Recompensă și Pedeapsă - Baza Educației Canine

RECOMPENSĂ ȘI PEDEAPSĂ - BAZA EDUCAȚIEI CANINE



Cîinele este întotdeauna foarte sensibil la
recompensa ( bucățica de mîncare ce îi
place, o mîngîiere, plimbare ) care urmează
imediat unui ordin bine executat, ,,Tonul
face muzica” și în conversația pe care o duceți
cu cîinele dv.
O alintare sau felicitare trebuie să se deosebească
net de o poruncă sau pedeapsă.
Cu alte cuvinte, nu veți ajunge la nici un rezultat
dacă îi veți face pe un ton blînd un reproș de tipul :
nu e frumos ce ai făcut Bijulică, mamă, nu mai
supăra pe tătuțul tău !
Este contraindicat să exagerați cu alintarea cîinelui,
mai ales a celui matur.
Dacă are un temperament voluntar va deveni repede
neascultător, ceea ce, în special în afara casei, este neplăcut.
La orice mijloc de comunicare folosit, expresia trebuie
să fie cît mai scurtă, clară și mereu aceeași.
În general, este suficient să ridicăm tonul pentru ca un
cîine să înțeleagă că este pedepsit.
Bineînțeles că la abateri mai grave și sancțiunea trebuie
să fie e măsură, dar niciodată cu cruzime și întotdeauna
promptă, astfel nu-și va atinge scopul.
Intimidarea morală este mult mai eficace decît sancțiunea
fizică.
Și aici intervin moștenirile ancestrale care determină
comportamentul cîinelui.
Bunăoară, puteți să bateți cîinele și el să rămînă indiferent
la lovituri.
În schimb, dacă îl luați de ceafă și îl scuturați bine, veți
obține o intimidare mult mai utilă ( asemănătoare celei
ce se aplică ,,pe vremuri” în cadrul haitei ).
Cîinele luat de ceafă, mai ales cel tînăr, se simte nesigur;
puțin scuturat și certat va pricepe că nu a fost cuminte.
Nu pedepsiți cîinele decît dacă sînteți convinși că știe
pentru ce este certat; dacă nu a putut face asocierea între
greșeală și pedeapsă, ea nu va fi pricepută și își va
pierde efectul.
Spre pildă, dacă în timpul plimbării cîinele vagabondează
și dispare, trebuie bine cîntărit modul de pedepsire la
revenirea lui, deoarece în cazul că a fost strigat de mai
multe ori și, în fine, a catadixit să se înapoieze și este
pedepsit, s-ar putea să asocieze revenirea la chemare de
bătaia primită și rezultatul să nu fie cel dorit.
Cam la fel vine treaba și cu vagabonzii sadea, ce lipsesc
cu zilele și care, în loc să fie întîmpinați cu bucurie,
capătă cîte o bătaie, că le vie din nou să-și ia lumea în cap.
În astfel de cazuri, este dificil de apreciat felul pedepsei,
mai bine este să se insiste, preventiv, în faza de educare
pentru însușirea perfectă a ,,bunelor maniere”.
Pentru a putea influența în mod pozitiv educația cîinelui
este necesar să știm care sînt cauzele care provoacă o
comportare nepermisă, să fim în măsură să anticipăm
acțiunile necorespunzătoare și să întreprindem perseverent
procesul de educație necesar eliminării deprinderilor
greșite.
Dacă pedeapsa se impune neapărat, ea trebuie aplicată
și chiar cu severitate, pentru ca pe viitor să nu se repete greșeala.
Mîna stăpînului trebuie doar să mângîie și să recompenseze.
Acest principiu este ignorat de majoritatea proprietarilor
care, deseori, administrează cu palma cîte o bătaie, fie ea
oricît de meritată.
Nu e de mirare dacă vor constata cum cîinele începe să se
teamă și să se ferească sau să vină șovăitor spre mîna întinsă,
chiar dacă de data aceasta ea ar dori să mîngîie.
Cel mai potrivit mijloc de corecție este cel aplicat cu ajutorul
unui ziar împăturit, al unei mînuși de piele sau papuc vechi,
fiindcă vocea supărată și amenințătoare sînt deja suficiente
pentru a-l face să priceapă că a greșit.
Bătaia violentă nu este permisă și cîinele se va îndepărta de dv.
Nici gîrbaciul sau bastonul, nici loviturile de picior nu sînt permise.
Cine se poartă astfel cu un cîine nu merită să-l aibă.
Putem să asociem pedepsirea cu trimiterea la locul lui; cîinele
este deosebit de sensibil la această pedeapsă, mai ales
cînd nu i se dă voie să părăsească locul fără autorizație.
Odată ajuns la colțul lui nu mai trebuie amenințat.
Inutilă apare însă o pedeapsă prin care, de pildă, îi suprimăm
masa sau nu îl scoatem la plimbare.
De unde să priceapă bietul cățel din ce motiv procedăm astfel?
Cîinele uită foarte ușor, așa că este nu numai inutil, dar chiar
contraindicat să păstrăm o supărare îndelungată.
Dacă pedeapsa, uneori necesară, nu a fost prompt aplicată, cu
convingerea că a fost înțeleasă, corecțiile ulterioare nu fac decât
să strice buna înțelegere și să creeze o prăpastie între cîinele și
stăpînul lui.
La un cîine matur, pedeapsa ,,du-te la locul tău”, dată pe un
ton sever, este mai dureroasă și o pricepe mai bine decît orice bătaie.
Cu cît un cîine este mai dotat, cu atît este mai șiret.
Va învăța mult mai repede, dar, în același timp, va fi dispus oricînd
să încerce să tragă chiulul.
Față de cîinii încăpățînați, cu tendințe de neascultare, care mîrîie
și sînt nedisciplinați, numai printr-o atitudine aspră, însoțită de
pedepse, cîte o lovitură precum și ținerea în zgardă strînsă și în
lesă, se poate ajunge la impunerea autorității.
Înainte de a ajunge la astfel de soluții, care presupun mari eforturi,
trebuie bine cîntărite eventualele cauze ale nesupunerii și
încercate celelalte căăi de împăcare și educare.
Mulți stăpîni cu veleități în materie de educație canină, după
ce au speriat și gonit sub canapea un biet cățel, înfricoșat
de cîte i se pot întîmpla, îl ademenesc afară cu o bucățică
de mîncare care îi place, pentru ca, de fapt, să pună mîna
pe el și să-i administreze o bătaie.
Procedeul e fără comentariu și consecințele ulterioare se
impun de la sine.
Dacă, pentru aplicarea pedepselor se pot ,,delega” și alți
membri ai familiei, un ,,ajutor de dresor” mai din umbră,
recompesele în schimb trebuie să vină numai de la stăpîn.
Nu este bine să sîcîiți cîinele mereu; el trebuie respectat
pentru a-i putea pretinde respect.
Numai așa i se vor putea cere performanțe care mai greu
vor fi obținute astfel.
Recompensați cu o vorbă bună și cu o mîngîiere îndeplinirea
întocmai a lucrului cerut.
Nu acceptați o execuție incompletă și pedepsiți-o dacă e cazul.

Educația de Bază și Dresajul

EDUCAȚIA DE BAZĂ ȘI DRESAJUL




Educarea cîinelui are la bază utilizarea și dezvoltarea
calităților naturale ale animalului.
Un cîine este întotdeauna capabil de perfecționare;
progresele realizate prin domesticirea speciei canine -
din preistorie pînă în zilele noastre - dovedesc acest lucru.
Dar, dacă acest animal este apt să dobîndească noi
deprinderi, nu trebuie totuși să uităm că înclinațiile
sale naturale sînt limitate în raport cu ale omului și
că ele diferă de la o rasă la alta.
În cazul unui cîine de companie, la care nu se cere
decît să fie ,,binecrescut”, avem de-a face cu o simplă
educație și este suficientă puțină răbdare, pricepere,
bunăvoință și forță de convingere pentru a insufla cățelului
noțiunile elementare de curățenie, supunere, respect
față de bunuri, mers în lesă, apel etc.
El poate fi de asemenea învățat unele exerciții simple,
pe care va fi fericit să le execute, șa comandă, odată
ce le cunoaște.
Educația de bază este absolut obligatorie și se începe
de la o vîrstă fragedă.
Dresajul propriu-zis se face cînd avem de-a face cu
un cîine ce urmează să primească o sarcină specială -
cîine de vînătoare , de pază, polițist, ghid, etc, - și
reprezintă cu totul altceva.
Este vorba de anumite tehnici a căror asimilare este
dificilă atît de proprietar, cît și pentru cîine.
Se începe cu animale ce au ieșit din perioada de creștere
și sînt ușor de stăpînit.
Dresajul pornește de la principiul că ceea ce îi cerem
cîinelui este plăcut pentru acesta ( îi oferă un avantaj, o
recompensă ), iar ceea ce nu are voie să facă va fi urmat
de o pedeapsă ( dacă nu se supune ).
Această legătură între avantaje și dezavantaje se dobîndește
prin exersări repetate, pînă ce cîinele va acționa din reflex
în felul dorit.
Nu înseamnă, așadar, că el a înțeles ce este bine și ce este rău,
dar știe să facă legătura între acțiunea și urmările ei.

Poezia Un Suflet Larg Să Mă-Nțeleagă de Alexandru Vlahuță

POEZIA UN SUFLET LARG SĂ MĂ-NȚELEAGĂ



Un suflet larg să mă-nțeleagă,
Să fiu al lui, să fie-al meu,
L-am căutat o lume-ntreagă,
Și-l caut, și-l visez mereu.


Te voi fi întîlnit vrodată-n cale,
Prietin pururi așteptat,
Sub raza gîndurilor tale
O clipă poate-am lunecat...


O clipă, și în juru-mi iarăși
Pustiu și noapte s-a făcut,
Ca-n loc să fim pe veci tovarăși,
Pe veci să-ți fiu necunoscut !

Poezia Cîrmacii de Alexandru Vlahuță

POEZIA CÎRMACII



Din bordei - de lîngă vatra unde stă nenorocirea
Ca o strajă neclintită - ridicatu-mi-am privirea
Sus, spre sfetnici, și văzut-am a lor fețe luminoase,
Ș-am văzut maimuțăria, strîmbăturele grețoase
Astor molii, astor ciocli, dezmățați copii ai spumei,
Care-n aur văd, smintiții, sufletul și cinstea lumei,
Inimi dogorîte-n para poftei de-a se-navuți,
Stînd ca viermii pe-un cadravu, ce-a-nceput a se-mpuți.


I-am văzut - păpuși gătite, tologiți, în jeturi moi,
Trîntori, fără nici o grijă, și străini de-orice nevoi,
Răscolind în a lor cuget ale țării măruntaie
Și cătînd, nesocotiții, ca din trupul ei să taie
Partea ce-a mai rămas bună, membrul ce-a mai rămas teafăr.


Pieptul lor, plin de medalii, strălucea ca un luceafăr.
Dar înnuntru - sub medalii - și sub hainele bogate
Clocotește-n oala cărnei, otrăvită de păcate,
La a nefrelor lor pofte, la a infamiei pară
Clocotește crima.

..............................................................................................


Stoarceți, stoarceți măduva din țară !
Nu vă pese ! Striviți totul ! Cugetați că poate mîini
O să pierdeți cîrma țării ș-or să vină alți stăpîni.
Deci, pîrjol și praf ! Opinca - hoitul să rămînă os -
Ca să nu mai aibă alții, după voi, nimic de ros.

..............................................................................

Voi, cucoane mari, avute, ce-n mătăsuri și-n dantele
Vă-nvăliți a voastră carne, voi, ce-n cîteva inele
Purtați hrana ce lipsește unei jumătăți de țară,
Spuneți, nu cumva vrodată s-a-ntîmplat să vi se pară
Că a voastre diamante se topesc și vi s-arată
ca atîtea lăcrimi curse dintr-o geană întristată ?


Vai, acele pietre scumpe - ochi focoși sub geana serii -
Credeți voi că sînt podoabe ? Nu ! sînt lăcrimile țării !


Dar te-a-ncălecat de-acum, cal, te du unde te mînă
Călărețul, o maimuță, care ține-n a ei mînă
Frîul tău- a ta viață. Du-o unde vrea să meargă !
Cînd uscatele-i călcîie bat în burta ta, aleargă,
Iar cînd frîul îl strînge, de-ți trosnesc dinții din gură,
Te oprește : să răsufle vrea scîrboasa pocitură.


Vai, nenorocită țară, rele zile-ai mai ajuns !
A lor gheare-nfipte-n pieptu-ți fără milă l-au străpuns
Și-n bucăți împart, infamii, carnea ta, avutul tău !
Tot ce s-a găsit pe lume mai stricat, mai crud, mai rău,


Aști nemernici fără suflet, fără nici un căpătîi,
Țin a tale zile-n mînă ș-a ta cinste sub călcîi.
Și călări pe tine, țară, se cred zei aceste bestii,
Cum se cred ades copiii împărați - călări pe trestii.
Ei sînt mari și tari, și nu au nici rușine, nici sfială
Că-ntr-o zi, poate, urmașii le vor cere socoteală
De-a lor fapte. Ce le pasă ? Lopătari, la cîrma țării
Sînt stăpîni pe vas, pe vînturi, și pe valurile mării !
Și cînd cugeți c-acești trîntori, astă haită de samsari
Prin terptipuri și prin intrigi au ajuns puternici, mari,
Și cînd vezi pe-a vieții scară unde-au fost și unde sînt,
Cînd îi vezi cu ce mîndrie, cu ce ochi semeți și crunt
Privesc azi din înălțime spre norodul tăvălit
În mizeriile-n care ei, călăii, l-au trîntit,
Cînd te uiți cum se răsfață, cum își fac de cap mișeii,
Vai, începi să crezi că-n ceruri adormit-au de mult zeii !


Ș-apoi, după ce-au dat palme, și-au scuipat în fața țării,
După ce-a-mbrîncit poporul în prăpastia pierzării,
După ce n-a rămas lucru nebatjocorit de ei,
Au curajul - acești oameni de nimic, acești mișei -


Au curaju-n fața lumii ca să strige-n gura mare :
Ne vrem țara ! Îi vrea țara ? Auziți nerușinare !
Vai, de-ar fi pe voia țării, știți voi unde v-ați trezi !
Într-o ocnă - da ! -acolo oasele v-ar putrezi !


Cum să mai vedem țară cinste, muncă, propășire,
Cînd spoiala azi e totul, cînd vezi că prin lingușire
Și fățărnicii, netoții, au ajuns așa departe !
Cum să-ți mai trudești viața ca să-nveți puțină carte
Cînd te uiți că-n astă țară, dată pradă celor răi,
Înțelepții sînt victime, ticăloșii sînt călăi !


Fii viclean, corupt, sperjur, pune-ți mască, fă-te blând,
Pleacă-ți fruntea ta cucernic, bate-ți pieptul tău strigînd :
,,Scumpa, draga Românie, idolul vieții mele !”
Și cînd vei fi Leu, pisică, scoate-ți ghearele din piele !
Iată norma după care poți s-ajungi unde poftești !
Ș-apoi, ca să n-ai mustrare, nici vreodată să rosești,
Înainte de-a purcede pe-ale crimei negre căi,
Cearcă-ți sabia în gîtul conștiinței tale-ntîi !


Asta-i lecția pe care o lăsați posterității !
Ah, cumplit v-ați răs de lege și de cumpăna dreptății,
Și de oameni, și de țară, și de tot ce-i sfânt pe lume !


Peste veacuri depărtate vor pluti a voastre nume,
Și vor spune că sub soare n-au stat răi, călăi bandiți,
Nici atît de cruzi la suflet, nici atît de iscusiți.