Poezia Cu-a Ta Mînă... de Alexandru Vlahuță

CU-A TA MÎNĂ...




Cu-a ta mînă, înger duce,
Cînd eram mîhnit, străin,
Șters-ai ochii mei de lacrimi,
Stins-ai greul meu suspin.



Să ai parte-n veci de bine,
Tu l-al cărei dulce sîn
Am uitat amara-mi soartă,
Am uitat că sunt străin.

Poezia Cu-a Ta Mînă... de Alexandru Vlahuță

CU-A TA MÎNĂ...




Cu-a ta mînă, înger duce,
Cînd eram mîhnit, străin,
Șters-ai ochii mei de lacrimi,
Stins-ai greul meu suspin.



Să ai parte-n veci de bine,
Tu l-al cărei dulce sîn
Am uitat amara-mi soartă,
Am uitat că sunt străin.

Poezia Dorul de Alexandru Vlahuță

DORUL




Îmi arde inima de dor
Și plîng cumplitu-mi chin,
Ah ! n-am aripi, aș vrea să zbor
La dulcele tău sîn !



Căci simt că mor în ăst pustiu
Urît și-ngrozitor,
Unde nimic n-aud, nu știu
De tine, scump odor.



De multe ori noaptea-n tăcere,
Pătruns de chinuri grele,
Mă uit în sus, cer mîngîiere
La lună și la stele ;



Dar ele tac și zbor ușor
Pe cîmpul azuriu ;
Iar eu suspin și plîng de dor
În tristul meu pustiu.

Poezia Dorul de Alexandru Vlahuță

DORUL




Îmi arde inima de dor
Și plîng cumplitu-mi chin,
Ah ! n-am aripi, aș vrea să zbor
La dulcele tău sîn !



Căci simt că mor în ăst pustiu
Urît și-ngrozitor,
Unde nimic n-aud, nu știu
De tine, scump odor.



De multe ori noaptea-n tăcere,
Pătruns de chinuri grele,
Mă uit în sus, cer mîngîiere
La lună și la stele ;



Dar ele tac și zbor ușor
Pe cîmpul azuriu ;
Iar eu suspin și plîng de dor
În tristul meu pustiu.