Alte Atitudini Caracteristice Cîinelui

ALTE ATITUDINI CARACTERISTICE CÎINELUI



Despre personalitatea și caracterul cîinilor se spun multe.
Se obișnuiește să se atribuie anumite particularități
diverselor rase, dar aceste păreri nu trebuie considerate
drept absolute.
În general, personalitatea lor este influențată și se
modelează conform educației primite sau după
temperamentul stăpînului.
Dacă acesta este un morocănos, va avea un cîine
după asemănarea sa, iar unul blînd jovial se va găsi
reflectat în comportarea veselă și prietenoasă a
cîinelui său.
Se afirmă însă cînd se vorbește despre Saint-Bernard
că este devotat, Boxerul - plăcut, Collie - sentimental
și trist, Pekinezul - inteligent și afectuos, Bulldogul -
flegmatic și ascultător, Dalmațianul - încăpățînat,
Teckelul - șiret, Chow-Chow și Afganul - distanți etc.
Nu se știe prea bine de ce, dar cîinilor nu le plac deloc
bețivii.
Mai toți latră fără îndemn și, dacă aveți un cîine
agresiv, este bine să-l țineți cît mai din scurt la astfel
de întîlniri.
Deseori, în timpul somnului, cîinele latră, pedalează
din picioare, mîrîie și își arată colții sau dă din coadă.
Oare este vorba de vise?
Greu de afirmat, deoarece lumea animală ignoră
abstractul, suportul oricărui vis.
Unii cîini, atunci cînd aud anumite sunete, muzică
stridentă, tonalități de frecvențe iritante, încep și ei
să urle într-un chip destul de melodic.
Nu se poate spune că de fapt cîntă și nici că le face
plăcere muzica pe care o ascultă, ci mai degrabă că ea
le declanșează senzații particulare care le determină
urletul.
Cîinii nu se simt liniștiți pe obiecte lipsite de stabilitate:
Scaune ce se leagănă, saltele pneumatice, barcă agitată
de valuri etc.
Ei vor căuta să coboare de pe ele și se vor feri din
preajma lor.
De asemenea vor lătra cu vehemență, în special seara,
apariții insolite, obiecte de formă curioasă, cu care ochiul
lor nu a fost obișnuit.

Alte Atitudini Caracteristice Cîinelui

ALTE ATITUDINI CARACTERISTICE CÎINELUI



Despre personalitatea și caracterul cîinilor se spun multe.
Se obișnuiește să se atribuie anumite particularități
diverselor rase, dar aceste păreri nu trebuie considerate
drept absolute.
În general, personalitatea lor este influențată și se
modelează conform educației primite sau după
temperamentul stăpînului.
Dacă acesta este un morocănos, va avea un cîine
după asemănarea sa, iar unul blînd jovial se va găsi
reflectat în comportarea veselă și prietenoasă a
cîinelui său.
Se afirmă însă cînd se vorbește despre Saint-Bernard
că este devotat, Boxerul - plăcut, Collie - sentimental
și trist, Pekinezul - inteligent și afectuos, Bulldogul -
flegmatic și ascultător, Dalmațianul - încăpățînat,
Teckelul - șiret, Chow-Chow și Afganul - distanți etc.
Nu se știe prea bine de ce, dar cîinilor nu le plac deloc
bețivii.
Mai toți latră fără îndemn și, dacă aveți un cîine
agresiv, este bine să-l țineți cît mai din scurt la astfel
de întîlniri.
Deseori, în timpul somnului, cîinele latră, pedalează
din picioare, mîrîie și își arată colții sau dă din coadă.
Oare este vorba de vise?
Greu de afirmat, deoarece lumea animală ignoră
abstractul, suportul oricărui vis.
Unii cîini, atunci cînd aud anumite sunete, muzică
stridentă, tonalități de frecvențe iritante, încep și ei
să urle într-un chip destul de melodic.
Nu se poate spune că de fapt cîntă și nici că le face
plăcere muzica pe care o ascultă, ci mai degrabă că ea
le declanșează senzații particulare care le determină
urletul.
Cîinii nu se simt liniștiți pe obiecte lipsite de stabilitate:
Scaune ce se leagănă, saltele pneumatice, barcă agitată
de valuri etc.
Ei vor căuta să coboare de pe ele și se vor feri din
preajma lor.
De asemenea vor lătra cu vehemență, în special seara,
apariții insolite, obiecte de formă curioasă, cu care ochiul
lor nu a fost obișnuit.

Mijloace de Comunicare ale Cîinelui

MIJLOACE DE COMUNICARE ALE CÎINELUI




Cîinele este în măsură ca prin felurite gesturi sau prin
diverse moduri de a lătra, prin modul în care ține
urechile și prin întreaga expresie a capului să arate
care îi este dispoziția în momentul respectiv.

Manifestările de furie, mînie, agresivitate ale unui cîine
pot fi sesizate devreme.
Urechile i se ridică în sus, se apleacă înpre față și
înțepenesc, pielea de pe bot i se încrețește, își
dezgolește dinții.
Privirea este îndreptată fără șovăire spre inamic, are
un mers țanțoș, cu capul sus și parcă atît capul, cît și
corpul devin mai tari.
În faza de atac părul de pe șira spinării i se zbîrlește,
nasul i se trage în sus și botul parcă se scurtează.
Această atitudine o ia și în situația de apărare împotriva
unui alt cîine în faza premergătoare conflictului.
Din contră, atunci cînd îi este frică, manifestă neîncredere
sau este în pericol, își pleacă capul, lasă urechile pe spate,
lipite, colțurile gurii și le trage înapoi și parcă i se
subțiază botul.
Se face mai mic, bagă coada între picioare și uneori
poate să și scîncească.

Manifestările de bucurie se prezintă în felul următor:
expresia feții este luminoasă, veselă, ochii strălucitori,
urechile sînt lăsate în jos, o mișcare de du-te-vino
specifică a cozii.
Membrele anterioare sînt folosite foarte frecvent de
cîine pentru a atrage atenția la ceva sau a cere, de pildă,
să i se deschidă o ușă, sau să fie lăsat afară.

Lătratul poate reprezenta foarte multe lucruri-surpriză,
pericol, bucurie, frică, agresivitate, semnalizare a locului
unde se află, încercarea de comunicare cu omul.

Mîrîitul: comunică agresivitate, manifestă intenții de atac.
Scîncitul: de obicei este un semn de durere fizică.
Schelălăiala:se produce de obicei ca o reacție bruscă
de frică.
Cîinele speriat, în timp ce este fugărit sau gonit cu
pietre, se refugiază schelălăind.

Urletul: se produce în diverse împrejurări mai ieșite
din comun.
Cîinele urlă bunăoară la provocarea altor cîini, mai
ales noaptea aceasta putînd fi o chemare ancestrală,
dar cert este că sensul exact al urletului său nu este încă
bine determinat.

Oftatul: este o formă de manifestare a mulțumirii.

Purtarea cozii este un excelent barometru al stării
sufletești și joacă un rol foarte important în limbajul canin.
Față de om, cîinele își mișcă mult mai mult coada
decît față de semenii lui.
coada dreaptă și mici mișcări ale vîrfului ei ( ca la
pisici ) - atenție încordată, indecizie;
coada între picioare - atitudine de frică sau neprietenoasă;
coada ridicată - atitudine nervoasă, amenințătoare;
coada lăsată în jos - atitudine nehotărîtă;
coada agitată stînga-dreapta - manifestare de bucurie;
coada agitată frenetic, rapid, ca o sfîrlează - căutarea urmei
la vînătoare sau salutarea stăpînului, mare bucurie;
coada lipită de corp - este gonit și îi este frică;
coada dreaptă ca o cîrmă - cînd este în alergare.

poză de întîlnire: începe să pășească țanțoș pe cele
patru picioare, urechile și le ridică în sus, coada la fel,
iar de la cap la coadă, o dungă de culoare închisă i se
zbîrlește pe spinare.

Mijloace de Comunicare ale Cîinelui

MIJLOACE DE COMUNICARE ALE CÎINELUI




Cîinele este în măsură ca prin felurite gesturi sau prin
diverse moduri de a lătra, prin modul în care ține
urechile și prin întreaga expresie a capului să arate
care îi este dispoziția în momentul respectiv.

Manifestările de furie, mînie, agresivitate ale unui cîine
pot fi sesizate devreme.
Urechile i se ridică în sus, se apleacă înpre față și
înțepenesc, pielea de pe bot i se încrețește, își
dezgolește dinții.
Privirea este îndreptată fără șovăire spre inamic, are
un mers țanțoș, cu capul sus și parcă atît capul, cît și
corpul devin mai tari.
În faza de atac părul de pe șira spinării i se zbîrlește,
nasul i se trage în sus și botul parcă se scurtează.
Această atitudine o ia și în situația de apărare împotriva
unui alt cîine în faza premergătoare conflictului.
Din contră, atunci cînd îi este frică, manifestă neîncredere
sau este în pericol, își pleacă capul, lasă urechile pe spate,
lipite, colțurile gurii și le trage înapoi și parcă i se
subțiază botul.
Se face mai mic, bagă coada între picioare și uneori
poate să și scîncească.

Manifestările de bucurie se prezintă în felul următor:
expresia feții este luminoasă, veselă, ochii strălucitori,
urechile sînt lăsate în jos, o mișcare de du-te-vino
specifică a cozii.
Membrele anterioare sînt folosite foarte frecvent de
cîine pentru a atrage atenția la ceva sau a cere, de pildă,
să i se deschidă o ușă, sau să fie lăsat afară.

Lătratul poate reprezenta foarte multe lucruri-surpriză,
pericol, bucurie, frică, agresivitate, semnalizare a locului
unde se află, încercarea de comunicare cu omul.

Mîrîitul: comunică agresivitate, manifestă intenții de atac.
Scîncitul: de obicei este un semn de durere fizică.
Schelălăiala:se produce de obicei ca o reacție bruscă
de frică.
Cîinele speriat, în timp ce este fugărit sau gonit cu
pietre, se refugiază schelălăind.

Urletul: se produce în diverse împrejurări mai ieșite
din comun.
Cîinele urlă bunăoară la provocarea altor cîini, mai
ales noaptea aceasta putînd fi o chemare ancestrală,
dar cert este că sensul exact al urletului său nu este încă
bine determinat.

Oftatul: este o formă de manifestare a mulțumirii.

Purtarea cozii este un excelent barometru al stării
sufletești și joacă un rol foarte important în limbajul canin.
Față de om, cîinele își mișcă mult mai mult coada
decît față de semenii lui.
coada dreaptă și mici mișcări ale vîrfului ei ( ca la
pisici ) - atenție încordată, indecizie;
coada între picioare - atitudine de frică sau neprietenoasă;
coada ridicată - atitudine nervoasă, amenințătoare;
coada lăsată în jos - atitudine nehotărîtă;
coada agitată stînga-dreapta - manifestare de bucurie;
coada agitată frenetic, rapid, ca o sfîrlează - căutarea urmei
la vînătoare sau salutarea stăpînului, mare bucurie;
coada lipită de corp - este gonit și îi este frică;
coada dreaptă ca o cîrmă - cînd este în alergare.

poză de întîlnire: începe să pășească țanțoș pe cele
patru picioare, urechile și le ridică în sus, coada la fel,
iar de la cap la coadă, o dungă de culoare închisă i se
zbîrlește pe spinare.