Poezia Supt Legea Tunului de Alexandru Vlahuță I, II, și III

POEZIA SUPT LEGEA TUNULUI I, II, ȘI III


1.
Ard, zi și noapte, marile furnale,
În vastele uzine ale morții.
Din mii de coșuri - funerare torții -
Se-nalță limbi de flăcări infernale,


Ce spun că toate-s șubrede pe lume,
Că vremea-și sparge formele ei goale,
Dînd celui tare dreptul să se scoale
Asupra celui slab și să-l zugrume.


Se prăbușesc cetăți, credinți și prăvili,
Ce ni le-nchinăm nestrămutate :
Un vînt turbat asupra lumii bate, -
Pieire e, și rupte-s orice stavili...

2.
Ce tristă și amară-nvățătură
Din viforul acesta se ridică !
Iar vei trăi, sărmane om, în frică,
Iar te-a supus întunecata ură.


Popoarele-nvrijbite între ele
Vor sta de-acum, ca fiarele, la pîndă,
Sub veșnica-narmărilor osîndă,
Cătînd unul pe altul să se-nșele.


Căci răni adînci, în veci nevindecate,
Vor sîngera-n tăcerea așteptării ;
Copii crescuți în setea răzbunării
Vor duce-n luptă proaspete armate,


Și iarăși vor acoperi pămîntul
Mormanele de morți și de ruine,
Și toat-a lumii trudă spre mai bine
Ca pulberea va risipi-o vîntul...

3.
Lan ruginit, verigă cu verigă,
Iubirea dintre oameni se desface :
Cînd fiara - ostenită-n Cain - tace,
E sîngele lui Abel care strigă.

Poezia Supt Legea Tunului de Alexandru Vlahuță I, II, și III

POEZIA SUPT LEGEA TUNULUI I, II, ȘI III


1.
Ard, zi și noapte, marile furnale,
În vastele uzine ale morții.
Din mii de coșuri - funerare torții -
Se-nalță limbi de flăcări infernale,


Ce spun că toate-s șubrede pe lume,
Că vremea-și sparge formele ei goale,
Dînd celui tare dreptul să se scoale
Asupra celui slab și să-l zugrume.


Se prăbușesc cetăți, credinți și prăvili,
Ce ni le-nchinăm nestrămutate :
Un vînt turbat asupra lumii bate, -
Pieire e, și rupte-s orice stavili...

2.
Ce tristă și amară-nvățătură
Din viforul acesta se ridică !
Iar vei trăi, sărmane om, în frică,
Iar te-a supus întunecata ură.


Popoarele-nvrijbite între ele
Vor sta de-acum, ca fiarele, la pîndă,
Sub veșnica-narmărilor osîndă,
Cătînd unul pe altul să se-nșele.


Căci răni adînci, în veci nevindecate,
Vor sîngera-n tăcerea așteptării ;
Copii crescuți în setea răzbunării
Vor duce-n luptă proaspete armate,


Și iarăși vor acoperi pămîntul
Mormanele de morți și de ruine,
Și toat-a lumii trudă spre mai bine
Ca pulberea va risipi-o vîntul...

3.
Lan ruginit, verigă cu verigă,
Iubirea dintre oameni se desface :
Cînd fiara - ostenită-n Cain - tace,
E sîngele lui Abel care strigă.

Rugăciune Către Preacurata Născătoare de Dumnezeu 2

RUGĂCIUNE CĂTRE PREACURATA NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU 2



O, preamiloastivă Stăpâna mea, nu mă lepăda
pe mine, nevrednicul, ci primește această puțină
rugăciune a mea din buzele mele cele întinate,
și o du Fiului tău și Dumnezeului nostru, Care
S-a născut cu trupul din tine spre mântuirea
noastră; Care pentru noi păcătoșii, s-a răstignit
și S-a îngropat și a înviat a treia zi.
Deși fărădelegea mea este mai grea decât toate
fărădelegille, totuși tâlharii și desfrânații pe 
care iubitorul de oameni, pentru nemăsurata Lui
milostivire, i-a primit și i-a miluit, îmi dau 
îndrăznire; și cu toate că nu te aveau pe tine 
mijlocitoare bună, nu le-a închis ușa milostivirii
Sale.
Cum să nu mă primească dar și pe mine, care
nădăjduiesc în ajutorul tău? 
Milostivește-te deci spre mine, Doamna mea, 
căci poți toate câte le voiești, iar pe care le ceri
de la Fiul Tău le și iau fără îndoială, deoarece pe
tine te-a făcut mijlocitoare creștinilor.
Pentru aceasta pe tine te binecuvântăm și te 
preaînălțăm în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune Către Preacurata Născătoare de Dumnezeu 2

RUGĂCIUNE CĂTRE PREACURATA NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU 2



O, preamiloastivă Stăpâna mea, nu mă lepăda
pe mine, nevrednicul, ci primește această puțină
rugăciune a mea din buzele mele cele întinate,
și o du Fiului tău și Dumnezeului nostru, Care
S-a născut cu trupul din tine spre mântuirea
noastră; Care pentru noi păcătoșii, s-a răstignit
și S-a îngropat și a înviat a treia zi.
Deși fărădelegea mea este mai grea decât toate
fărădelegille, totuși tâlharii și desfrânații pe 
care iubitorul de oameni, pentru nemăsurata Lui
milostivire, i-a primit și i-a miluit, îmi dau 
îndrăznire; și cu toate că nu te aveau pe tine 
mijlocitoare bună, nu le-a închis ușa milostivirii
Sale.
Cum să nu mă primească dar și pe mine, care
nădăjduiesc în ajutorul tău? 
Milostivește-te deci spre mine, Doamna mea, 
căci poți toate câte le voiești, iar pe care le ceri
de la Fiul Tău le și iau fără îndoială, deoarece pe
tine te-a făcut mijlocitoare creștinilor.
Pentru aceasta pe tine te binecuvântăm și te 
preaînălțăm în vecii vecilor. Amin.