Poezia Omul de Alexandru Vlahuță

OMUL




Mînat de soartă pe-a vieții valuri,
Se duce omul fără-ncetare,
Și-mpins de vînturi, lovit de maluri,
Aci se-afundă, aci apare.
Pătruns de chinuri, sărmanul plînge,
Și mai nainte de-al său mormînt,
El moare-n lampa care se stinge,
El moare-n creanga ruptă de vînt,
El moare-n steaua care apune ;
Și tot ce cade și tot ce tace
Moartea-i arată, de moarte-i spune,
Pînă se cufundă barca-i în pace.

Poezia Omul de Alexandru Vlahuță

OMUL




Mînat de soartă pe-a vieții valuri,
Se duce omul fără-ncetare,
Și-mpins de vînturi, lovit de maluri,
Aci se-afundă, aci apare.
Pătruns de chinuri, sărmanul plînge,
Și mai nainte de-al său mormînt,
El moare-n lampa care se stinge,
El moare-n creanga ruptă de vînt,
El moare-n steaua care apune ;
Și tot ce cade și tot ce tace
Moartea-i arată, de moarte-i spune,
Pînă se cufundă barca-i în pace.

Poezia Cu-a Ta Mînă... de Alexandru Vlahuță

CU-A TA MÎNĂ...




Cu-a ta mînă, înger duce,
Cînd eram mîhnit, străin,
Șters-ai ochii mei de lacrimi,
Stins-ai greul meu suspin.



Să ai parte-n veci de bine,
Tu l-al cărei dulce sîn
Am uitat amara-mi soartă,
Am uitat că sunt străin.

Poezia Cu-a Ta Mînă... de Alexandru Vlahuță

CU-A TA MÎNĂ...




Cu-a ta mînă, înger duce,
Cînd eram mîhnit, străin,
Șters-ai ochii mei de lacrimi,
Stins-ai greul meu suspin.



Să ai parte-n veci de bine,
Tu l-al cărei dulce sîn
Am uitat amara-mi soartă,
Am uitat că sunt străin.