Organele de Simț la Cîine

ORGANELE DE SIMȚ LA CÎINE

Mirosul
Vederea
Auzul
Simțul Gustativ
Simțul Tactil ( pipăitul )

Acestea joacă un rol important în viața cîinelui.
Cîinele este înarmat cu cele cinci simțuri cunoscute
- vizual, olfactiv, auditiv, gustativ și pipăit.
Dintre ele, unele sînt dezvoltate în mod deosebit,
altele mai puțin.

Mirosul este de depărtare simțul cel mai dezvoltat
la cîine.
El asigură legătură între creier ( lobii olfactivi )
și cavitățile nazale prin nervii olfactivi.
Făcînd o comparație între suprafața și concentrația
în celule olfactive la cîine și om, putem remarca
excepțională capacitatea olfactivă de care se bucură
specia canină.
Față de o suprafață de 4 cmp de mucoasă nazală
dotată cu celule olfactive la om, o suprafață de cca.
150 cmp este destinată mirosului la un cîine de talie
mare ( ciobănesc german, de ex.).
Disproporția este și mai evidentă dacă ne referim
la numărul celulelor olfactive care este de maximum
5 milioane la om, ajungînd la cifra de 100-200
milioane la cîine.
Față de bogăția acestui simț de excepție se cuvine să
remarcăm sărăcia acuității vederii la specia canină.

Vederea cîinilor este relativ mediocră.
Experiențele au demonstrat mai degrabă o miopie
ce merge pînă la 80% din subiecți.
Ei nu sînt în măsură să-și deosebească stăpînul decît
sub 50 m.
Deși anatomic ochii cîinelui sunt construiți întrucîtva
asemănător cu cei ai omului, ei prezintă particularitatea
de a avea un cîmp vizual separat pentru fiecare ochi și
de a nu distinge în mod cert culorile.

Auzul cîinilor, în schimb, este foarte fin.
Un zgomot ce pentru urechea omenească nu este
perceptibil decît pînă la 4 m, un cîine îl distinge la 25 m.
Organul auditiv ( urechea ) prezintă o sensibilitate
deosebită pentru perceperea sunetelor de înaltă frecvență:
față de un maxim de 30 00 Hz ce poate fi perceput de urechea
umană, cîinii percep undele sonore cu 60-80 000 vibrații
pe secundă.
Datorită acestei calități se și fabrică pentru ei fluiere
speciale ( cu ultrasunete ) pentru a-i dirija de la distanță,
fără ca sunetul să fie auzit de om.

Simțul gustativ cuprinde membrana mucoasa a limbii
și papilele gustative aflate pe părțile laterale ale acesteia.
Caracteristic este faptul că deosebește principalele
gusturi ( sărat, dulce, acru, amar ), descompunîndu-le cu
diferite zone ale mucoasei gustative: dulce cu vîrful limbii,
sărat cu părțile laterale, acru cu partea din fund și
laterală, iar amar cu papilele de la rădăcina limbii.
Este sigur că atunci cînd cîinele se hrănește, nu gustă,
ci înghite alimentele foarte repede, bazîndu-se mai
degrabă pe mirosul său atît de bine dezvoltat.

Simțul tactil este realizat de întreaga suprafață a pielii
cîinelui, de membrana mucoasă a buzelor și nasului
cu care sînt percepute excitațiile provocate de atingere,
variațiile de temperatură etc.
Sensibilitatea termică a cîinilor fiind bine dezvoltată
și deosebit de fină la nivelul pielii, ei caută căldura iarna
și locuri răcoroase vara.
Pe porțiuni ale corpului, pe buze și în regiunea sprîncenelor,
există peri cu o sensibilitate sporită ce permit perceperea
mediului înconjurător într-un mod asemănător felinelor
( deși mult diminuat ).

Sistemul Nervos la Cîine

SISTEMUL NERVOS LA CÎINE




Sistemul nervos. Asemănător tuturor mamiferelor,
sistemul nervos al cîinelui este constituit din creier,
măduva spinării, nervi senzoriali și motori, un sistem
nervos vegetativ și organe de simț.
Ca o particularitate, creierul carnivorelor este caracterizat
printr-o dezvoltare deosebită a lobilor olfactivi,
legată de rolul pe care mirosul îl joacă în viața acestor
animale.
Frecvente la cîini, maladiile sistemului nervos sînt
numeroase și grave.

Aparatul Urinar și Organele de Reproducere la Cîine

APARATUL URINAR ȘI ORGANELE DE REPRODUCERE LA CÎINE




Aparatul genital al cîinelui este - ca și la alte mamifere -
în strînsă relație anatomică și fiziologică cu aparatul urinar.
Aparatul urinar este similar la mascul și la femelă fiind
constituit din rinichi, de la care pleacă uretrele care duc
urina în vezică și uretra care se elimină.
La mascul urina este eliminată direct prin penis, în schimb
la femele ea se varsă mai întîi în vestibului vaginal.
Prin mecanisme complexe de filtrare, resorbție și
secreție, comandate de centrii nervoși și glandele
endocrine, rinichii joacă un rol dublu: asigură eliminarea
substanțelor dăunătoare organismului și contribuie la
menținerea fluidității sîngelui și hidratarea celulelor.
Vezica joacă rolul de rezervor.
Aparatul genital la mascul este constituit din două
testicule, penis, avînd ca particularități așa-numitul
os penian și corpii cavernoși care în momentul erecție
se gestionează, făcînd imposibilă întreruperea actului
sexual, precum și uretra, canal comun pentru urină
și spermă.
De asemenea o serie de glande anexe printre care prostata.
Aparatul genital al femelei este compus din două
ovare, oviductele sau trompele, coarnele uterine unde
se dezvoltă foetușii, colul uterin, vaginul - cu rol
copulativ - și vulva de formă triunghiulară.
Tot din aparatul genital fac parte glanda mamară și
cele cinci perechi de mamele situate pe abdomen.
Ovarele funcționează ciclic ( aproximativ din 6 în 6 luni )
și produc ovule care, fecundate, constituie baza procesului
de reproducere la cîini.
Afecțiunile ovarelor nu pot fi diagnosticate decît prin
observarea atentă a ciclului, durata căldurilor și
frecvența lor.

Aparatul Digestiv La Cîine

APARATUL DIGESTIV LA CÎINE



Aparatul digestiv al cîinelui este cel specific carnivorelor.
Caracteristici: gură puternică și intestin scurt; dinții sînt
ascuțiți și capabili să secționeze.
Alimentele solide sînt apucate cu dinții fără a fi însă
mestecate, ci mai mult înghițite, iar cele lichide sau
în pastă sînt lipăite cu limba, special construită pentru
a avea o mare mobilitate.
Glandele salivare nu sînt deosebit de dezvoltate.
Prin esofag alimentele ajung în stomac care este adaptat
unui regim de alimentație carnivor.
Digestia cîinelui este înceată, ajungînd pentru unele
alimente la 12 - 16 ore.
Intestinul subțire și cel gros sînt plasate în cavitatea abdominală.
Ficatul este voluminos și are rol important în digestia
grăsimilor.
Anusul este strîmt și bine închis.
El este lubrefiat de glandele perianale.