Îngrijirea, Igiena și Toaleta Cîinelui Partea 2

ÎNGRIJIREA, IGIENA ȘI TOALETA CÎINELUI

Partea 2

Periatul și Pieptănatul


Perierea este o îndatorire zilnică.
Ea are ca scop îndepărtarea prafului, a firelor moarte și
împiedicarea formării cîlților.
La cîinii cu păr lung, anumite porțiuni se piaptănă, în
special pieptul și franjurile de la membre.
Aceste operațiuni trebuie să fie precedate de îndepărtarea
corpurilor străine și desfacerea cîlților ce se formează
în special pe picioare.
Cîlții pot fi cu grijă desfăcuți cu mîna.
Neglijați, ei nu mai pot fi descîlciți, pielea nu mai respiră
și aglomerarea trebuie tăiată.
Neperierea și nepieptănarea cu regularitate a cîinelui
conduc la acumularea firelor moarte în blană, care irită
pielea și produc mîncărimi.
Un cîine căruia nu i se face zilnic toaleta este un rezervor
de praf și murdărie circulînd prind casă.
Cîinii ținuți în locuințe, bucurîndu-se de o temperatură
uniformă tot timpul anului sau, în orice caz, fără mari
variațiuni, nu năpîrlesc la perioade fixe ( toamna-primăvara ),
ci pierd mereu din păr, astfel că neapărat trebuie
întreținuți prin periere.
Periatul se face zilnic în sensul creșterii părului, cu o grijă
mărită pentru zonele de sub urechi, la încheieturi sau alte
porțiuni sensibile.
Toaleta începe de la cap, continuă cu spinarea, pieptul,
abdomenul și se termină cu extremitățile.
Completați periatul cu un scurt masaj cu o mănușă specială.
Scopul lui este de a stimula circulația sîngelui, asigurînd
totodată o mai mare elasticitate a părului și colectarea
firelor moarte.
La cîinii cu părul scurt în special, acest masaj cu o mănușă
aspră este deosebit de folositor.
Periile, pieptenele, prosoapele sau cîrpele destinate cîinelui
vor fi păstrate în perfectă stare de curățenie, spălate sau
dezinfectate periodic.

Prima parte

Baia cîinelui

Îngrijirea, Igiena și Toaleta Cîinelui Partea 2

ÎNGRIJIREA, IGIENA ȘI TOALETA CÎINELUI

Partea 2

Periatul și Pieptănatul


Perierea este o îndatorire zilnică.
Ea are ca scop îndepărtarea prafului, a firelor moarte și
împiedicarea formării cîlților.
La cîinii cu păr lung, anumite porțiuni se piaptănă, în
special pieptul și franjurile de la membre.
Aceste operațiuni trebuie să fie precedate de îndepărtarea
corpurilor străine și desfacerea cîlților ce se formează
în special pe picioare.
Cîlții pot fi cu grijă desfăcuți cu mîna.
Neglijați, ei nu mai pot fi descîlciți, pielea nu mai respiră
și aglomerarea trebuie tăiată.
Neperierea și nepieptănarea cu regularitate a cîinelui
conduc la acumularea firelor moarte în blană, care irită
pielea și produc mîncărimi.
Un cîine căruia nu i se face zilnic toaleta este un rezervor
de praf și murdărie circulînd prind casă.
Cîinii ținuți în locuințe, bucurîndu-se de o temperatură
uniformă tot timpul anului sau, în orice caz, fără mari
variațiuni, nu năpîrlesc la perioade fixe ( toamna-primăvara ),
ci pierd mereu din păr, astfel că neapărat trebuie
întreținuți prin periere.
Periatul se face zilnic în sensul creșterii părului, cu o grijă
mărită pentru zonele de sub urechi, la încheieturi sau alte
porțiuni sensibile.
Toaleta începe de la cap, continuă cu spinarea, pieptul,
abdomenul și se termină cu extremitățile.
Completați periatul cu un scurt masaj cu o mănușă specială.
Scopul lui este de a stimula circulația sîngelui, asigurînd
totodată o mai mare elasticitate a părului și colectarea
firelor moarte.
La cîinii cu părul scurt în special, acest masaj cu o mănușă
aspră este deosebit de folositor.
Periile, pieptenele, prosoapele sau cîrpele destinate cîinelui
vor fi păstrate în perfectă stare de curățenie, spălate sau
dezinfectate periodic.

Prima parte

Baia cîinelui

Îngrijirea, Igiena și Toaleta Cîinelui Partea 1

ÎNGRIJIREA, IGIENA ȘI TOALETA CÎINELUI

Partea 1


Cîinele nu este un animal pretențios.
Dacă i se asigură hrana potrivită, îndestulătoare,
un adăpost de intemperii, mișcare suficientă și
puțină afecțiune, se va simți perfect satisfăcut
și ne va răsplăti însutit.
În genere cîinilor nu le pasă dacă se murdăresc
și nici nu prea evită locurile lipsite de igienă
( cățelandrii au chiar o deosebită atracție spre
astfel de zone ).
Dar părul și praful ce se adună de pe urma cîinelui
are importanță și pentru sănătatea omului, așa
că pare firesc ca menținerea în stare de curățenie
și sănătate a cîinelui să fie o preocupare permanentă.
Zilnic cîteva minute vor fi deci destinate acestei
îngrijiri.
Ea constă într-o periere sau pieptănare, după cum
este cazul, însoțită de un examen sumar al corpului
pentru a detecta la timp rănile, paraziții, scaieții
sau frunzele din blană.
Totodată vom observa orice stare neobișnuită,
premergătoare unei boli.
Avantajul toaletei zilnice este și acela că face cîinele
să devină mai docil, obișnuindu-se rapid să fie manipulat
de stăpînul lui, așezat sau culcat pe o parte sau alta,
după cum cere periatul.
Săptămînal este bine să se examineze atent dantura,
unghiile, ochii și urechile.
În special la rasele cu urechi lungi aceasta este o sarcină
ce nu poate fi neglijată.
Dacă de la plimbare cîinele s-a întors cu picioarele și
blana murdare de noroi, este bine să-i spălăm imediat
într-un loghean părțile murdare, să i le ștergem cu o
cîrpă și de-abia apoi să-i dăm drumul în casă.
Astfel, tot noroiul de pe labe, după ce se va usca, se va
împrăștia prin casă.
Controlați de asemenea dacă între degetele și unghiile
cîinelui sau între pernițe nu s-au adunat corpuri străine:
pietricele, scaieți și mai aler pir, deoarece frecvent
pătrunderea acestei plante produce inflamații grave și
infecții.
Dacă eventual s-a lipit bitum sau asfalt de picioarele
cîinelui, el poate fi îndepărtat cu ajutorul unui tampon
înmuiat în acetonă.
După masă este bine să ștergeți botul cîinelui cu un
prosop anume destinat acestui scop.
Se va obișnui repede și va aștepta cuminte, după ce a
terminat de mîncat, să-l ștergeți.
Este mai bine să o faceți dv. pentru a anticipa o operație
pe care o va face singur, dar pe covorul din sufragerie.
Culcușul cîinelui trebuie păstrat curat, scuturat de praf,
ținut la aer și schimbat la interval de cca o lună.
Mulți cîini ascund în culcușul lor alimente, oase etc.
Este bine să supravegheați aceste comportări, deoarece
nedepistate la timp pot deveni locuri rău mirositoare.
Cel mai bine este să fie dezvățați de asemenea obicei.
Primele săptămîni, pînă ce puiul este învățat să nu facă
în casă, sînt dificile.
De aceea este bine, pentru a-l desprinde cu igiena și cu
obligația ca nevoile să și le satisfacă afară, să-l ducem
cît mai des la aer.
( Dacă există posibilitatea, încă de mici puii pot fi scoși
afară în iarbă cu lădița lor cu tot).
Cînd ajunge la 2 - 3 luni, din două în două ore, cu
lesa, cățelul trebuie scos afară.
Cel mai bine este de fapt ca ziua să înceapă și să se
termine cu ,,ieșitul afară”.
În felul acesta, foarte repede va învăța să fie curat.
Concomitent, locurile în care cățelandrii fac în casă,
pentru a nu deveni puncte preferate spre care să fie
atrași de miros, vor fi imediat spălate și dezifectate
cu un deodorant; mirosul acestuia îi va îndepărta.


Periatul și pieptănatul

Îngrijirea, Igiena și Toaleta Cîinelui Partea 1

ÎNGRIJIREA, IGIENA ȘI TOALETA CÎINELUI

Partea 1


Cîinele nu este un animal pretențios.
Dacă i se asigură hrana potrivită, îndestulătoare,
un adăpost de intemperii, mișcare suficientă și
puțină afecțiune, se va simți perfect satisfăcut
și ne va răsplăti însutit.
În genere cîinilor nu le pasă dacă se murdăresc
și nici nu prea evită locurile lipsite de igienă
( cățelandrii au chiar o deosebită atracție spre
astfel de zone ).
Dar părul și praful ce se adună de pe urma cîinelui
are importanță și pentru sănătatea omului, așa
că pare firesc ca menținerea în stare de curățenie
și sănătate a cîinelui să fie o preocupare permanentă.
Zilnic cîteva minute vor fi deci destinate acestei
îngrijiri.
Ea constă într-o periere sau pieptănare, după cum
este cazul, însoțită de un examen sumar al corpului
pentru a detecta la timp rănile, paraziții, scaieții
sau frunzele din blană.
Totodată vom observa orice stare neobișnuită,
premergătoare unei boli.
Avantajul toaletei zilnice este și acela că face cîinele
să devină mai docil, obișnuindu-se rapid să fie manipulat
de stăpînul lui, așezat sau culcat pe o parte sau alta,
după cum cere periatul.
Săptămînal este bine să se examineze atent dantura,
unghiile, ochii și urechile.
În special la rasele cu urechi lungi aceasta este o sarcină
ce nu poate fi neglijată.
Dacă de la plimbare cîinele s-a întors cu picioarele și
blana murdare de noroi, este bine să-i spălăm imediat
într-un loghean părțile murdare, să i le ștergem cu o
cîrpă și de-abia apoi să-i dăm drumul în casă.
Astfel, tot noroiul de pe labe, după ce se va usca, se va
împrăștia prin casă.
Controlați de asemenea dacă între degetele și unghiile
cîinelui sau între pernițe nu s-au adunat corpuri străine:
pietricele, scaieți și mai aler pir, deoarece frecvent
pătrunderea acestei plante produce inflamații grave și
infecții.
Dacă eventual s-a lipit bitum sau asfalt de picioarele
cîinelui, el poate fi îndepărtat cu ajutorul unui tampon
înmuiat în acetonă.
După masă este bine să ștergeți botul cîinelui cu un
prosop anume destinat acestui scop.
Se va obișnui repede și va aștepta cuminte, după ce a
terminat de mîncat, să-l ștergeți.
Este mai bine să o faceți dv. pentru a anticipa o operație
pe care o va face singur, dar pe covorul din sufragerie.
Culcușul cîinelui trebuie păstrat curat, scuturat de praf,
ținut la aer și schimbat la interval de cca o lună.
Mulți cîini ascund în culcușul lor alimente, oase etc.
Este bine să supravegheați aceste comportări, deoarece
nedepistate la timp pot deveni locuri rău mirositoare.
Cel mai bine este să fie dezvățați de asemenea obicei.
Primele săptămîni, pînă ce puiul este învățat să nu facă
în casă, sînt dificile.
De aceea este bine, pentru a-l desprinde cu igiena și cu
obligația ca nevoile să și le satisfacă afară, să-l ducem
cît mai des la aer.
( Dacă există posibilitatea, încă de mici puii pot fi scoși
afară în iarbă cu lădița lor cu tot).
Cînd ajunge la 2 - 3 luni, din două în două ore, cu
lesa, cățelul trebuie scos afară.
Cel mai bine este de fapt ca ziua să înceapă și să se
termine cu ,,ieșitul afară”.
În felul acesta, foarte repede va învăța să fie curat.
Concomitent, locurile în care cățelandrii fac în casă,
pentru a nu deveni puncte preferate spre care să fie
atrași de miros, vor fi imediat spălate și dezifectate
cu un deodorant; mirosul acestuia îi va îndepărta.


Periatul și pieptănatul