce în ce mai redusă din
motive lesne de înțeles, marile întinderi pe care se desfășoară
o astfel de hăituială fiind din ce în ce mai rare.
Ce trebuie să știe și să facă un cîine de vînătoare de tip prepelicar,
fiindcă astfel sînt numiți? Ei sînt cîini de aret, adică au rolul să
caute vînatul ( vînat mic, cu pene de obicei ) și apoi să-l semnaleze
vînătorului prin pontare ( unii ridică un picior din față ) și să
rămînă încremeniți pînă la semnalul vînătorului.
Li se cere să aibă un miros excelent, să nu se precipite și nici
să latre fără socoteală.
Cel mai clasic reprezentant este Pointerul și apoi Bracul.
O a doua categorie o reprezintă Retrieverul sau cîinele de aport ce
are rolul de a găsi vînatul doborît și a-l aduce vînătorului.
În afara acestora, mai întîlnim cîini de vînătoare specializați în
urmărirea vînatului rănit, așa numiții limieri.

Partea a-3-a

Partea a-5-a

În Jurul Lumii cu Cele Mai Caracteristice Rase din Fiecare Grupă Partea 4

ÎN JURUL LUMII CU CELE MAI CARACTERISTICE RASE DIN FIECARE GRUPĂ

PARTEA a-4-a




Grupele 5, 6, 7, și 8 aparțin cîinilor de vînătoare, considerați
încă drept fala raselor canine.
Înainte de a face o trecere în revistă a celor mai semnificative
rase din aceste grupe, să facem o mică incursiune în domeniul
vînătorii, fără îndoială cea mai veche îndeletnicire a omului și
cea care a iscat prietenia dintre cîine și om.
În evoluția cîinilor de vînătoare pot fi stabilite trei etape caracteristice
care și în ziua de azi servesc la delimitarea raselor de vînătoare.
La început, ei au servit ca limieri ce urmăreau și căutau vînatul
pentru stăpînul lor.
Mai apoi au fost dresați pentru a ponta locul unde se găsea vînatul,
iar în ultima fază au fost învățați să aducă vînatul doborît
stăpînului lor.
Prima dintre vînători a fost, desigur, cea cu gonaci, o haită de
cîini care, servindu-se de miros, dă de urma unui vînat pe care îl
urmăresc apoi, hăituindu-l fără răgaz, pînă ce acesta, epuizat,
devine accesibil vînătorului.
Calitățile ce se cer acestor cîini hăituitori sau copoi, cum li se mai
spune, sînt: viteza, curaj, rezistență, nas și glas.
Sînt copoi de vînat mare - cerb, căprioară, mistreț - și de vînat
mărunt, cum ar fi iepurele, și la care marii specialiști rămîn
Basseții și Beagle.
Această formă de vînătoare este însă din ce în ce mai redusă din
motive lesne de înțeles, marile întinderi pe care se desfășoară
o astfel de hăituială fiind din ce în ce mai rare.
Ce trebuie să știe și să facă un cîine de vînătoare de tip prepelicar,
fiindcă astfel sînt numiți? Ei sînt cîini de aret, adică au rolul să
caute vînatul ( vînat mic, cu pene de obicei ) și apoi să-l semnaleze
vînătorului prin pontare ( unii ridică un picior din față ) și să
rămînă încremeniți pînă la semnalul vînătorului.
Li se cere să aibă un miros excelent, să nu se precipite și nici
să latre fără socoteală.
Cel mai clasic reprezentant este Pointerul și apoi Bracul.
O a doua categorie o reprezintă Retrieverul sau cîinele de aport ce
are rolul de a găsi vînatul doborît și a-l aduce vînătorului.
În afara acestora, mai întîlnim cîini de vînătoare specializați în
urmărirea vînatului rănit, așa numiții limieri.

Partea a-3-a

Partea a-5-a