Îngrijirea, Igiena și Toaleta Cîinelui Partea 7

ÎNGRIJIREA, IGIENA ȘI TOALETA CÎINELUI

Partea 7

Scurtarea Urechilor și a Cozii.


Scurtarea urechilor la anumite rase de cîini este
azi o operație de conformare la standard.
Ea are însă la origine dorința omului și necesitatea
sa de a păstra cît mai mult timp în activitatea
cîinelui respectiv.
Într-adevăr, pe vremuri, în timpul vînătorii sau
luptelor la care cîinele era folosit în mod constant,
acest organ îi era mai totdeauna sfîșiat sau rupt.
Pentru a evita scoaterea lui din ,,activitate” pînă
la vindecare, proprietarii au recurs la scurtarea lor,
creînd astfel, fără să vrea, moda de astăzi.
De fapt, această operația este avantajul cîinelui;
în afara faptului că îngrijire devine mai ușoară -
știută fiind frecvența mare a bolilor urechii - se
mai micșorează și pericolul sfîșierii lor în cazul
unor încăierări, frecvente la cei din rasele Dobermann,
Dod german, Boxer etc., cunoscute ca amatoare
de bătăi.
Scurtarea urechilor prin tăiere este o operație
estetică ce se efectuează de către un specialist,
cu instrumente speciale și potrivit formei prescrise
de standard.
Rasele la care această operație este cerută de
standard sînt următoarele: Ciobănesc de Beauce,
de Brie și cîinele de Pirinei ( neobligatoriu ),
Bouvier de Flandra, Boxer, Dobermann, Dog german,
Schnauzer uriaș, mijlociu și pitic,  Dog Argentinian,
Pinscher, Affenpincher, Zwergpincher și Griffon de
Bruxelles.
Operația se efectuează cu ajutorul unui șablon de metal,
cu observația că este important de apreciat și din punct
de vedere estetic, în raport cu forma capului, cum va
trebui operat și care din cele trei forme uzitate i se
potrivește mai bine.
Vîrsta cea mai potrivită pentru operație rămîne 8-10
săptămîni la rasele mai mici și 10-12 la cele mai mari;
unii crescători o fac și mai timpuriu, deși pînă ce
cartilagiu nu este destul de solid și bine format nici
aprecierea estetică nu se poate face ușor și nici
reușita nu este garantată.
Operația se face cu anestezie locală; cîinelui nu i se
dă de mîncare cu 1/2 zi înainte pentru a preîntîmpina
eventualele vomismente.
Zilele următoare va fi supravegheat, împiedicînd
scărpinarea sau infectarea locului operat.
Pansamentul va fi păstrat cca două săptămîni; în mod
normal, după acest interval urechea va sta în poziția
cerută de standard.
În caz contrar este indicat un masaj ușor, repetat, al zonei
sau se poate interveni astfel: urechile sînt sprijinite de
un tutore improvizat ( o mică atelă ) care să le mențină
rigide în poziția corectă și apoi sînt lipite una de alta cu
ajutorul unei benzi adezive de leoclopast.
Începînd cu a șaptea zi după operație, pentru a preveni
formarea unei cicatrice retractile în care urechea ia o
formă cutanată nedorită din cauza strîngerii cartilagiului,
se aplică zilnic, de două ori, masaje ușoare cu mîna unsă
în prealabil cu o pomadă antiseptică.

Tăierea cozii.
Și la amputarea parțială a cozii anumitor rase de cîinii au
stat la bază criterii practice.
Cel mai bine este ca operația de codetomie să fie făcută
la 3-4 zile de la naștere cînd aproape nu se produc dureri
și cînd nu se efectuează o intervenție chirurgicală propriu-
zisă, cum este cazul mai tîrziu.
În aceste prime zile nu este necesară nici anestezie și nici
coaserea pielii însă cu cît cîțelul este mai mare cu atît rana
se vindecă mai greu.
Dimensiunile la care trebuie tăiată coada sînt impuse
de standard.
În orice caz, ea nu va fi niciodată atît de scurt tăiată
încît să nu acopere complet anusul.
Tabelul de mai jos precizează dimensiunile corecte, deși
de obicei femelelor li se lasă coada cu o idee mai lungă
decît masculilor.

Dobermann, Boxer, Schnauzer, Griffon, rămîn cu coada scurtă,
doar 2 - 3 articulații se păstrează.

Airedale Terrier, Fox Terrier, Irish Terrier, Welsh Terrier,
Jagdterrier și alte rase de terrieri, 1/3 din coadă va fi tăiată;
coada nu are voie să fie aplecată ci va trebui să stea dreaptă.

Kerry blue Terrier, Yorkshire Terrier, Caniche, 1/2 din coadă
va fi tăiată.

Vijla, Brac german, Brac de Weimar, 1/3 din coadă va fi tăiată.

Spanieli, 1/2-1/3 din coadă va fi tăiată.

Accesorii

Tunsoare

Îngrijirea, Igiena și Toaleta Cîinelui Partea 6

ÎNGRIJIREA, IGIENA ȘI TOALETA CÎINELUI

Partea 6

Accesorii

Principalele accesorii sînt zgarda și lesa.
Este bine să aveți întotdeauna și cîte una de rezervă
pentru cazul cînd cea în funcține se rupe sau se pierde.
Zgarda cîinelui se confecționează din piele groasă.
Dacă doriți să o înfrumusețați cu cîteva ținte, este bine
să fie căptușită în interior cu un postav.
Lățimea ei este de la 1-3 cm, în funcție de vîrsta și
talia animalului:
Zgarda nu se leagă prea strîns în jurul gîtului, doar atît
cît să împiedice scoaterea capului, cînd trage într-o parte.
Obiceiul de a păstra zgarda tot timpul de gîtul cîinelui
este contraindicat.
Blana nu primește aer și fiind sub frecare se degradează.
Un medalion din metal pe care să fie gravat numele și
adresa stăpînului poate fi util dacă s-a pierdut cîinele și a
fost găsit de o persoană binevoitoare.
Învățarea cățelului cu zgarda trebuie făcută cu grijă,
mîngîindu-l sau jucîndu-se cu el cînd i-o punem, pentru
a nu-l înfricoșa.
Curînd va asocia pusul zgardei de plecare la plimbare
și o va accepta cu mare bucurie.
Multe persoane folosesc în special la cățelandri sau la
cîini de talie mică, hamul, dacă nu permanent atunci
măcar la începutul educației.
Păreri autorizate condamnă hamul deoarece favorizează
deformarea spatelui.
Cei ce nu vor totuși să renunțe la el îl vor confecționa din
curea rotundă, deoarece aceasta măcar nu rupe părul
atît de ușor ca cea lată.
Lesa, sau cureaua de plimbare, trebuie să fie dintr-o
piele rezistentă la tracțiune.
Lungimea cea mai potrivită, standard, este de 1,20 m.
Dacă este mai lungă se încurcă în picioarele cîinelui
sau a stăpînului.
Pentru dresaj se folosesc lese speciale, lungi de cîțiva
metri, care să poată da cîinelui impresia aparentă de
libertate.
Lesa se strînge în pumn după nevoie.
Cîinii mari, dificil de condus, se recomandă să aibă
o lesă cît mai scurtă, pentru menținerea lor la picior.

Accesori Cîinii

Dispozitivul de prindere a lesei de zgardă, denumit
carabinieră, trebuie să fie cît mai sigur și cu
detașare ușoară.
Pentru cîinii recalcitranți, sau care nu învață cu
docilitate mersul în lesă, se confecționează zgărzi
speciale, strangulante, care sufăcă animalul dacă trage.
Similare ca destinație sînt zgărzile confecționate
dintr-un sistem de cîrlige, cu vîrful întors spre
interior și care înțeapă animalul cînd devine neascultător.
Botnița face și ea partea din echipamentul obligatoriu
în anumite împrejurări, dacă reglementările respective o cer.
Botniță nu se pune însă de fapt decît animalelor rele
care au tendința de a mușca.
Ea se confecționează din piele sau din sîrmă.
Forma ei este asemănătoare botului și trebuie să
permită o respirație normală fără a jena animalul.
Tot printre accesoriile obligatorii se numără și vasele
destinate mîncării și apei, cele mai indicate fiind
castronele smălțuite cu o bună stabilitate și cu
emailul în perfectă stare.
Pot fi folosite cu succes și vase din aluminiu sau de
pămînt; important este ca ele să fie păstrate într-o
stare de curățenie și spălate după fiecare masă.
Vasul destinat apei de băut a cîinelui va fi ținut
într-un loc anume, totdeauna același și plin cu
apă proaspătă.
Acest echipament trebuie să vă însoțească și la
plecarea în excursii sau în concediu, iar o lesă de
rezervă se impune de la sine.
Pentru cîinii de pază, utilitari sau de vînătoare, mai
fac parte din echipament și fluiere al căror sunet,
bine cunoscut cîinelui, permite darea de comenzi
de la distanță.
Construcția lor a evoluat atît de mult, încît în prezent
sînt folosite în cazuri speciale chiar și fluiere cu
ultrasunete, așa-zisele fluiere silențioase, care emit
vibrații de înaltă frcvență ce nici nu sînt percepute
de urechea umană, fiind în schimb perfect auzite de
către cîine.
Ustensilele destinate îngrijirii și toaletei cîinelui sînt:
peria, pieptenele, mănușa și un brici de tuns.
Peria se confecționează din păr natural.
Cea mai potrivită formă este cea de tip țesală ( care
se trage pe mînă ).
Lungimea firelor se alege în funcție de lungimea
părului cîinelui ( cea standard are cca 1,5 cm ).
Părul din care este confecționată va fi mai dur dacă
avem de-a face cu un cîine cu blană aspră sau
deasă și mai moale pentru cei cu părul fin și mătăsos.
Mai recent, s-a generalizat aproape folosirea periilor
cu dinți din oțel, ușor îndoiți și flexibili, montați
într-o pernă de plastic ( asemănătoare daracului de
scărmănat lînă ) și care sînt ideale pentru descîlcirea
părului și perierea cîinilor cu păr lung ( Setter, Cocker,
Afgan etc.).
Cele mai practice sînt cele cu mîner care au o pe
o parte o perie de păr obișnuită, iar pe cealaltă o perie
cu dinți rotunjiți din oțel.

Pieptenele trebuie să fie solid, cu dinți mari, rari
și lungi de cca 4 cm, confecționat din os sau metal;
vîrfurile sînt rotunjite pentru a nu zgîria.

Mănușa ( din păr sau castravete de mare ) servește
pentru masaj și, în toaleta finală, la netezirea părului
și așezarea lui, obținerea luciului și colectarea firelor
moarte rămase în blană.

Briciul sau o lamă adaptată într-un dispozitiv cu
mîner va fi utilizat pentru potrivirea părului și
scurtarea lui, acolo unde standardul o cere.
Dacă aveți de gînd să efectuați singuri întreaga
operație de tundere, destul de complicată în unele
cazuri ( Caniche sau Fox Terrier ), atunci va trebui
să vă procurați un aparat de tuns ( manual sau
electric ), identic cu cel al frizerilor, o foarfecă
de păr, una de filat și o lamă îngustă de brici pentru
egalizat și potrivit.
Nu este inutilă completarea inventarului și cu o
foarfecă de tăiat unghii, de tip clește.

Îngrijirea Cîinelui Iarna

Scurtarea Urechilor și a Cozii

Îngrijirea, Igiena și Toaleta Cîinelui Partea 5

ÎNGRIJIREA, IGIENA ȘI TOALETA CÎINELUI

Partea 5

Îngrijirea Cîinelui Iarna


Cîinilor le place foarte mult plimbarea și joaca în zăpadă.
Dar atenție, se poate uneori întîmpla ca zăpada să aibă
pojghiță subțire de gheață deasupra, ce se sparge sub
greutatea cîinelui provocîndu-i răni la labe.
Alteori veți observa cum cîinele se culcă pe zăpadă
și începe să-și lingă laba sau încearcă cu dinții să scoată
dintre pernițe bucăți de zăpadă ce s-au lipit și îl
împiedică la mers.
Ele vor fi imediat îndepărtate.
Cel mai bine este ca iarna, dacă circulă frecvent în
zăpadă, să-i tundeți scurt, dar nu complet, părul
dintre pernuțe, care facilitează prinderea zăpezii,
și să-i ungeți tălpile cu vaselină pentru o protecție
suplimentară.
Chiar dacă ați luat aceste măsuri nu lăsați timp
îndelungat cîinele să stea nemișcat în frig, pe gheață
sau în zăpadă.
El suportă foarte bine anotimpul friguros, dar în mișcare.
Sarea ce se aruncă iarna pe trotuare și pe partea carosabilă
este dăunătoare labelor cîinelui, deoarece le provoacă
usturimi și uneori chiar arsuri.
Ocoliți pe cît posibil asemenea locuri, iar la înapoierea
acasă clătiți-i imediat picioarele într-un lighean cu apă
călduță și apoi ștergeți-le cu prosopul lui.
În astfel de cazuri nu este rău dacă se presară apoi zona
cu pudră de talc.
Contrar părerilor îndeajuns de răspîndite în special în
rîndul posesorilor de rase mai delicate, îmbrăcămintea de
iarnă pentru cîini nu este deloc necesară.
Dacă blana nu le-a fost lipsită de substanțe grase protectoare
datorită prea multor băi, dacă nu sînt debili ori bolnăvicioși,
nu este nevoie să fie protejați în mod special de frig, de ninsoare
sau de ploaie, în timpul plimbării.
La înapoierea acasă vor fi în schimb bine șterși și uscați
spre a nu permite frigului să-i pătrundă.
Dacă însă avem de-a face cu cîini de apartament, cocoloșiți
la temperaturi ridicate sau de talie mică și cu păr scurt,
atunci spre a evita reumatismele sau o răceală ce lesne
o pot contracta, este mai bine să-i protejăm de intemperii
cu o îmbrăcăminte adecvată.
Tipul ideal de îmbrăcăminte canină rămîne un pulover din
lînă tricotat, de formă cilindrică și închiat pe burtă.
Pe ploaie, el poate fi înlocuit cu ceva similar dar confecționat
dintr-un material impermeabil.
Această îmbrăcăminte nu este bine să fie croită pe corp
deoarece le deteriorează blana și le micșorează încă mai mult
rezistența la frig.
Deoarece la plimbare se poate întîmpla ca la trecere cîinelui
sub un gard, prin mărăciniș sau tufișuri, îmbrăcămintea să
se agațe de un obstacol, imobilizînd animalul, se recomandă
să nu fie pierdut din ochi sau să iasă afară neînsoțit.
Cîinii ținuți afară nu au nevoie decît de o cușcă în care să
se adăposteacă.
Iarna în ea se pune un strat de cca 5 cm de paie uscate sau
talaș, ce se schimbă la 2 săptămîni sau chiar și mai curînd
dacă s-au udat.

Îngrijirea Anumitor Organe și Zone Corporale

Accesorii

Îngrijirea, Igiena și Toaleta Cîinelui Partea 4

ÎNGRIJIREA, IGIENA ȘI TOALETA CÎINELUI

Partea 4

Îngrijirea Anumitor Organe și Zone Corporale


Ochii au nevoie zilnică de spălare pentru eliminarea
secrețiilor mucoasei, a prafului și a diverselor
impurități.
Pentru această operație este nevoie de puțină vată
sau cîrpă moale, curată și apă călduță sau ceai de
mușețel.
În mod curent, această operațiune se face dimineața.
Dacă ochii lăcrimează, se spală de 2 - 3 ori pe zi
cu ceai de mușețel călduț sau într-o soluție de acid
boric 2%în apă.
În caz de persistență sau de recidivă se va încerca
folosirea a 2 - 3 picături de Colir de 2 ori pe zi și,
desigur solicitarea unui consult medical.

Urechile necesită îngrijiri speciale, mai ales cele
lungi, cu care literalmente mătură pe jos unele rase.
Ele trebuie întreținute deosebit de atent, scuturate
de praf, spălate sau șterse cu o cîrpă muiată în apă
după fiecare plimbare.
Foarte frecvente sînt cazurile de îmbolnăviri cauza
de lipsa de îngrijire a urechilor.
Punctul cel mai sensibil al Cockerului, de exemplu,
căruia i se acordă o îngrijire și o supraveghere minuțioasă,
rămîn urechile.
Nu amînați niciodată pe a doua zi inspecția urechilor
cîinelui, iar săptămînal procedați la toaleta lor completă.
Curățarea se efectuează cu ajutorul unor mici bețișoare
înfășurate în vată, cu care se șterg și tot înspre afară
părțile interioare ale urechii.
În cazul formării de dopuri, vata se va muia în ulei de
parafină, peroxid sau un alt ulei volatil de calitate.
Evitații soluții pe bază de eter sau spirt, ele sînt
contraindicate fiind iritante și dureroase.
Îngrijirea urechilor este o operație delicată care, dacă
nu este săvîrșită cu competență și deosebită grijă,
poate produce înfundarea canalului auditiv.
La cîinii cu un pavilion al urechii larg deschis și cu
urechi scurte, tip Boxer, o cîrpă subțire muiată
într-un ulei volatil și stoarsă este cel mai bun mijloc
de curățire.
În orice caz, trebuie evitat ca în urechi să pîtrundă
apă, murdării sau corpuri străine.
Supravegheați-i cu atenție, sub acest aspect mai
ales, deoarece tăvălindu-se prin iarbă, cîinii pot culege
cu urechea corpuri străine care riscă să provoace
infecții ce conduc uneori la perforarea timpanului.
Dacă îl vedeți că își scutură des capul și încearcă să
ajungă cu laba la urechi, sau se freacă cu urechea
de covor în mod repetat, este foarte posibil să avem
de-a face cu semnele infecții la ureche.
În cazul în care în urechea cîinelui au pătruns obiecte
străine, în special redutabilul pir, inamicul numărul 1
al speciilor cu urechi lungi și păr, este bine să apelați
imediat la medicul veterinar care, cu ajutorul otoscopului
și al pensetei, va putea îndepărta sursa cea mai
periculoasă a otitelor, adesea neglijate și tranformate
în boală cronică.
Înfecțiile la ureche sînt destul de dificile la tratament și
este mai bine să le luați din pripă.
Basseții, Cockerii și alți cîini cu urechi lungi va trebui de
asemenea să fie feriți de murdărire în castronul cu mîncare.
Pentru aceasta, îi veți obișnui de mici să mînînce cu
urechile prinse pe spate cu un elastic, ciorap de mătase ori
cu zgarda sau chiar ținute de dv. cu mîna.
În urechi se poate aduna și păr mort.
Cu o pensetă pot fi ușor degajate firele acestea, ce pot
înfunda canalul auditiv și facilita infecții.
Urechile Canichilor sînt foarte foarte păroase.
Ele vor fi din timp în timp epilate, de preferință de
către specialistul ce se ocupă cu tunsoarea lui.

Dantura canina nu necesită o îngrijire specială
și permanentă.
Pentru ca ea să se dezvolte corespunzător trebuie
asigurat prin oase calciu necesar.
Morcovul crud, pîinea uscată și cîte un os de ros ajută
la curățarea și întreținerea dinților.
Cu vîrsta însă, începînd de pe la 4 ani, încep să
apară fenomene de îngălbenire a danturii și depuneri
de tartru ( piatră ) pe dinți.
Pentru a se evita acest fenomen vom freca ușor
dinții cu o periuță moale sau cu o bucată de tifon
înmuiată în zeamă de lămîie sau în bicarbonat de
sodiu umezit.
Lunar se efectuează un examen mai aprofundat al
danturii.
În cazuri mai avansate de tartru, desigur că trebuie
să apelăm la un specialist pentru a proceda la îndepărtarea
depunerilor prin procedee mecanice.
Dacă neglijam această operațiune, se poate întîmpla ca
gingia să se inflameze, să fie atacași dinții, să se producă
infecții și chiar pierderea dinților.
Uneori putem observa în mod constant un miros neplăcur
al gurii; în acest caz vom verifica dacă s-a declanșat o
infecție ce solicită intervenția imediată a medicului veterinar.
La cîinii bătrîni, în astfel de cazuri, se procedează la extracții.
Uneori între dinții cîinelui se prind bucăți de lemn ( dacă a ros
un băț ) sau chiar oase.
Veți remarca cum încearcă să le îndepărteze cu laba sau
frecîndu-și botul pe jos.
Deschideți-i imediat gura și ajutați-l, îndepărtînd obiectul străin.

Unghiile cîinelui se mențin la o lungime normală șu
se tocesc singure ( fără a-l jena ) dacă acesta face suficientă
mișcare pe jos.
Astfel, de 3 - 4 ori pe an, le vine și lor rîndul la control
și la scurtare dacă este cazul, cu atenția cuvenită însă
spre a nu provoca răniri și sîngerări.
Întrucît vasele de sînge ajung pînă aici, dacă ați provocat
o sîngerare, o puteți opri cu un creion de piatră acră.
Dacă unghiile sînt prea uscate și se desfac, este bine
să le muiați în ulei de parafină înainte de îngrijire.
Uneori și pile poate fi folosită cu succes.
La rasele cu pielea ridată puternic, de exemplu Bulldog
sau Pekinez, este necesar ca săptămînal, cu ajutorul
unui tampon cu vată îmbibat cu ceai de mușețel,
să se procedeze la curățarea atentă a zonelor respective.

Baia cîinelui

Îngrijirea Cîinelui Iarna