Îngrijirea, Igiena și Toaleta Cîinelui Partea 3

ÎNGRIJIREA, IGIENA ȘI TOALETA CÎINELEUI

Partea 3

Baia Cîinelui


În ceea ce privește spălările cu săpun, deși constituie
un ajutor pentru întreținerea stării generale bune și
a curățeniei, ele nu sînt indicate decît o dată la 2 - 3
luni, exceptînd cazurile speciale de murdărire.
Spălatul frecvent cu detergent duce la distrugerea
stratului protector de grăsime al pielii, făcînd cîinele
susceptibil la schimbările de temperatură și predispus
la eczeme.
O periere frecventă este mult mai importantă decît baia.
Cățeilor mici nu li se face deloc baie și nu se recomandă
să îmbăiem nici cățeaua însărcinată în perioada de gestație.
Aceste băi nu se pot confunda cu scăldatul în ape
curgătoare și în lacuri, vara posibil zilnic ( cu condiția
să alergăm cu cîinele pentru a-l sili să se usuce astfel,
fără a-l lăsa însă să se tăvălească în nisip dacă sîntem
pe o plajă și ne pregătim de plecare ).
Nedăunătoare pielii și blănii sînt și dușurile ușoare
făcute vara, pentru răcorire și îndepărtarea prafului.
Pentru a obișnui cîinii cu baia este necesar cît mai mult
tact, altfel riscăm instaurarea unei repulsii ce ne va da
mult de furcă mai tîrziu.
Temperatura potrivită a apei este de 32 grade C.
Un șampon special pentru cîini sau, în lipsa acestuia
un săpun ușor de tipul celor destinate copiilor fac
bună trebuință.
Înainte de baie, mai ales la rasele cu părul lung, este
foarte indicată o periere pentru a scoate praful din blană.
Cel mai bine cîinele se spală în cadă sau într-un lighean mare.
Dar apa nu va depăși nivelul burții, așa că de fapt tot
procesul de spălare se va trece sub un jet de apă, de
preferință un duș flexibil sau un furtun de cauciuc ce
se poate adapta la robinet.
Capul nu se vîră sub apă; dacă rasa are părul scurt
este suficient ca în zona capului să-l ștergeți cu un
prosop ud, stors.
În schimb, celor cu părul lung ce necesită o spălare
minuțioasă, nu e rău dacă le astupați canalul
urechilor cu vată, iar după baie vă îngrijiți să le uscați,
ștergîndu-le ușor cu tampoane de vată înfășurate
pe un bețișor.
Ochii, dacă au fost cumva iritați de săpun, trebuie
clătiți bine cu o soluție de acid boric diluat.
După săpunire și îndepărtarea murdăriei sînt necesare
cîteva clătiri temeinice pentru a elimina tot detergentul.
După baie frecați bine cîinele cu un prosop mare
plușat anume destinat acestui scop, pînă ce blana
s-a zvîntat.
Pentru a evita să stropească mobila cînd scoateți cîinele
din apă și încearcă să se acuture, înfășurați-l în prosop
și ștergeți-l bine.
Nu este rău să puneți și pe jos ceva pe care cîinele
să se poată rostogoli și încearcă să se ștergă și singur.
La rasele de cîini mici sau mai sensibili, încercați să folosiți
pentru uscare, dacă suportă feonul.
Indiferent de rasă, toți vor fi feriți de curent și de frig și
pînă ce s-au uscat perfect, ba chiar cîteva ore după
baie, nu este bine să-l scoateți la aer liber ori la o
temperatură mai scăzută.
La anumite rase de cîini cum sunt: Ciobănesc belgian,
Chow-Chow și unele varietăți de Puli, o baie cu săpun
sau cu șampon este formal contraindicată.
Datorită părului extrem de fin din stratul secundar al blănii,
care se pîslește în contact cu apă, firul lung din stratul
superior este la rîndul lui degradat, fapt care duce la năpîrlire.
Îngrijirea acestor rase se face la sec, prin periere și
ștergere de praf cu o cîrpă umedă.

Periatul și pieptănatul

 Îngrijirea anumitor organe și zone corporale

Îngrijirea, Igiena și Toaleta Cîinelui Partea 2

ÎNGRIJIREA, IGIENA ȘI TOALETA CÎINELUI

Partea 2

Periatul și Pieptănatul


Perierea este o îndatorire zilnică.
Ea are ca scop îndepărtarea prafului, a firelor moarte și
împiedicarea formării cîlților.
La cîinii cu păr lung, anumite porțiuni se piaptănă, în
special pieptul și franjurile de la membre.
Aceste operațiuni trebuie să fie precedate de îndepărtarea
corpurilor străine și desfacerea cîlților ce se formează
în special pe picioare.
Cîlții pot fi cu grijă desfăcuți cu mîna.
Neglijați, ei nu mai pot fi descîlciți, pielea nu mai respiră
și aglomerarea trebuie tăiată.
Neperierea și nepieptănarea cu regularitate a cîinelui
conduc la acumularea firelor moarte în blană, care irită
pielea și produc mîncărimi.
Un cîine căruia nu i se face zilnic toaleta este un rezervor
de praf și murdărie circulînd prind casă.
Cîinii ținuți în locuințe, bucurîndu-se de o temperatură
uniformă tot timpul anului sau, în orice caz, fără mari
variațiuni, nu năpîrlesc la perioade fixe ( toamna-primăvara ),
ci pierd mereu din păr, astfel că neapărat trebuie
întreținuți prin periere.
Periatul se face zilnic în sensul creșterii părului, cu o grijă
mărită pentru zonele de sub urechi, la încheieturi sau alte
porțiuni sensibile.
Toaleta începe de la cap, continuă cu spinarea, pieptul,
abdomenul și se termină cu extremitățile.
Completați periatul cu un scurt masaj cu o mănușă specială.
Scopul lui este de a stimula circulația sîngelui, asigurînd
totodată o mai mare elasticitate a părului și colectarea
firelor moarte.
La cîinii cu părul scurt în special, acest masaj cu o mănușă
aspră este deosebit de folositor.
Periile, pieptenele, prosoapele sau cîrpele destinate cîinelui
vor fi păstrate în perfectă stare de curățenie, spălate sau
dezinfectate periodic.

Prima parte

Baia cîinelui

Îngrijirea, Igiena și Toaleta Cîinelui Partea 1

ÎNGRIJIREA, IGIENA ȘI TOALETA CÎINELUI

Partea 1


Cîinele nu este un animal pretențios.
Dacă i se asigură hrana potrivită, îndestulătoare,
un adăpost de intemperii, mișcare suficientă și
puțină afecțiune, se va simți perfect satisfăcut
și ne va răsplăti însutit.
În genere cîinilor nu le pasă dacă se murdăresc
și nici nu prea evită locurile lipsite de igienă
( cățelandrii au chiar o deosebită atracție spre
astfel de zone ).
Dar părul și praful ce se adună de pe urma cîinelui
are importanță și pentru sănătatea omului, așa
că pare firesc ca menținerea în stare de curățenie
și sănătate a cîinelui să fie o preocupare permanentă.
Zilnic cîteva minute vor fi deci destinate acestei
îngrijiri.
Ea constă într-o periere sau pieptănare, după cum
este cazul, însoțită de un examen sumar al corpului
pentru a detecta la timp rănile, paraziții, scaieții
sau frunzele din blană.
Totodată vom observa orice stare neobișnuită,
premergătoare unei boli.
Avantajul toaletei zilnice este și acela că face cîinele
să devină mai docil, obișnuindu-se rapid să fie manipulat
de stăpînul lui, așezat sau culcat pe o parte sau alta,
după cum cere periatul.
Săptămînal este bine să se examineze atent dantura,
unghiile, ochii și urechile.
În special la rasele cu urechi lungi aceasta este o sarcină
ce nu poate fi neglijată.
Dacă de la plimbare cîinele s-a întors cu picioarele și
blana murdare de noroi, este bine să-i spălăm imediat
într-un loghean părțile murdare, să i le ștergem cu o
cîrpă și de-abia apoi să-i dăm drumul în casă.
Astfel, tot noroiul de pe labe, după ce se va usca, se va
împrăștia prin casă.
Controlați de asemenea dacă între degetele și unghiile
cîinelui sau între pernițe nu s-au adunat corpuri străine:
pietricele, scaieți și mai aler pir, deoarece frecvent
pătrunderea acestei plante produce inflamații grave și
infecții.
Dacă eventual s-a lipit bitum sau asfalt de picioarele
cîinelui, el poate fi îndepărtat cu ajutorul unui tampon
înmuiat în acetonă.
După masă este bine să ștergeți botul cîinelui cu un
prosop anume destinat acestui scop.
Se va obișnui repede și va aștepta cuminte, după ce a
terminat de mîncat, să-l ștergeți.
Este mai bine să o faceți dv. pentru a anticipa o operație
pe care o va face singur, dar pe covorul din sufragerie.
Culcușul cîinelui trebuie păstrat curat, scuturat de praf,
ținut la aer și schimbat la interval de cca o lună.
Mulți cîini ascund în culcușul lor alimente, oase etc.
Este bine să supravegheați aceste comportări, deoarece
nedepistate la timp pot deveni locuri rău mirositoare.
Cel mai bine este să fie dezvățați de asemenea obicei.
Primele săptămîni, pînă ce puiul este învățat să nu facă
în casă, sînt dificile.
De aceea este bine, pentru a-l desprinde cu igiena și cu
obligația ca nevoile să și le satisfacă afară, să-l ducem
cît mai des la aer.
( Dacă există posibilitatea, încă de mici puii pot fi scoși
afară în iarbă cu lădița lor cu tot).
Cînd ajunge la 2 - 3 luni, din două în două ore, cu
lesa, cățelul trebuie scos afară.
Cel mai bine este de fapt ca ziua să înceapă și să se
termine cu ,,ieșitul afară”.
În felul acesta, foarte repede va învăța să fie curat.
Concomitent, locurile în care cățelandrii fac în casă,
pentru a nu deveni puncte preferate spre care să fie
atrași de miros, vor fi imediat spălate și dezifectate
cu un deodorant; mirosul acestuia îi va îndepărta.


Periatul și pieptănatul

Locuința Cîinelui Nostru Partea 2

LOCUINȚA CÎINELUI NOSTRU

Partea a-2-a

Adaptarea în noul cămin.



Cînd puiul este adus în noul cămin, fiind brusc
izolat de mediul cunoscut în care a fost crescut
pînă atunci, de mama și de frații săi, va fi nefericit.
Brusca sa izolare de haită, în mijlocul căreia instictele
lui ancestrale îl făceau să se simtă în siguranță, îi
vor creea un sentiment de nesiguranță pe care nou
lui stăpîn are îndatorirea să-l atenueze.
El nu trebuie lăsat complet singur sau legat imediat,
deoarece va începe sa plîngă.
Stăpînul său va căuta prin mîngîiere și gesturi
liniștitoare precum și printr-o îngrijire potrivită să
înlocuiască această lipsă, creîndu-i condiții pentru
o acomodare cît mai rapidă cu noul mediu.
Puiul va fi adus la noul cămin de preferință dimineața,
devreme.
În felul acesta va avea timp să se adapteze noilor
condiții de viață, în decursul zilei, înainte de culcare.
El trebuie obișnuit din prima zi cu noua locuință, drept
care îl vom plimba prin toate încăperile, prin curte, prin
dependințe, și-l vom lăsa să-și manifeste în voie, fără
opreliște, curiozitatea.
Nu este bine ca în primele zile să fie răsfățat de membrii
familiei, înainte ca viitorul lui stăpîn să fi reușit să-și
împună blînda lui autoritate.
Cîinele tînăr se învață foarte repede cu noul stăpîn, cu
condiția să i se dea ocazia să fie mereu în preajma lui.
Ideal este ca, cel puțin la început, stăpînul lui să fie cel
care îi dă de mîncare, îl plimbă, îl îngrijește, îl mîngîie
și îl pedepsește.
Mai ales în primele zile este recomandabil ca o singură
persoană să se ocupe de educația cîinelui, de regulă
stăpînul său.
,,Prea multe moașe strică” este un proverb care rămîne
valabil și aici.
Cîinele este dator să recunoască în unul din membrii
familiei pe conducător.
Acestuia îi va da ascultare, la fel cum animalele sălbatice
dau ascultare conducătorului haitei.
Implicit pe ceilalți membri îi va recunoaște ca fiind de
un rang inferior, eventual ca făcînd parte din haită.
Cu unii din ei se va juca cu mare plăcere dar în schimb
ascultarea va arăta în primul rînd stăpînului.
Evident că rolu de conducător este bine să și-l asume în
familie cel care dă dovadă de mai multă fermitate.
Pentru a tranversa mai ușor perioada de acomodare cu
noul mediu în care se simte străin și neliniștit, e bine
să-i aducem una din fostele lui jucării sau cîrpe care,
prin mirosul bine cunoscut, îl va face să suporte mai bine
înstrăinarea.
Treptat, cîinele va fi obișnuit cu mirosul stăpînului său.
Pentru aceasta este suficient ca un obiect vechi de îmbrăcăminte
să i se dea pentru joacă și să i se lase în culcușul lui.
La cățeii tineri, perioada de adaptare se confundă cu
perioada de educație propriu-zisă.
La cîinii maturi, readaptarea cu un nou stăpîn este mai dificilă.
Experiența a demonstrat însă că în general dacă el este
bine îngrijit și hrănit, tratat cu prietenie și omenie, se
adaptează destul de repede.
Nu își va uita însă niciodată primul stăpîn și îl va recunoaște
întotdeauna cînd se vor întîlni.
Există riscul, atunci cînd un cîine provine de la un alt stăpîn,
cu care era obișnuit, ca el să încerce să-și regăsească
vechiul lui cămin și să fugă de la noua locuință.
Așa că, în astfel de cazuri, în primele săptămîni, pînă
ce nu v-a accepta complet, trebuie supravegheat cu atenție
și să nu i se ofere ocazia să fugă.
Cățelul mic dați-i în prima zi, înainte de culcare, să bea
puțin lapte cald, ca să adoarmă repede.
Faceți în așa fel încît să nu se simtă abandonat, cocoloșindu-l
un pic și protejîndu-l așa cum ar face mama lui.
Dacă începe să scîncească, veți proceda la prima lecție
de educație, pronunțînd de cîte ori este nevoie, destul de
autoritar,  ,,liniște!”
Unii proprietari obișnuiesc să folosească trucuri vechi
menite să le adoarmă neîncrederea și sentimentul de
singurătate.
Stratagema constă în strecurarea în așternut a unei
sticle de apă caldă, care să sugere corpul mamei și un ceas
deșteptător care, prin bătăile sale ( nu foarte tari ) să sugere
bătăile de inimă ale fraților săi.
Dar aceste păcăleli nu sînt absolut deloc obligatorii și nu
le recomandăm decît dacă puiul este prea recalcitrant și
încercați o soluție extremă de calmare.
Destul de repede, după ce s-a terminat perioada de adaptare
și cîinele își cunoaște bine locuința, veți remarca cum el
asimilează spațiul în care trăiește cu fosta zonă de vînătoare
a haitei și cum apără și supraveghează acest sector, fie el
o cameră, un apartament, o grădină sau un parc.
Aici intruși nu sunt bine văzuți și nu pot pătrunde fără
a fi semnalați.


Partea a-1-a