Este Cîinele Destul de Bine Cunoscut de Om

ESTE CÎINELE DESTUL DE BINE CUNOSCUT DE OM




Un cîine , bucurii are dorințe, înclinații.
Știe să dovedească dragoste, curaj, fidelitate, și
conștiință profesională.
Are instincte sociale, sens al justiției ce pot fi
înțelese de cel ce își cunoaște bine cîinele.
Așa cum un cîine este în stare să-și observe și
să-și cunoască atît de bine stăpînul, încît să-și
dea seama cînd e bine dispus și poate să se alinte,
cînd este trist sau supărat și e mai bine să-l lase în
pace, cînd n-are chef sau timp să se ocupe de el,
care îi cunoaște vocea și pasul și adesea îl înțelege
dintr-un singur semn, de ce nu ne-am strădui și
noi să analizăm comportarea cîinele pentru ca,
înțelegîndu-i mai bine mesajele, să putem pătrunde
mai mult în universul prietenului nostru, în
folosul ambelor părți.
Atunci cînd vom cunoaște mai stimuli sînt cei
responsabili de comportarea lui, vom face un mare
pas înainte.
Problema nu este așa de simplă totuși, fiindcă
vom vedea că același gest poate fi instinctiv, dobîndit
prin dresaj sau executat printr-un efort de inteligență.
Nu vă așteptați ca un cîine să facă de pildă deosebirea
între bine și rău sau să credeți că are ambiție.
El are doar o abilitatea deosebită de a recepționa și
interpreta stimuli din mediul înconjurător, reacțiile
sale comportamentale fiind de fapt consecința
acestei recepționări.
Considerat în ansamblu, comportamental canin este
constituit din 3 categorii diferite de reacții și anume:
reflexe, instincte, însuși dobîndite.
Cunoscînd aceste lucruri omul este în măsură să
influențeze favorabil comportarea cîinelui, baza educației
și dresajul axîndu-se pe aceste principii.
O altă problemă încă incomplet lămurită, legată
de studiul comportamentului canin, este cea cu
privire la transmiterea caracterelor dobîndite pe
cale ereditară.
Nu trebuie uitat nici faptul că acțiunile cîinelui
sînt făcute de acesta în propriu lui interes, în
condițiile de trai comun la un loc cu omul.
Cunoscînd instinctele sau comportările emoționale
ale cîinelui și încercînd să aflăm ce le determină
ne vom înțelege mai bine prietenul și îi vom dirija
mai ușor reacțiile.
Pentru a înțelege comportarea cîinelui va trebui să
nu uităm că el provine din animale de haită.
Suspiciunea, alarma, căutarea, tristețea cînd rămîne
singur, bucuria - toate se manifestă sub un înveliș
propriu animalelor de haită deși sînt desigur cu
mult estompate.

Este Cîinele Destul de Bine Cunoscut de Om

ESTE CÎINELE DESTUL DE BINE CUNOSCUT DE OM




Un cîine , bucurii are dorințe, înclinații.
Știe să dovedească dragoste, curaj, fidelitate, și
conștiință profesională.
Are instincte sociale, sens al justiției ce pot fi
înțelese de cel ce își cunoaște bine cîinele.
Așa cum un cîine este în stare să-și observe și
să-și cunoască atît de bine stăpînul, încît să-și
dea seama cînd e bine dispus și poate să se alinte,
cînd este trist sau supărat și e mai bine să-l lase în
pace, cînd n-are chef sau timp să se ocupe de el,
care îi cunoaște vocea și pasul și adesea îl înțelege
dintr-un singur semn, de ce nu ne-am strădui și
noi să analizăm comportarea cîinele pentru ca,
înțelegîndu-i mai bine mesajele, să putem pătrunde
mai mult în universul prietenului nostru, în
folosul ambelor părți.
Atunci cînd vom cunoaște mai stimuli sînt cei
responsabili de comportarea lui, vom face un mare
pas înainte.
Problema nu este așa de simplă totuși, fiindcă
vom vedea că același gest poate fi instinctiv, dobîndit
prin dresaj sau executat printr-un efort de inteligență.
Nu vă așteptați ca un cîine să facă de pildă deosebirea
între bine și rău sau să credeți că are ambiție.
El are doar o abilitatea deosebită de a recepționa și
interpreta stimuli din mediul înconjurător, reacțiile
sale comportamentale fiind de fapt consecința
acestei recepționări.
Considerat în ansamblu, comportamental canin este
constituit din 3 categorii diferite de reacții și anume:
reflexe, instincte, însuși dobîndite.
Cunoscînd aceste lucruri omul este în măsură să
influențeze favorabil comportarea cîinelui, baza educației
și dresajul axîndu-se pe aceste principii.
O altă problemă încă incomplet lămurită, legată
de studiul comportamentului canin, este cea cu
privire la transmiterea caracterelor dobîndite pe
cale ereditară.
Nu trebuie uitat nici faptul că acțiunile cîinelui
sînt făcute de acesta în propriu lui interes, în
condițiile de trai comun la un loc cu omul.
Cunoscînd instinctele sau comportările emoționale
ale cîinelui și încercînd să aflăm ce le determină
ne vom înțelege mai bine prietenul și îi vom dirija
mai ușor reacțiile.
Pentru a înțelege comportarea cîinelui va trebui să
nu uităm că el provine din animale de haită.
Suspiciunea, alarma, căutarea, tristețea cînd rămîne
singur, bucuria - toate se manifestă sub un înveliș
propriu animalelor de haită deși sînt desigur cu
mult estompate.

Cutuma Internațională de la Monaco a Crescătorilor de Cîini

CUTUMA INTERNAȚIONALĂ DE LA MONACO A CRESCĂTORILOR DE CÎINI




Drepturile și obligațiile reciproce ale crescătorilor de
cîini ( masculi și femele ) sînt guvernate de reglementările
Asociațiilor Naționale respective.
În lipsa acestora sau dacă intervine necesitatea unor
precizări de amănunt, aceste drepturi și obligații sînt
reglementate de așa-numita Cutumă, Internațională a
Crescătorilor, stabilită la Monaco, în 1934, la al2-lea
Congres mondial de chinologie.
Această convenție nu are forța unei legi și crescătorii
sînt liberi să adopte dispoziții ( aranjamente ) diferite.
Prevederile acestui text sînt următoarele:

1. Femela călătorește pe riscul și răspunderea
proprietarului său.
Proprietarul masculului ( etalon ) datorează femelei,
în perioada în care îi este încredințată, toate îngrijirile
pe care un crescător conștiincios le acordă propriilor
săi cîini.
2. Cheltuielile de transport dus-întors sînt suportate
de către stăpînul cățelei.
3. Tot lui îi revin și cheltuielile neprevăzute avansate
de stăpînul masculului în interesul femelei: eventuale
îngrijiri medicale, prelungire anormală a șederii cățelei
după împerechere sau încetarea căldurilor, cheltuieli
de ambalare etc.
4. Fără consimțămîntul formal al stăpînului femelei,
alt etalon nu poate fi substituit celui stabilit dinainte.
5. În caz de împerechere accidentală cu un alt mascul
decît cel stabilit, fie înainte, fie după împerecherea
convenită proprietarul masculului are toate obligațiile
obișnuite și nici un drept ( pretenție ).
Nu i se impun alte obligații speciale, în cazul unei
împerecheri accidentale, decît restituirea prețuilui
împerecherii și cheltuielilor de transport al cățelei.
Cu toate acestea, dacă împerecherea accidentală a
avut loc înainte de serviciile etalonului convenit, o
împerechere cu acest etalon poate fi făcută cu acordul
formal al stăpînului cățelei; în acest caz, drepturile
și îndatoririle părților sînt cele oboșnuite.
A doua împerechere va fi amînată cît mai mult, chiar
cîteva zile dacă este posibil.
6. Dacă femela va fi împerecheată cu masculi diferiți,
certificatul de împerechere va fi menționa numele și
datele serviciilor lor.
7. Repetarea împerecherii nu are loc decît în urma
unei învoieli prealabile.
8. În cazul decesului cățelei la stăpînul masculului,
acesta va suporta cheltuielile constatării decesului,
de preferință prin intermediul unui medic veterinar; el
va înștiința telegrafic stăpînul femelei pentru a-l întreba
dacă dorește autopsia ( pe propriile sale cheltuieli ).
9. Dacă o sumă de bani este stabilită ca preț al împerecherii,
stăpînul masculului nu este dator să predea certificatul
de împerechere decît după achitarea ei.
10. Dacă stăpînul masculului consimte la folosirea cîinelui
fără a primi în prealabil prețul fixat, este îndreptățit să
nu înapoieze cățeaua decît contra plății prețului împerecherii,
taxelor de transport și eventualelor cheltuieli speciale
intervenite, arătate la articolul 3.
11. Cînd, pentru un motiv oarecare, altul decît împerechere
fortuită, femela nu a putut fi împerecheată cu etalonul
convenit, stăpînul masculului nu are dreptul eventual,
decît la taxele de transport și la cheltuielile speciale arătate
la articolul 3.
12. În cazul în care cățeaua împerecheată rămîne stearpă,
proprietarul masculului își păstrează drepturile și suma
stabilită.
13. Totuși, stăpînul cățelei, sau împuternicitul său, poate
pretinde pentru aceeași cățea împerecherea cu același
etalon, la prima sau a doua perioadă de călduri, la alegerea
sa, fără a trebui să mai plătească prețul stabilit.
Dacă și noua împerechere rămîne ineficace, dreptul nu se
reînoiește.
El încetează de asemenea prin moartea cățelei ori a
masculului sau prin incapacitatea de reproducere a acestuia.
14. Dacă, între timp, stăpînul masculului îl cedează, el
trebuie să-i impună noului proprietar obligațiile rezultate
din articolul precedent.
El nu este răspunzător de respectarea sau nu a acestor
obligații de către noul proprietar.
El trebuie numai să demonstreze că a inclus clauza.
Dacă a neglijat aceasta și noul proprietar nu consimte
să o suporte gratuit, cel ce a cedat cîinele trebuie să
înapoieze prețul împerecherii, primit de el.
15. În cazul vînzării masculului sau schimbării de
locuință, necesitînd pentru o nouă împerechere o
deplasare într-o altă țară sau la o distanță mai mare
de 100 km decît cea care era între locuințele celor
doi proprietari în momentul primei împerecheri,
proprietarul femelei poate, dacă vrea, renunțînd la
repetarea împerecherii, să obțină restituirea unei
jumătăți din prețul împerecherii nereușite de la
proprietarul care a primit banii.
16. Dacă condițiile de plată a împerecherii nu au fost
stabilite sau dacă s-a înțeles ca ea să se facă în schimbul
unui pui, stăpînul masculului are dreptul, între a 42-a
și a 49-a zi de la naștere, de a alege primul din grupul
de pui.
El își poate exercita acest drept și mai înainte.
În cazul înțelegerii cu stăpînul femelei își poate amîna
alegerea pînă cel mai tîrziu în a 60-a zi.
17. Dacă femela a murit înainte de a naște, dacă ea a rămas
stearpă sau dacă toții puii au murit înainte de momentul
alegerii, proprietarii pierd toate drepturile lor reciproce.
18. În termen de cinci zile de la naștere, stăpînul femelei
trebuie să facă cunoscut stăpînul masculului, numărul,
sexul și - cînd rasa o permite - culoarea puilor și decesele
intervenite, eventual, în acest timp.
Proprietarul masculului este dator, la primirea acestei înștiințări,
să expedieze certificatul de împerechere.
19. Dacă nu s-a născut decît un singur pui sau dacă
un pui a rămas în viață în momentul alegerii, el
aparține stăpînului masculului.
Cu toate acestea, stăpînul femelei va avea posibilitatea de a
păstra acest pui, plătind prețul obișnuit cerut pentru
împerecherea cu masculul folosit; dacă acest preț nu este
cunoscut, el va fi fixat printr-un arbitru.
20. Stăpînul femelei trebuie să acorde puilor născuți
toate îngrijirile cunoscute de un crescător conștiincios.
Dacă standardul rasei prevede scurtarea cozii ( urechilor ),
această operație trebuie făcută tuturor puilor, în
conformitate cu normele și în timpul util vindecării rănilor,
pînă în a 42-a zi.
La fel se procedează și pentru amputarea pintenilor la
membrele anterioare și posterioare dacă această îndepărtare
se obișnuiește.
21. Stăpînul masculului nu are de suportat această cheltuială
și nici costul întreținerii pînă în a 49-a zi.
22. Dacă, nețînînd seama de reînțtiințare ( făcută prin
scrisoare recomandată trimisă după a 49-a zi ), stăpînul
masculului nu-și face alegerea în a 56-a zi, proprietarul
cățelei poate face această alegere, prin intermediul unui
medic veterinar sau al unei persoane competente, pe
cheltuiala stăpînului masculului.
Cățelul astfel poate fi expediat contra restituirii
costului consultării veterinarului, a taxelor de transport, de
împachetare și a cheltuielilor pentru întreținere efectuate
după  49-a zi.
23. În țările în care înregistrarea în Cartea de origine se
face concomitent pentru tot grupul de pui, stăpînul femelei
trebuie să înscrie toți puii, pe cheltuiala sa, în timpul
potrivit și să pună la dispoziție gratuit pedigree-ul cățelului
ales de stăpînul masculului.
24. În alte țări ( cu reglementări diferite ) sau dacă grupul
de pui nu este apt pentru a fi înscris în Cartea de origine,
stăpînul femelei va elibera, pentru cățelul ales, un
pedigree pe cît posibil mai complet, mergînd pînă la străbunici.
De asemenea, dacă mai tîrziu masculu sau femela se
găsesc în condițiile necesare pentru a avea acces la Cartea
de origine și dacă înscrierea lor are ca consecință
posibilitatea înscrieri puilor, atît stăpînul masculului cît
și al femelei au obligația de a îndeplini formalitățile
necesare înscrierii masculului sau a femelei dacă acest
lucru le este solicitat de proprietarul puiului ales.
25. Dacă femela este cedată înainte de a naște sau
grupul de pui a fost cedat înaintea datei fixate pentru
alegere, cel care a afectuat cedarea trebuie să impună
obligațiile ce-i revin celui ce i-a preluat.
Cel ce a cedat nu răspunde de nerespectare acestor
obligații de către cumpărător; el trebuie numai să
dovedească că a transmis aceste obligații.
26. Dacă cel ce a făcut cedarea a omis să comunice
aceste obligații și dacă, din acest motiv, cel care i-a
preluat nu permite alegerea în mod gratuit, stăpînul
masculului are dreptul la dublu prețului obișnuit
pentru împerecherea cu un etalon de reputație echivalentă
cu al său.
În cazul contestării acestui preț, el va fi fixat de un arbitru.
27. Stăpînul masculului poate, dacă preferă, pretinde
prețul normal simplu, fixat eventual printr-un arbitru,
dacă prin acțiunile proprietarului femelei ( cedare, schimbare
de locuință etc. ) el este obligat să-și facă alegerea într-o
altă țară sau la o distanță mai mare de 100 km decît cea
care exista între locuințele celor doi proprietari în
momentul împerecherii.
28. Dacă contravaloarea unei împerecheri s-a stabilit,
în același timp, prin intermediul plății unei sume și alegerii
unui pui, fără altă prevedere, stăpînul masculului are
dreptul să-și exercite alegerea în rangul al doilea.
În acest caz, regulile menționate mai sus trebuie să fie
luate în considerare; cît despre plate, pe de o parte și
preluarea, pe de altă parte, se va ține seama de observațiile
următoare: certificatul de împerechere nu se va elibera
decît după achitarea prețului și primirea înștiințării privind
nașterea puilor; dacă femela moare înainte de naștere; dacă
toți puii sînt morți în momentul alegerii; dacă femela rămîne
stearpă sau nu s-a născut, ori nu a supraviețuit decît un
pui, stăpînul masculului își păstrează în mod definitiv
dreptul la suma de bani, fără obligația reînorii împerecherii.
29. Regulile fixate prin această Cutumă nu se aplică în
cazul împerecherilor neprevăzute, făcute fără știrea
sau acordul proprietarilor.

Cutuma Internațională de la Monaco a Crescătorilor de Cîini

CUTUMA INTERNAȚIONALĂ DE LA MONACO A CRESCĂTORILOR DE CÎINI




Drepturile și obligațiile reciproce ale crescătorilor de
cîini ( masculi și femele ) sînt guvernate de reglementările
Asociațiilor Naționale respective.
În lipsa acestora sau dacă intervine necesitatea unor
precizări de amănunt, aceste drepturi și obligații sînt
reglementate de așa-numita Cutumă, Internațională a
Crescătorilor, stabilită la Monaco, în 1934, la al2-lea
Congres mondial de chinologie.
Această convenție nu are forța unei legi și crescătorii
sînt liberi să adopte dispoziții ( aranjamente ) diferite.
Prevederile acestui text sînt următoarele:

1. Femela călătorește pe riscul și răspunderea
proprietarului său.
Proprietarul masculului ( etalon ) datorează femelei,
în perioada în care îi este încredințată, toate îngrijirile
pe care un crescător conștiincios le acordă propriilor
săi cîini.
2. Cheltuielile de transport dus-întors sînt suportate
de către stăpînul cățelei.
3. Tot lui îi revin și cheltuielile neprevăzute avansate
de stăpînul masculului în interesul femelei: eventuale
îngrijiri medicale, prelungire anormală a șederii cățelei
după împerechere sau încetarea căldurilor, cheltuieli
de ambalare etc.
4. Fără consimțămîntul formal al stăpînului femelei,
alt etalon nu poate fi substituit celui stabilit dinainte.
5. În caz de împerechere accidentală cu un alt mascul
decît cel stabilit, fie înainte, fie după împerecherea
convenită proprietarul masculului are toate obligațiile
obișnuite și nici un drept ( pretenție ).
Nu i se impun alte obligații speciale, în cazul unei
împerecheri accidentale, decît restituirea prețuilui
împerecherii și cheltuielilor de transport al cățelei.
Cu toate acestea, dacă împerecherea accidentală a
avut loc înainte de serviciile etalonului convenit, o
împerechere cu acest etalon poate fi făcută cu acordul
formal al stăpînului cățelei; în acest caz, drepturile
și îndatoririle părților sînt cele oboșnuite.
A doua împerechere va fi amînată cît mai mult, chiar
cîteva zile dacă este posibil.
6. Dacă femela va fi împerecheată cu masculi diferiți,
certificatul de împerechere va fi menționa numele și
datele serviciilor lor.
7. Repetarea împerecherii nu are loc decît în urma
unei învoieli prealabile.
8. În cazul decesului cățelei la stăpînul masculului,
acesta va suporta cheltuielile constatării decesului,
de preferință prin intermediul unui medic veterinar; el
va înștiința telegrafic stăpînul femelei pentru a-l întreba
dacă dorește autopsia ( pe propriile sale cheltuieli ).
9. Dacă o sumă de bani este stabilită ca preț al împerecherii,
stăpînul masculului nu este dator să predea certificatul
de împerechere decît după achitarea ei.
10. Dacă stăpînul masculului consimte la folosirea cîinelui
fără a primi în prealabil prețul fixat, este îndreptățit să
nu înapoieze cățeaua decît contra plății prețului împerecherii,
taxelor de transport și eventualelor cheltuieli speciale
intervenite, arătate la articolul 3.
11. Cînd, pentru un motiv oarecare, altul decît împerechere
fortuită, femela nu a putut fi împerecheată cu etalonul
convenit, stăpînul masculului nu are dreptul eventual,
decît la taxele de transport și la cheltuielile speciale arătate
la articolul 3.
12. În cazul în care cățeaua împerecheată rămîne stearpă,
proprietarul masculului își păstrează drepturile și suma
stabilită.
13. Totuși, stăpînul cățelei, sau împuternicitul său, poate
pretinde pentru aceeași cățea împerecherea cu același
etalon, la prima sau a doua perioadă de călduri, la alegerea
sa, fără a trebui să mai plătească prețul stabilit.
Dacă și noua împerechere rămîne ineficace, dreptul nu se
reînoiește.
El încetează de asemenea prin moartea cățelei ori a
masculului sau prin incapacitatea de reproducere a acestuia.
14. Dacă, între timp, stăpînul masculului îl cedează, el
trebuie să-i impună noului proprietar obligațiile rezultate
din articolul precedent.
El nu este răspunzător de respectarea sau nu a acestor
obligații de către noul proprietar.
El trebuie numai să demonstreze că a inclus clauza.
Dacă a neglijat aceasta și noul proprietar nu consimte
să o suporte gratuit, cel ce a cedat cîinele trebuie să
înapoieze prețul împerecherii, primit de el.
15. În cazul vînzării masculului sau schimbării de
locuință, necesitînd pentru o nouă împerechere o
deplasare într-o altă țară sau la o distanță mai mare
de 100 km decît cea care era între locuințele celor
doi proprietari în momentul primei împerecheri,
proprietarul femelei poate, dacă vrea, renunțînd la
repetarea împerecherii, să obțină restituirea unei
jumătăți din prețul împerecherii nereușite de la
proprietarul care a primit banii.
16. Dacă condițiile de plată a împerecherii nu au fost
stabilite sau dacă s-a înțeles ca ea să se facă în schimbul
unui pui, stăpînul masculului are dreptul, între a 42-a
și a 49-a zi de la naștere, de a alege primul din grupul
de pui.
El își poate exercita acest drept și mai înainte.
În cazul înțelegerii cu stăpînul femelei își poate amîna
alegerea pînă cel mai tîrziu în a 60-a zi.
17. Dacă femela a murit înainte de a naște, dacă ea a rămas
stearpă sau dacă toții puii au murit înainte de momentul
alegerii, proprietarii pierd toate drepturile lor reciproce.
18. În termen de cinci zile de la naștere, stăpînul femelei
trebuie să facă cunoscut stăpînul masculului, numărul,
sexul și - cînd rasa o permite - culoarea puilor și decesele
intervenite, eventual, în acest timp.
Proprietarul masculului este dator, la primirea acestei înștiințări,
să expedieze certificatul de împerechere.
19. Dacă nu s-a născut decît un singur pui sau dacă
un pui a rămas în viață în momentul alegerii, el
aparține stăpînului masculului.
Cu toate acestea, stăpînul femelei va avea posibilitatea de a
păstra acest pui, plătind prețul obișnuit cerut pentru
împerecherea cu masculul folosit; dacă acest preț nu este
cunoscut, el va fi fixat printr-un arbitru.
20. Stăpînul femelei trebuie să acorde puilor născuți
toate îngrijirile cunoscute de un crescător conștiincios.
Dacă standardul rasei prevede scurtarea cozii ( urechilor ),
această operație trebuie făcută tuturor puilor, în
conformitate cu normele și în timpul util vindecării rănilor,
pînă în a 42-a zi.
La fel se procedează și pentru amputarea pintenilor la
membrele anterioare și posterioare dacă această îndepărtare
se obișnuiește.
21. Stăpînul masculului nu are de suportat această cheltuială
și nici costul întreținerii pînă în a 49-a zi.
22. Dacă, nețînînd seama de reînțtiințare ( făcută prin
scrisoare recomandată trimisă după a 49-a zi ), stăpînul
masculului nu-și face alegerea în a 56-a zi, proprietarul
cățelei poate face această alegere, prin intermediul unui
medic veterinar sau al unei persoane competente, pe
cheltuiala stăpînului masculului.
Cățelul astfel poate fi expediat contra restituirii
costului consultării veterinarului, a taxelor de transport, de
împachetare și a cheltuielilor pentru întreținere efectuate
după  49-a zi.
23. În țările în care înregistrarea în Cartea de origine se
face concomitent pentru tot grupul de pui, stăpînul femelei
trebuie să înscrie toți puii, pe cheltuiala sa, în timpul
potrivit și să pună la dispoziție gratuit pedigree-ul cățelului
ales de stăpînul masculului.
24. În alte țări ( cu reglementări diferite ) sau dacă grupul
de pui nu este apt pentru a fi înscris în Cartea de origine,
stăpînul femelei va elibera, pentru cățelul ales, un
pedigree pe cît posibil mai complet, mergînd pînă la străbunici.
De asemenea, dacă mai tîrziu masculu sau femela se
găsesc în condițiile necesare pentru a avea acces la Cartea
de origine și dacă înscrierea lor are ca consecință
posibilitatea înscrieri puilor, atît stăpînul masculului cît
și al femelei au obligația de a îndeplini formalitățile
necesare înscrierii masculului sau a femelei dacă acest
lucru le este solicitat de proprietarul puiului ales.
25. Dacă femela este cedată înainte de a naște sau
grupul de pui a fost cedat înaintea datei fixate pentru
alegere, cel care a afectuat cedarea trebuie să impună
obligațiile ce-i revin celui ce i-a preluat.
Cel ce a cedat nu răspunde de nerespectare acestor
obligații de către cumpărător; el trebuie numai să
dovedească că a transmis aceste obligații.
26. Dacă cel ce a făcut cedarea a omis să comunice
aceste obligații și dacă, din acest motiv, cel care i-a
preluat nu permite alegerea în mod gratuit, stăpînul
masculului are dreptul la dublu prețului obișnuit
pentru împerecherea cu un etalon de reputație echivalentă
cu al său.
În cazul contestării acestui preț, el va fi fixat de un arbitru.
27. Stăpînul masculului poate, dacă preferă, pretinde
prețul normal simplu, fixat eventual printr-un arbitru,
dacă prin acțiunile proprietarului femelei ( cedare, schimbare
de locuință etc. ) el este obligat să-și facă alegerea într-o
altă țară sau la o distanță mai mare de 100 km decît cea
care exista între locuințele celor doi proprietari în
momentul împerecherii.
28. Dacă contravaloarea unei împerecheri s-a stabilit,
în același timp, prin intermediul plății unei sume și alegerii
unui pui, fără altă prevedere, stăpînul masculului are
dreptul să-și exercite alegerea în rangul al doilea.
În acest caz, regulile menționate mai sus trebuie să fie
luate în considerare; cît despre plate, pe de o parte și
preluarea, pe de altă parte, se va ține seama de observațiile
următoare: certificatul de împerechere nu se va elibera
decît după achitarea prețului și primirea înștiințării privind
nașterea puilor; dacă femela moare înainte de naștere; dacă
toți puii sînt morți în momentul alegerii; dacă femela rămîne
stearpă sau nu s-a născut, ori nu a supraviețuit decît un
pui, stăpînul masculului își păstrează în mod definitiv
dreptul la suma de bani, fără obligația reînorii împerecherii.
29. Regulile fixate prin această Cutumă nu se aplică în
cazul împerecherilor neprevăzute, făcute fără știrea
sau acordul proprietarilor.