Poezia Inter Arma... de Alexandru Vlahuță

INTER ARMA...



Sta Poezia-n sfînta ei cetate,
Pe-un vîrf de munte, stelelor vecină.
Porneau de-acolo cîntece curate.


Un pic de cer, un tremur de lumină,
Pe sufletul întunecat de ură
Al bietei noastre lumi, de patimi plină.


Și cîntecul zbura din gură-n gură,
Și omul se simțea mai bun cîntîndu-l...
Deodată toți să murmure-ncepură :


,,De ce nu se coboară și ea-n rîndul
Mulțimii ce de veacuri o ascultă ?
Prea șade-n slăvi, prea sus ne cheamă gîndul...”


Răcni un critic : ,,Asta-i o insultă !”
Ș-atunci Prostia zise Răutății :
,,Tu arme ai, eu am oștire multă.


Ș-acea prieten-a singurătății
Va trebui să ni se-nchine nouă!...”
Cu urlete, la porțile cetății


S-au năpustit puterile-amîndouă.
Tac vechile cîntări înfricoșate, -
Mulțimea cere-o poezie nouă...

Tu dormi, senino-n veșnica-ți cetate !

Poezia Inter Arma... de Alexandru Vlahuță

INTER ARMA...



Sta Poezia-n sfînta ei cetate,
Pe-un vîrf de munte, stelelor vecină.
Porneau de-acolo cîntece curate.


Un pic de cer, un tremur de lumină,
Pe sufletul întunecat de ură
Al bietei noastre lumi, de patimi plină.


Și cîntecul zbura din gură-n gură,
Și omul se simțea mai bun cîntîndu-l...
Deodată toți să murmure-ncepură :


,,De ce nu se coboară și ea-n rîndul
Mulțimii ce de veacuri o ascultă ?
Prea șade-n slăvi, prea sus ne cheamă gîndul...”


Răcni un critic : ,,Asta-i o insultă !”
Ș-atunci Prostia zise Răutății :
,,Tu arme ai, eu am oștire multă.


Ș-acea prieten-a singurătății
Va trebui să ni se-nchine nouă!...”
Cu urlete, la porțile cetății


S-au năpustit puterile-amîndouă.
Tac vechile cîntări înfricoșate, -
Mulțimea cere-o poezie nouă...

Tu dormi, senino-n veșnica-ți cetate !

Poezia Sfîntă Muncă de Alexandru Vlahuță

SFÎNTĂ MUNCĂ




Sfîntă muncă e ceea
Ce răsplată-n ea-și găsește.
De-nțelegi tu asta, cheia
Fericirii tale-o ții.
Urgisit de toți să fii,
Tu de-a pururea iubește,
Iar ca să trăiești în pace,
Nimic lumii să nu-i ceri,
Binele te-nvață-a-l face
Ca albina mierea ei.

Poezia Sfîntă Muncă de Alexandru Vlahuță

SFÎNTĂ MUNCĂ




Sfîntă muncă e ceea
Ce răsplată-n ea-și găsește.
De-nțelegi tu asta, cheia
Fericirii tale-o ții.
Urgisit de toți să fii,
Tu de-a pururea iubește,
Iar ca să trăiești în pace,
Nimic lumii să nu-i ceri,
Binele te-nvață-a-l face
Ca albina mierea ei.