Cîte Ceva Din Principalele Instincte Care Funcționează la Cîini

CÎTE CEVA DI PRINCIPALELE INSTINCTE CARE FUNCȚIONEAZĂ LA CÎINI




Instinctul de procreare.
Știm că este declanșat de mirosul femelei în călduri.
El este o chemare irezistibilă de la care nu se poate
sustrage și se manifestă prin căutarea partenerei, prin
debutul de curte de care este însoțit și pe care ambii îl
manifestă reciproc.

Instinctul matern.
Începe să se manifeste încă înainte de naștere.
Femela își caută un loc liniștit unde să nască,
execută toate operațiile grele ale nașterii, ruperea
placentei, secționarea cordonului ombilical,
lingerea și înviorarea puilor, ca moașă pricepută.
Protejează pe cei mici, ține curat locul și le dă primele
noțiuni de educație.
Trecînd dincolo de manifestările strict instrictuale
trebuie spus că toți cîinii adulți dau dovadă de răbdare
remarcabilă față de pui, chiar dacă aceștia îi mușcă,
plictisesc sau necăjesc.
În general nici un cîine cu caracter normal nu va ataca
sau mușca un cățelandru mai tînăr de 6 luni sau o
femelă de aceeași rasă.

Instincul de conservare.
Are mai multe forme de manifestare, care toate confirmă
obiceiuri ancestrale bine înrădăcinate.
Cîinele știe să evite golurile, apa adîncă, circulația,
zgomotele stridente.
Observați cum își alege, atunci cînd se culcă, o
poziție cu fața spre locul deschis, pentru a putea supraveghea
teritoriul și a observa imediat tot ce este insolit.
Frica de ger îl face să-și scormonească culcușul înainte
de culcare.
În sălbăticie, cînd animalele sînt obligate să-și facă un
culcuș în care să se vîre colac pentru a pierde cît mai
puțină căldură și a se feri de vînt.
Acoperirea mirosului propriu în scopul pierderii urmei -
o acțiune de multe ori necesară în vremuri ancestrale -
poate fi încă remarcată atunci cînd cîinele aruncă cu
picioarele din spate pămînt peste semnul pe care l-a
lăsat urinînd sau făcîndu-și nevoile.
Această camuflare, atunci cînd ea se petrece în prezența
altor cîini, unii o interpretează drept încercare de
impunere a cîinelui în ochii celuilalt, un fel de făloșenie.

Instinctul de Orientare.
Este deosebit de bine format la cîini.
Se poate remarca adesea decizia pe care știu să o ia
cîinii în teren necunoscut pentru a alege drumul cel
mai scurt.
Sau modul în care reușesc să-și conducă stăpînul
la un anumit loc.
Desigur că sensul orientării este condiționat de o
serie de semne olfactive, acustice sau de altă natură.

Instinctul de Vînătoare.
Luatul urmei, adulmecarea mirosului din aer cînd
este proaspăt sau de la sol cînd mai este vechi și
urmărirea pistei o face orice cîine din instinct.

Instinctul de Cîine Ciobănesc.
Este înrudit cu cel precedent și provine dintr-o
fază a vînătorii.
Carnivorele, în acțiunea lor de capturare a erbivorelor
ce pășteau în turmă, obișnuiau să alerge în jurul
acestora pentru a-și alege victima și apoi a o separa
de lot printr-o hăituire.

Instinctul de proprietate.
Se manifestă pregnant la cîini.
Lătratul la gard, apărarea curții și interzicerea
accesului sînt cele mai caracteristice exemple.
Cîinele își delimitează imediat sectorul pe care se
simte stăpîn.
Se știe că la animalele de haită sensul proprietății
private era foarte bine dezvoltat; aveau teren propriu
de vînat în care nu călca altul, ba mergeau atît de
departe cu recunoașterea acestei pietre de hotar,
încît un vînat gonit și ucis pe teritoriul altei haitei
revenea de drept acesteia și era suficient ca un singur
reprezentant să-l revedice pentru ca toți ceilalți
străini să cedeze.
Cum s-a transmis acest instinct la cîinii de azi?
În primul rînd prin marcarea cu urină a diverselor
obiecte din zona respectivă.

Instinctul de Apărare a Hranei.
Este strîns legat de cel al proprietății și poate fi lesne
observat atunci cînd i se dă cîinelui să mănînce.
Dacă veți încerca să-i luați vasul sau osul primit
va începe să mîrîie și foarte ușor poate deveni agresiv.
Acesta este singurul moment în care trebuie lăsat
în pace și nu este deloc bine dacă îl tulburăm.

Instinctul Social.
Un instinct care stă la baza multor acțiuni ale
cîinelui și care se manifestă în special prin
deosebitul simțț al ierarhiei.
Toate animale de haită au un dezvoltat instinct social
și cîinele l-a moștenit și el.
Simțul ierarhiei la cîini este cel ce stă la originea
acceptării omului drept stăpîn.
Pentru un cîine omul este un șef, un conducător și,
în același timp, o rudă.
Un fel de cîine superior lui.
Stăpînul haitei are drepturi absolute și este ascultat
fără șovăire, ceilalți fiind membri ai haitei cu drepturi
egale.

Cîte Ceva Din Principalele Instincte Care Funcționează la Cîini

CÎTE CEVA DI PRINCIPALELE INSTINCTE CARE FUNCȚIONEAZĂ LA CÎINI




Instinctul de procreare.
Știm că este declanșat de mirosul femelei în călduri.
El este o chemare irezistibilă de la care nu se poate
sustrage și se manifestă prin căutarea partenerei, prin
debutul de curte de care este însoțit și pe care ambii îl
manifestă reciproc.

Instinctul matern.
Începe să se manifeste încă înainte de naștere.
Femela își caută un loc liniștit unde să nască,
execută toate operațiile grele ale nașterii, ruperea
placentei, secționarea cordonului ombilical,
lingerea și înviorarea puilor, ca moașă pricepută.
Protejează pe cei mici, ține curat locul și le dă primele
noțiuni de educație.
Trecînd dincolo de manifestările strict instrictuale
trebuie spus că toți cîinii adulți dau dovadă de răbdare
remarcabilă față de pui, chiar dacă aceștia îi mușcă,
plictisesc sau necăjesc.
În general nici un cîine cu caracter normal nu va ataca
sau mușca un cățelandru mai tînăr de 6 luni sau o
femelă de aceeași rasă.

Instincul de conservare.
Are mai multe forme de manifestare, care toate confirmă
obiceiuri ancestrale bine înrădăcinate.
Cîinele știe să evite golurile, apa adîncă, circulația,
zgomotele stridente.
Observați cum își alege, atunci cînd se culcă, o
poziție cu fața spre locul deschis, pentru a putea supraveghea
teritoriul și a observa imediat tot ce este insolit.
Frica de ger îl face să-și scormonească culcușul înainte
de culcare.
În sălbăticie, cînd animalele sînt obligate să-și facă un
culcuș în care să se vîre colac pentru a pierde cît mai
puțină căldură și a se feri de vînt.
Acoperirea mirosului propriu în scopul pierderii urmei -
o acțiune de multe ori necesară în vremuri ancestrale -
poate fi încă remarcată atunci cînd cîinele aruncă cu
picioarele din spate pămînt peste semnul pe care l-a
lăsat urinînd sau făcîndu-și nevoile.
Această camuflare, atunci cînd ea se petrece în prezența
altor cîini, unii o interpretează drept încercare de
impunere a cîinelui în ochii celuilalt, un fel de făloșenie.

Instinctul de Orientare.
Este deosebit de bine format la cîini.
Se poate remarca adesea decizia pe care știu să o ia
cîinii în teren necunoscut pentru a alege drumul cel
mai scurt.
Sau modul în care reușesc să-și conducă stăpînul
la un anumit loc.
Desigur că sensul orientării este condiționat de o
serie de semne olfactive, acustice sau de altă natură.

Instinctul de Vînătoare.
Luatul urmei, adulmecarea mirosului din aer cînd
este proaspăt sau de la sol cînd mai este vechi și
urmărirea pistei o face orice cîine din instinct.

Instinctul de Cîine Ciobănesc.
Este înrudit cu cel precedent și provine dintr-o
fază a vînătorii.
Carnivorele, în acțiunea lor de capturare a erbivorelor
ce pășteau în turmă, obișnuiau să alerge în jurul
acestora pentru a-și alege victima și apoi a o separa
de lot printr-o hăituire.

Instinctul de proprietate.
Se manifestă pregnant la cîini.
Lătratul la gard, apărarea curții și interzicerea
accesului sînt cele mai caracteristice exemple.
Cîinele își delimitează imediat sectorul pe care se
simte stăpîn.
Se știe că la animalele de haită sensul proprietății
private era foarte bine dezvoltat; aveau teren propriu
de vînat în care nu călca altul, ba mergeau atît de
departe cu recunoașterea acestei pietre de hotar,
încît un vînat gonit și ucis pe teritoriul altei haitei
revenea de drept acesteia și era suficient ca un singur
reprezentant să-l revedice pentru ca toți ceilalți
străini să cedeze.
Cum s-a transmis acest instinct la cîinii de azi?
În primul rînd prin marcarea cu urină a diverselor
obiecte din zona respectivă.

Instinctul de Apărare a Hranei.
Este strîns legat de cel al proprietății și poate fi lesne
observat atunci cînd i se dă cîinelui să mănînce.
Dacă veți încerca să-i luați vasul sau osul primit
va începe să mîrîie și foarte ușor poate deveni agresiv.
Acesta este singurul moment în care trebuie lăsat
în pace și nu este deloc bine dacă îl tulburăm.

Instinctul Social.
Un instinct care stă la baza multor acțiuni ale
cîinelui și care se manifestă în special prin
deosebitul simțț al ierarhiei.
Toate animale de haită au un dezvoltat instinct social
și cîinele l-a moștenit și el.
Simțul ierarhiei la cîini este cel ce stă la originea
acceptării omului drept stăpîn.
Pentru un cîine omul este un șef, un conducător și,
în același timp, o rudă.
Un fel de cîine superior lui.
Stăpînul haitei are drepturi absolute și este ascultat
fără șovăire, ceilalți fiind membri ai haitei cu drepturi
egale.

Este Cîinele Destul de Bine Cunoscut de Om

ESTE CÎINELE DESTUL DE BINE CUNOSCUT DE OM




Un cîine , bucurii are dorințe, înclinații.
Știe să dovedească dragoste, curaj, fidelitate, și
conștiință profesională.
Are instincte sociale, sens al justiției ce pot fi
înțelese de cel ce își cunoaște bine cîinele.
Așa cum un cîine este în stare să-și observe și
să-și cunoască atît de bine stăpînul, încît să-și
dea seama cînd e bine dispus și poate să se alinte,
cînd este trist sau supărat și e mai bine să-l lase în
pace, cînd n-are chef sau timp să se ocupe de el,
care îi cunoaște vocea și pasul și adesea îl înțelege
dintr-un singur semn, de ce nu ne-am strădui și
noi să analizăm comportarea cîinele pentru ca,
înțelegîndu-i mai bine mesajele, să putem pătrunde
mai mult în universul prietenului nostru, în
folosul ambelor părți.
Atunci cînd vom cunoaște mai stimuli sînt cei
responsabili de comportarea lui, vom face un mare
pas înainte.
Problema nu este așa de simplă totuși, fiindcă
vom vedea că același gest poate fi instinctiv, dobîndit
prin dresaj sau executat printr-un efort de inteligență.
Nu vă așteptați ca un cîine să facă de pildă deosebirea
între bine și rău sau să credeți că are ambiție.
El are doar o abilitatea deosebită de a recepționa și
interpreta stimuli din mediul înconjurător, reacțiile
sale comportamentale fiind de fapt consecința
acestei recepționări.
Considerat în ansamblu, comportamental canin este
constituit din 3 categorii diferite de reacții și anume:
reflexe, instincte, însuși dobîndite.
Cunoscînd aceste lucruri omul este în măsură să
influențeze favorabil comportarea cîinelui, baza educației
și dresajul axîndu-se pe aceste principii.
O altă problemă încă incomplet lămurită, legată
de studiul comportamentului canin, este cea cu
privire la transmiterea caracterelor dobîndite pe
cale ereditară.
Nu trebuie uitat nici faptul că acțiunile cîinelui
sînt făcute de acesta în propriu lui interes, în
condițiile de trai comun la un loc cu omul.
Cunoscînd instinctele sau comportările emoționale
ale cîinelui și încercînd să aflăm ce le determină
ne vom înțelege mai bine prietenul și îi vom dirija
mai ușor reacțiile.
Pentru a înțelege comportarea cîinelui va trebui să
nu uităm că el provine din animale de haită.
Suspiciunea, alarma, căutarea, tristețea cînd rămîne
singur, bucuria - toate se manifestă sub un înveliș
propriu animalelor de haită deși sînt desigur cu
mult estompate.

Este Cîinele Destul de Bine Cunoscut de Om

ESTE CÎINELE DESTUL DE BINE CUNOSCUT DE OM




Un cîine , bucurii are dorințe, înclinații.
Știe să dovedească dragoste, curaj, fidelitate, și
conștiință profesională.
Are instincte sociale, sens al justiției ce pot fi
înțelese de cel ce își cunoaște bine cîinele.
Așa cum un cîine este în stare să-și observe și
să-și cunoască atît de bine stăpînul, încît să-și
dea seama cînd e bine dispus și poate să se alinte,
cînd este trist sau supărat și e mai bine să-l lase în
pace, cînd n-are chef sau timp să se ocupe de el,
care îi cunoaște vocea și pasul și adesea îl înțelege
dintr-un singur semn, de ce nu ne-am strădui și
noi să analizăm comportarea cîinele pentru ca,
înțelegîndu-i mai bine mesajele, să putem pătrunde
mai mult în universul prietenului nostru, în
folosul ambelor părți.
Atunci cînd vom cunoaște mai stimuli sînt cei
responsabili de comportarea lui, vom face un mare
pas înainte.
Problema nu este așa de simplă totuși, fiindcă
vom vedea că același gest poate fi instinctiv, dobîndit
prin dresaj sau executat printr-un efort de inteligență.
Nu vă așteptați ca un cîine să facă de pildă deosebirea
între bine și rău sau să credeți că are ambiție.
El are doar o abilitatea deosebită de a recepționa și
interpreta stimuli din mediul înconjurător, reacțiile
sale comportamentale fiind de fapt consecința
acestei recepționări.
Considerat în ansamblu, comportamental canin este
constituit din 3 categorii diferite de reacții și anume:
reflexe, instincte, însuși dobîndite.
Cunoscînd aceste lucruri omul este în măsură să
influențeze favorabil comportarea cîinelui, baza educației
și dresajul axîndu-se pe aceste principii.
O altă problemă încă incomplet lămurită, legată
de studiul comportamentului canin, este cea cu
privire la transmiterea caracterelor dobîndite pe
cale ereditară.
Nu trebuie uitat nici faptul că acțiunile cîinelui
sînt făcute de acesta în propriu lui interes, în
condițiile de trai comun la un loc cu omul.
Cunoscînd instinctele sau comportările emoționale
ale cîinelui și încercînd să aflăm ce le determină
ne vom înțelege mai bine prietenul și îi vom dirija
mai ușor reacțiile.
Pentru a înțelege comportarea cîinelui va trebui să
nu uităm că el provine din animale de haită.
Suspiciunea, alarma, căutarea, tristețea cînd rămîne
singur, bucuria - toate se manifestă sub un înveliș
propriu animalelor de haită deși sînt desigur cu
mult estompate.