Alimentația Cîinelui ( Care Sînt Cantitățile Zilnice de Alimente )

ALIMENTAȚIA CÎINELUI

CARE SÎNT CANTITĂȚILE ZILNICE DE ALIMENTE



Cel mai important factor în determinarea volumului
de alimente rămîne talia cîinelui.
Vîrsta și activitatea pe care este chemat să o depună
cîinelui sînt ceilalți doi factori.
Dar cum fiecare cîine are o personalitate proprie și
asimilează altfel, nu trebuie aplicate rețete rigide,
fără a urmări modul în care sînt acceptate calicativ
și cantitativ de organism.

                                             Clik pe imagine pentru a o mări

Compoziția principalelor alimente folosite în hrănirea cîinelui

                                  Clik pe imagine pentru a o mări.

Cantitatea de hrană necesară în raport cu greutatea cîinelui.

La cîțelele ce alăptează se va asigura un
plus de nutriție în jurul a 1 000 calorii,
respectiv 150 calorii de fiecare cățel alăptat.

                                          Clik pe imagine pentru a o mări

Cantitatea de hrană necesară zilnic unei femele ce alăptează.

De la vîrsta de o lună, la căței începe diversificarea
regimului alimentar cu bulion de carne, fulgi de
cereale, griș și lapte de vacă, iar de la 3 luni va
mînca practic de toate.
Administrarea porțiilor la cîinii în curs de dezvoltare va
fi raționată după următoarea schemă.

                                  Clik pe imagine pentru a o mări.

Necesitățile de hrană în perioada de creștere.

Alimentația Cîinelui ( Din ce se Compune Meniul )

ALIMENTAȚIA CÎINELUI

DIN CE SE COMPUNE MENIUL


Cu excepția crescătoriilor de cîini, unde datorită
numărului mare de animale este necesar să se
gătească separat pentru aceștia aproape în toate
gospodăriile unde există un cîine, el mănîncă ceea
ce mănîncă și stăpînii săi.
Aceste meniuri sînt în general corespunzătoare
nevoilor organismului cîinelui.
Care este cea mai potrivită? Noi înclinăm în favoarea
unui regim mixt, cea mai potrivită formulă fiind:

- 50% carne macră, măruntaie sau pește
- 25% cereale: orez, griș, paste, Corn-Fșakes etc.;
- 25% legume: fasole verde, spanac, morcovi, țelină,
salată, praz etc.

Ce fel de carne este preferat? Cea mai bună este cea
de vită sau de pasăre.
Urmează carnea de cal, cu mențiunea că atunci
cînd trece pe o astfel de alimentație trebuie ținut
seama că ea este mult mai slabă și trebuie făcută
completarea prin grăsimi.
Excelent este și ficatul, dar nu în cantități prea
mari, deoarece provoca diaree prin fermentare.
Foarte apreciate de cîine sînt alimentele preparate
din burtă de vită, din inimă și din plămîni.
Intestinele bine curățate și apoi fripte sau fierte nu
sînt nici ele de lepădat.
Cotraindicată este carnea de porc mai cu seamă
cea grasă care este foarte dificilă pentru ficatul
sensibil al cîinelui.
Carnea crudă înlesnește asimilarea fosforului de
către organism.
Carnea va fi întotdeauna tăiată în bucăți mărunte.
Ea trebuie să fie prospătă, deși nici dacă este puțin
fezandată nu o refuză.
Oasele sînt un aliment important care nu trebuie să
lipsească din hrana cîinelui.
Ele trebuie să fie cît mai mari pentru a fi roase nu
înghițite și să nu facă așchii, deoarece acestea pot produce
perforații ale stomacului sau ale intestinelor.
Cele mai bune sînt oasele animalelor tinere ( vițel )
sau un bun rasol de vacă.
Nu se dau în schimb oasele de pasăre ( cu excepția capului,
dacă este  bine fiert ), de porc, miel, berbec, iepure și
nici de curcan.
Consumul excesiv de oase conduce la intoleranță
intestinală și constipații grave.
Pastele făinoase ocupă un loc important în hrănirea
cîinelui.
Ele sînt apreciate de multe animale și ușor de preparat,
dar administrate cu exagerare îngrașă, determinînd
suprimarea lor temporară.
Fulgi de porumb și de ovăz se utilizează cu bune
rezultate în alimentația cîinilor.
Deși sărace în calorii, cerealele, sub diverse forme, intră
în componența meniurilor zilnice.
Fiind acceptat cu mare plăcere și de cîini, este orezul.
În special dacă este amestecat cu carne, rămîne o
garnitură ideală.
Ouăle sînt importante în alimentația cîinilor; 3 - 4 ouă
pe săptămînă pot fi oferite în hrană, de preferat crude,
dar în acest caz se va îndepărta albușul care este indigest
și mai are și proprietatea de a fixa vitaminele și a le
elimina deci din organism.
Laptele este indispensabil unei alimentații raționale,
mai ales la cățeii în creștere.
Pîine se dă și ea destul de multă cîinilor, dar cum și
aceasta are un conținut mare de amidon și o valoare
nutritivă destul de scăzută, nu este cel mai potrivit aliment.
Mai potrivit ni se pare că pîinea să se ofere sub
formă de coajă sau prăjită, cînd poate servi și la
întreținerea danturii.
Untul este permis și acceptat cu plăcere de cîine.
El va fi dat în cantități rezonabile, în mîncare, pentru a
completa necesarul de grăsimi.
Brînza este un aliment important în hrana și le place
cîinilor.
Mai ales brînza de vaci este excelentă pentru cîini,
animalele cu ficat sensibil.
Brînzeturile fermentate, cu miros picant, deși sînt mai
agreate nu sînt recomandabile.
Bomboanele, prăjiturile și în general dulciurile sînt
deosebit de apreciate de orice cîine care le-a prins gustul.

Alimentația Cîinelui

ALIMENTAȚIA CÎINELUI




Alimentația cîinilor este o problemă deosebită de
complexă, care trebuie tratată cu seriozitate.
Ca și la om, elementele nutritive de bază, indispensabile
cîinilor, sînt următoarele/.
- proteinele sau albuminele pe care le găsim în carne,
ouă, lapte, pește în derivatele acestora;
- lipidele sau grăsimile animale și vegetale;
- glucidele sau hidrocarbonații pe care le conțin o serie
de alimente ca zahărul, orez, făina și pastele făinoase etc.;
- sărurile minerale, în special calciu, fosfor, clorură de
sodiu ( sarea de bucătărie ), magneziu și altele;
- vitaminele, îndeosebi cele din grupa A, B, D și E.
Știm cu toții că vitaminele sînt indispensabile vieții,
dar folosirea lor nu poate fi fantezistă, în special în
primele 7 - 8 luni de viață ale cîinelui.

Principii de Hrănire.
Masa este cel mai important eveniment din ziua cîinelui;
să ne străduim să fim extrem de punctuali cu oferirea ei.
Locul și ora stabilită pentru hrană vor fi respectate cu
strictețe.
La cîinii maturi, ora de masă se stabilește în funcție de
programul nostru și de cel al cîinelui, dacă avem de-a
face cu un animal de pază sau care are de îndeplinit
anumite munci.
În general, înainte de plimbarea de seară este cel mai
indicat, pentru a permite o digestie plăcută.
Hrana oferită trebuie să fie compusă din alimente
consistente și ușor digerabile, întrucît stomacul cîinilor
este deosebit de sensibil și cu un proces lent de digestie.
După ce cîinele a mîncat, este bine să fie cca 2 ore să se
odihnească.
În special asupra cîinilor, ce primesc de mai multe
ori pe zi de mîncare, vom veghea să aibă parte de
odihnă după masă.
Dacă îi vom lăsa la joacă sau să alerge imediat după
hrănire, alimentele nu se vor asimila în totalitate în
organism, ceea ce va avea consecințe nefaste în dezvoltarea
lor armonioasă.
Dacă urmează să supunem cîinele la un efort fizic de
lungă durată - voiaj, excursie, deplasare cu mașina,
expoziție, vînătoare - nu este indicat să i se dea înainte
mult de mîncare și, în orice caz, cu minim două ore
înainte plecării.
Nu permiteți nimănui să vă hrănească cîinele, sau să-i
ofere porții suplimentare pe motiv că îl iubește.
În loc să-i facă bine, astfel de cadouri îi dăunează.
Porțiile suplimentare nu fac decît să se adauge fără
folos la kilogramele favoritului.
Cîinele consumă în general destul de multă apă,
pe care ne îngriji să o aibă întotdeauna în același loc,
în vasul anume destinat și schimbată de cel puțin
două ori pe zi.
Temperatura potrivită este de 10 - 15 grade.
Apa foarte rece băută repede provoacă necazuri.

Tunsoarea Cîinelui

TUNSOAREA CÎINELUI


Cîinii se tund pentru accentuarea tipului rasei,
pentru a respecta tradiția sau un anumit stil,
pentru a conferi un aspect plăcut și desigur
pentru a se conforma standardului rasei respective.
Sînt rase la care tunsoarea nu este deloc necesară,
deși părul cîinilor respectiv este lung; ea nici nu ajută
la creștere, ci din contră, uneori părul crește greu
la loc.
Anumite rase, cum ar fi Komondor și Puli privesc
lumea înconjurătoare printr-o perdea de păr ce cade
în fața ochilor.
Nu este permis ca ea să fie tunsă, deoarece acest păr
oferă protecția ochiului și îndepărtarea lui poate
provoca tulburări de vedere.
La unele rase ( Foc Terrier și Caniche ) tunsoare va
începe destul de timpuriu și va fi continuată cu
regularitate pentru ca părul să se dezvolte frumos
și să se respecte prescripțiile standardului.
La cîinii cu blană aspră și deasă, stufoasă, ce nu face
cîlții ( Fox Terrier ), nu se recomandă baia înainte
de trimare; la restul raselor însă, pare normal ca
înainte de tunsoare cîinele să fie îmbăiat și apoi
uscat perfect, descîlcit și periat.
Rasele la care, conform standardului, este obligatoriu
trimajul sînt Schnauzer, Caniche și toate rasele de
terrieri ( Fox Welsh, Irish, Scottish, Airedale, Caorn,
Kerry blue, Bedlington ).
Mai sînt permise potriviri cu foarfeca și la alte rase
cum ar fi Spitzul, Maltezul.

Caniche: Tunsoare ,,tip Leu”.
Labele picioarelor se tund și între degete scurt cu
foarfecele.
Porțiune tunsă sau care poate fi lăsată să crească
în așa fel încît forma picioarelor din față să se
asemene cu cea a unui stîlp.
Brățări sau manșete, în față se realizează la nivelul
articulației
carpiene iar la picioarele din spate la nivelul jaretului
( 3-4 cm deasupra și 2 cm dedesubt ).
Coada se tunde pe 2/3 din lungime de la rădăcină, lăsîndu-se
doar moțul cozii de formă sferică sau cilindrică ce
se realizează cu foarfecele.
Porțiune netunsă, se egalizează doar.
Suprafața este limitată pe spinare de nivelul ultimei coaste,
iar în jos de nivelul cotului.
Falca de jos pînă la gît și pe toată lungimea botului
pînă la îmbinarea cu fruntea, dar fără a depăși nivelul
ochilor cu mai mult de 1 - 2 cm.
Obrajii se tund pînă la urechi, în așa fel încît urechile să
cadă bine pe lîngă cap.
Ochii se eliberează prin tăierea smocurilor de păr de
deasupra lor.
Pe falca superioară  se lasă mustață foarte mare de care
se va avea grijă să nu fie mutilată la aranjarea capului.
Forma urechii va fi bine conturată; se realizează cu foarfecele.

Caniche Tunsoare ,,1960” zisă ,,tip modern”
( a doua tunsoare admisă în expoziții ).
Suprafața cu cel mai lung păr ( de la 4 la 7 cm ).
Porțiunea în care lungimea părului scade treptat.
Zona cu cel mai scurt păr.
Părul se regularizează la o lungime de 1 cm.

Fox Terrier cu păr sîrmos.
Fox Terrierul trebuie luat în îngrijire începînd de
la vîrsta de 8 - 10 săptămîni, cînd deja are un păr
de 4 - 5 cm, deoarece atunci este cel mai ușor să-i
croim forma dorită părului.
Mai apoi, înainte de expoziție cu 7 - 8 săptămîni,
trebuie începută pregătirea pentru ca pînă în ziua
concursului să capete lungimea dorită.
Cu cca 3 - 4 săptămîni înainte retușurile necesare.
Esențial de știut este faptul că cel mai lung păr îl va
avea pe spate, anume 3 - 3,5 cm; pe părțile laterale
și pe gît părul va avea 1 - 1,5 cm, iar pe cap și urechi
doar cîțiva mm.
Important este ca trecerile de la o zonă la alta să nu
se facă brusc pentru a da impresia că Fox Terrierul
a fost potrivit.
Pregătirea se începe cu zonele unde părul va rămîne mai
lung și se termină acolo unde va fi mai scurt.

Kerry Blue Terrier.
Aranjarea părului la un Kerry blue se face periodic, în
funcție de rapiditatea cu care crește părul.
Pentru expoziție operațiunea se va executa cu 2 - 3
săptămîni înainte de la data respectivă lungimea
părului pe spate să fie în jur de 2 cm.

Scottish Terrier.
Dacă e necesar se trimează cu cel puțin 6 luni înainte
de expoziție, pentru ca în această zonă să crească
firele lungi și uniforme.
Altminteri, trebuie doar pieptănat de sus în jos
pentru a îndepărta firele moarte.

Bedlington Terrier.
Se tunde cu mașina sau cu foarfeca.
Ajustarea e relativ simplă dar necesită o bună
cunoaștere a standardului și a simțului modelării.
Cu 3 săptămîni înainte de expoziție se tund cu
foarfecele labele și se conturează degetele.
Se recomandă o atenție deosebită tunsorii capului
- să i se lase moțul specific ( lung, îngust, estompat ).


Scurtarea urechilor și a cozii