Îngrijirea, Igiena și Toaleta Cîinelui Partea 4

ÎNGRIJIREA, IGIENA ȘI TOALETA CÎINELUI

Partea 4

Îngrijirea Anumitor Organe și Zone Corporale


Ochii au nevoie zilnică de spălare pentru eliminarea
secrețiilor mucoasei, a prafului și a diverselor
impurități.
Pentru această operație este nevoie de puțină vată
sau cîrpă moale, curată și apă călduță sau ceai de
mușețel.
În mod curent, această operațiune se face dimineața.
Dacă ochii lăcrimează, se spală de 2 - 3 ori pe zi
cu ceai de mușețel călduț sau într-o soluție de acid
boric 2%în apă.
În caz de persistență sau de recidivă se va încerca
folosirea a 2 - 3 picături de Colir de 2 ori pe zi și,
desigur solicitarea unui consult medical.

Urechile necesită îngrijiri speciale, mai ales cele
lungi, cu care literalmente mătură pe jos unele rase.
Ele trebuie întreținute deosebit de atent, scuturate
de praf, spălate sau șterse cu o cîrpă muiată în apă
după fiecare plimbare.
Foarte frecvente sînt cazurile de îmbolnăviri cauza
de lipsa de îngrijire a urechilor.
Punctul cel mai sensibil al Cockerului, de exemplu,
căruia i se acordă o îngrijire și o supraveghere minuțioasă,
rămîn urechile.
Nu amînați niciodată pe a doua zi inspecția urechilor
cîinelui, iar săptămînal procedați la toaleta lor completă.
Curățarea se efectuează cu ajutorul unor mici bețișoare
înfășurate în vată, cu care se șterg și tot înspre afară
părțile interioare ale urechii.
În cazul formării de dopuri, vata se va muia în ulei de
parafină, peroxid sau un alt ulei volatil de calitate.
Evitații soluții pe bază de eter sau spirt, ele sînt
contraindicate fiind iritante și dureroase.
Îngrijirea urechilor este o operație delicată care, dacă
nu este săvîrșită cu competență și deosebită grijă,
poate produce înfundarea canalului auditiv.
La cîinii cu un pavilion al urechii larg deschis și cu
urechi scurte, tip Boxer, o cîrpă subțire muiată
într-un ulei volatil și stoarsă este cel mai bun mijloc
de curățire.
În orice caz, trebuie evitat ca în urechi să pîtrundă
apă, murdării sau corpuri străine.
Supravegheați-i cu atenție, sub acest aspect mai
ales, deoarece tăvălindu-se prin iarbă, cîinii pot culege
cu urechea corpuri străine care riscă să provoace
infecții ce conduc uneori la perforarea timpanului.
Dacă îl vedeți că își scutură des capul și încearcă să
ajungă cu laba la urechi, sau se freacă cu urechea
de covor în mod repetat, este foarte posibil să avem
de-a face cu semnele infecții la ureche.
În cazul în care în urechea cîinelui au pătruns obiecte
străine, în special redutabilul pir, inamicul numărul 1
al speciilor cu urechi lungi și păr, este bine să apelați
imediat la medicul veterinar care, cu ajutorul otoscopului
și al pensetei, va putea îndepărta sursa cea mai
periculoasă a otitelor, adesea neglijate și tranformate
în boală cronică.
Înfecțiile la ureche sînt destul de dificile la tratament și
este mai bine să le luați din pripă.
Basseții, Cockerii și alți cîini cu urechi lungi va trebui de
asemenea să fie feriți de murdărire în castronul cu mîncare.
Pentru aceasta, îi veți obișnui de mici să mînînce cu
urechile prinse pe spate cu un elastic, ciorap de mătase ori
cu zgarda sau chiar ținute de dv. cu mîna.
În urechi se poate aduna și păr mort.
Cu o pensetă pot fi ușor degajate firele acestea, ce pot
înfunda canalul auditiv și facilita infecții.
Urechile Canichilor sînt foarte foarte păroase.
Ele vor fi din timp în timp epilate, de preferință de
către specialistul ce se ocupă cu tunsoarea lui.

Dantura canina nu necesită o îngrijire specială
și permanentă.
Pentru ca ea să se dezvolte corespunzător trebuie
asigurat prin oase calciu necesar.
Morcovul crud, pîinea uscată și cîte un os de ros ajută
la curățarea și întreținerea dinților.
Cu vîrsta însă, începînd de pe la 4 ani, încep să
apară fenomene de îngălbenire a danturii și depuneri
de tartru ( piatră ) pe dinți.
Pentru a se evita acest fenomen vom freca ușor
dinții cu o periuță moale sau cu o bucată de tifon
înmuiată în zeamă de lămîie sau în bicarbonat de
sodiu umezit.
Lunar se efectuează un examen mai aprofundat al
danturii.
În cazuri mai avansate de tartru, desigur că trebuie
să apelăm la un specialist pentru a proceda la îndepărtarea
depunerilor prin procedee mecanice.
Dacă neglijam această operațiune, se poate întîmpla ca
gingia să se inflameze, să fie atacași dinții, să se producă
infecții și chiar pierderea dinților.
Uneori putem observa în mod constant un miros neplăcur
al gurii; în acest caz vom verifica dacă s-a declanșat o
infecție ce solicită intervenția imediată a medicului veterinar.
La cîinii bătrîni, în astfel de cazuri, se procedează la extracții.
Uneori între dinții cîinelui se prind bucăți de lemn ( dacă a ros
un băț ) sau chiar oase.
Veți remarca cum încearcă să le îndepărteze cu laba sau
frecîndu-și botul pe jos.
Deschideți-i imediat gura și ajutați-l, îndepărtînd obiectul străin.

Unghiile cîinelui se mențin la o lungime normală șu
se tocesc singure ( fără a-l jena ) dacă acesta face suficientă
mișcare pe jos.
Astfel, de 3 - 4 ori pe an, le vine și lor rîndul la control
și la scurtare dacă este cazul, cu atenția cuvenită însă
spre a nu provoca răniri și sîngerări.
Întrucît vasele de sînge ajung pînă aici, dacă ați provocat
o sîngerare, o puteți opri cu un creion de piatră acră.
Dacă unghiile sînt prea uscate și se desfac, este bine
să le muiați în ulei de parafină înainte de îngrijire.
Uneori și pile poate fi folosită cu succes.
La rasele cu pielea ridată puternic, de exemplu Bulldog
sau Pekinez, este necesar ca săptămînal, cu ajutorul
unui tampon cu vată îmbibat cu ceai de mușețel,
să se procedeze la curățarea atentă a zonelor respective.

Baia cîinelui

Îngrijirea Cîinelui Iarna

Îngrijirea, Igiena și Toaleta Cîinelui Partea 4

ÎNGRIJIREA, IGIENA ȘI TOALETA CÎINELUI

Partea 4

Îngrijirea Anumitor Organe și Zone Corporale


Ochii au nevoie zilnică de spălare pentru eliminarea
secrețiilor mucoasei, a prafului și a diverselor
impurități.
Pentru această operație este nevoie de puțină vată
sau cîrpă moale, curată și apă călduță sau ceai de
mușețel.
În mod curent, această operațiune se face dimineața.
Dacă ochii lăcrimează, se spală de 2 - 3 ori pe zi
cu ceai de mușețel călduț sau într-o soluție de acid
boric 2%în apă.
În caz de persistență sau de recidivă se va încerca
folosirea a 2 - 3 picături de Colir de 2 ori pe zi și,
desigur solicitarea unui consult medical.

Urechile necesită îngrijiri speciale, mai ales cele
lungi, cu care literalmente mătură pe jos unele rase.
Ele trebuie întreținute deosebit de atent, scuturate
de praf, spălate sau șterse cu o cîrpă muiată în apă
după fiecare plimbare.
Foarte frecvente sînt cazurile de îmbolnăviri cauza
de lipsa de îngrijire a urechilor.
Punctul cel mai sensibil al Cockerului, de exemplu,
căruia i se acordă o îngrijire și o supraveghere minuțioasă,
rămîn urechile.
Nu amînați niciodată pe a doua zi inspecția urechilor
cîinelui, iar săptămînal procedați la toaleta lor completă.
Curățarea se efectuează cu ajutorul unor mici bețișoare
înfășurate în vată, cu care se șterg și tot înspre afară
părțile interioare ale urechii.
În cazul formării de dopuri, vata se va muia în ulei de
parafină, peroxid sau un alt ulei volatil de calitate.
Evitații soluții pe bază de eter sau spirt, ele sînt
contraindicate fiind iritante și dureroase.
Îngrijirea urechilor este o operație delicată care, dacă
nu este săvîrșită cu competență și deosebită grijă,
poate produce înfundarea canalului auditiv.
La cîinii cu un pavilion al urechii larg deschis și cu
urechi scurte, tip Boxer, o cîrpă subțire muiată
într-un ulei volatil și stoarsă este cel mai bun mijloc
de curățire.
În orice caz, trebuie evitat ca în urechi să pîtrundă
apă, murdării sau corpuri străine.
Supravegheați-i cu atenție, sub acest aspect mai
ales, deoarece tăvălindu-se prin iarbă, cîinii pot culege
cu urechea corpuri străine care riscă să provoace
infecții ce conduc uneori la perforarea timpanului.
Dacă îl vedeți că își scutură des capul și încearcă să
ajungă cu laba la urechi, sau se freacă cu urechea
de covor în mod repetat, este foarte posibil să avem
de-a face cu semnele infecții la ureche.
În cazul în care în urechea cîinelui au pătruns obiecte
străine, în special redutabilul pir, inamicul numărul 1
al speciilor cu urechi lungi și păr, este bine să apelați
imediat la medicul veterinar care, cu ajutorul otoscopului
și al pensetei, va putea îndepărta sursa cea mai
periculoasă a otitelor, adesea neglijate și tranformate
în boală cronică.
Înfecțiile la ureche sînt destul de dificile la tratament și
este mai bine să le luați din pripă.
Basseții, Cockerii și alți cîini cu urechi lungi va trebui de
asemenea să fie feriți de murdărire în castronul cu mîncare.
Pentru aceasta, îi veți obișnui de mici să mînînce cu
urechile prinse pe spate cu un elastic, ciorap de mătase ori
cu zgarda sau chiar ținute de dv. cu mîna.
În urechi se poate aduna și păr mort.
Cu o pensetă pot fi ușor degajate firele acestea, ce pot
înfunda canalul auditiv și facilita infecții.
Urechile Canichilor sînt foarte foarte păroase.
Ele vor fi din timp în timp epilate, de preferință de
către specialistul ce se ocupă cu tunsoarea lui.

Dantura canina nu necesită o îngrijire specială
și permanentă.
Pentru ca ea să se dezvolte corespunzător trebuie
asigurat prin oase calciu necesar.
Morcovul crud, pîinea uscată și cîte un os de ros ajută
la curățarea și întreținerea dinților.
Cu vîrsta însă, începînd de pe la 4 ani, încep să
apară fenomene de îngălbenire a danturii și depuneri
de tartru ( piatră ) pe dinți.
Pentru a se evita acest fenomen vom freca ușor
dinții cu o periuță moale sau cu o bucată de tifon
înmuiată în zeamă de lămîie sau în bicarbonat de
sodiu umezit.
Lunar se efectuează un examen mai aprofundat al
danturii.
În cazuri mai avansate de tartru, desigur că trebuie
să apelăm la un specialist pentru a proceda la îndepărtarea
depunerilor prin procedee mecanice.
Dacă neglijam această operațiune, se poate întîmpla ca
gingia să se inflameze, să fie atacași dinții, să se producă
infecții și chiar pierderea dinților.
Uneori putem observa în mod constant un miros neplăcur
al gurii; în acest caz vom verifica dacă s-a declanșat o
infecție ce solicită intervenția imediată a medicului veterinar.
La cîinii bătrîni, în astfel de cazuri, se procedează la extracții.
Uneori între dinții cîinelui se prind bucăți de lemn ( dacă a ros
un băț ) sau chiar oase.
Veți remarca cum încearcă să le îndepărteze cu laba sau
frecîndu-și botul pe jos.
Deschideți-i imediat gura și ajutați-l, îndepărtînd obiectul străin.

Unghiile cîinelui se mențin la o lungime normală șu
se tocesc singure ( fără a-l jena ) dacă acesta face suficientă
mișcare pe jos.
Astfel, de 3 - 4 ori pe an, le vine și lor rîndul la control
și la scurtare dacă este cazul, cu atenția cuvenită însă
spre a nu provoca răniri și sîngerări.
Întrucît vasele de sînge ajung pînă aici, dacă ați provocat
o sîngerare, o puteți opri cu un creion de piatră acră.
Dacă unghiile sînt prea uscate și se desfac, este bine
să le muiați în ulei de parafină înainte de îngrijire.
Uneori și pile poate fi folosită cu succes.
La rasele cu pielea ridată puternic, de exemplu Bulldog
sau Pekinez, este necesar ca săptămînal, cu ajutorul
unui tampon cu vată îmbibat cu ceai de mușețel,
să se procedeze la curățarea atentă a zonelor respective.

Baia cîinelui

Îngrijirea Cîinelui Iarna

Îngrijirea, Igiena și Toaleta Cîinelui Partea 3

ÎNGRIJIREA, IGIENA ȘI TOALETA CÎINELEUI

Partea 3

Baia Cîinelui


În ceea ce privește spălările cu săpun, deși constituie
un ajutor pentru întreținerea stării generale bune și
a curățeniei, ele nu sînt indicate decît o dată la 2 - 3
luni, exceptînd cazurile speciale de murdărire.
Spălatul frecvent cu detergent duce la distrugerea
stratului protector de grăsime al pielii, făcînd cîinele
susceptibil la schimbările de temperatură și predispus
la eczeme.
O periere frecventă este mult mai importantă decît baia.
Cățeilor mici nu li se face deloc baie și nu se recomandă
să îmbăiem nici cățeaua însărcinată în perioada de gestație.
Aceste băi nu se pot confunda cu scăldatul în ape
curgătoare și în lacuri, vara posibil zilnic ( cu condiția
să alergăm cu cîinele pentru a-l sili să se usuce astfel,
fără a-l lăsa însă să se tăvălească în nisip dacă sîntem
pe o plajă și ne pregătim de plecare ).
Nedăunătoare pielii și blănii sînt și dușurile ușoare
făcute vara, pentru răcorire și îndepărtarea prafului.
Pentru a obișnui cîinii cu baia este necesar cît mai mult
tact, altfel riscăm instaurarea unei repulsii ce ne va da
mult de furcă mai tîrziu.
Temperatura potrivită a apei este de 32 grade C.
Un șampon special pentru cîini sau, în lipsa acestuia
un săpun ușor de tipul celor destinate copiilor fac
bună trebuință.
Înainte de baie, mai ales la rasele cu părul lung, este
foarte indicată o periere pentru a scoate praful din blană.
Cel mai bine cîinele se spală în cadă sau într-un lighean mare.
Dar apa nu va depăși nivelul burții, așa că de fapt tot
procesul de spălare se va trece sub un jet de apă, de
preferință un duș flexibil sau un furtun de cauciuc ce
se poate adapta la robinet.
Capul nu se vîră sub apă; dacă rasa are părul scurt
este suficient ca în zona capului să-l ștergeți cu un
prosop ud, stors.
În schimb, celor cu părul lung ce necesită o spălare
minuțioasă, nu e rău dacă le astupați canalul
urechilor cu vată, iar după baie vă îngrijiți să le uscați,
ștergîndu-le ușor cu tampoane de vată înfășurate
pe un bețișor.
Ochii, dacă au fost cumva iritați de săpun, trebuie
clătiți bine cu o soluție de acid boric diluat.
După săpunire și îndepărtarea murdăriei sînt necesare
cîteva clătiri temeinice pentru a elimina tot detergentul.
După baie frecați bine cîinele cu un prosop mare
plușat anume destinat acestui scop, pînă ce blana
s-a zvîntat.
Pentru a evita să stropească mobila cînd scoateți cîinele
din apă și încearcă să se acuture, înfășurați-l în prosop
și ștergeți-l bine.
Nu este rău să puneți și pe jos ceva pe care cîinele
să se poată rostogoli și încearcă să se ștergă și singur.
La rasele de cîini mici sau mai sensibili, încercați să folosiți
pentru uscare, dacă suportă feonul.
Indiferent de rasă, toți vor fi feriți de curent și de frig și
pînă ce s-au uscat perfect, ba chiar cîteva ore după
baie, nu este bine să-l scoateți la aer liber ori la o
temperatură mai scăzută.
La anumite rase de cîini cum sunt: Ciobănesc belgian,
Chow-Chow și unele varietăți de Puli, o baie cu săpun
sau cu șampon este formal contraindicată.
Datorită părului extrem de fin din stratul secundar al blănii,
care se pîslește în contact cu apă, firul lung din stratul
superior este la rîndul lui degradat, fapt care duce la năpîrlire.
Îngrijirea acestor rase se face la sec, prin periere și
ștergere de praf cu o cîrpă umedă.

Periatul și pieptănatul

 Îngrijirea anumitor organe și zone corporale

Îngrijirea, Igiena și Toaleta Cîinelui Partea 3

ÎNGRIJIREA, IGIENA ȘI TOALETA CÎINELEUI

Partea 3

Baia Cîinelui


În ceea ce privește spălările cu săpun, deși constituie
un ajutor pentru întreținerea stării generale bune și
a curățeniei, ele nu sînt indicate decît o dată la 2 - 3
luni, exceptînd cazurile speciale de murdărire.
Spălatul frecvent cu detergent duce la distrugerea
stratului protector de grăsime al pielii, făcînd cîinele
susceptibil la schimbările de temperatură și predispus
la eczeme.
O periere frecventă este mult mai importantă decît baia.
Cățeilor mici nu li se face deloc baie și nu se recomandă
să îmbăiem nici cățeaua însărcinată în perioada de gestație.
Aceste băi nu se pot confunda cu scăldatul în ape
curgătoare și în lacuri, vara posibil zilnic ( cu condiția
să alergăm cu cîinele pentru a-l sili să se usuce astfel,
fără a-l lăsa însă să se tăvălească în nisip dacă sîntem
pe o plajă și ne pregătim de plecare ).
Nedăunătoare pielii și blănii sînt și dușurile ușoare
făcute vara, pentru răcorire și îndepărtarea prafului.
Pentru a obișnui cîinii cu baia este necesar cît mai mult
tact, altfel riscăm instaurarea unei repulsii ce ne va da
mult de furcă mai tîrziu.
Temperatura potrivită a apei este de 32 grade C.
Un șampon special pentru cîini sau, în lipsa acestuia
un săpun ușor de tipul celor destinate copiilor fac
bună trebuință.
Înainte de baie, mai ales la rasele cu părul lung, este
foarte indicată o periere pentru a scoate praful din blană.
Cel mai bine cîinele se spală în cadă sau într-un lighean mare.
Dar apa nu va depăși nivelul burții, așa că de fapt tot
procesul de spălare se va trece sub un jet de apă, de
preferință un duș flexibil sau un furtun de cauciuc ce
se poate adapta la robinet.
Capul nu se vîră sub apă; dacă rasa are părul scurt
este suficient ca în zona capului să-l ștergeți cu un
prosop ud, stors.
În schimb, celor cu părul lung ce necesită o spălare
minuțioasă, nu e rău dacă le astupați canalul
urechilor cu vată, iar după baie vă îngrijiți să le uscați,
ștergîndu-le ușor cu tampoane de vată înfășurate
pe un bețișor.
Ochii, dacă au fost cumva iritați de săpun, trebuie
clătiți bine cu o soluție de acid boric diluat.
După săpunire și îndepărtarea murdăriei sînt necesare
cîteva clătiri temeinice pentru a elimina tot detergentul.
După baie frecați bine cîinele cu un prosop mare
plușat anume destinat acestui scop, pînă ce blana
s-a zvîntat.
Pentru a evita să stropească mobila cînd scoateți cîinele
din apă și încearcă să se acuture, înfășurați-l în prosop
și ștergeți-l bine.
Nu este rău să puneți și pe jos ceva pe care cîinele
să se poată rostogoli și încearcă să se ștergă și singur.
La rasele de cîini mici sau mai sensibili, încercați să folosiți
pentru uscare, dacă suportă feonul.
Indiferent de rasă, toți vor fi feriți de curent și de frig și
pînă ce s-au uscat perfect, ba chiar cîteva ore după
baie, nu este bine să-l scoateți la aer liber ori la o
temperatură mai scăzută.
La anumite rase de cîini cum sunt: Ciobănesc belgian,
Chow-Chow și unele varietăți de Puli, o baie cu săpun
sau cu șampon este formal contraindicată.
Datorită părului extrem de fin din stratul secundar al blănii,
care se pîslește în contact cu apă, firul lung din stratul
superior este la rîndul lui degradat, fapt care duce la năpîrlire.
Îngrijirea acestor rase se face la sec, prin periere și
ștergere de praf cu o cîrpă umedă.

Periatul și pieptănatul

 Îngrijirea anumitor organe și zone corporale