Date Privind Aspectul Morfologic al Pielii

 DATE PRIVIND ASPECTUL MORFOLOGIC AL PIELII



Pielea este un organ conjunctivo-epitelial care
îmbracă corpul în întregime, cu excepția orificiilor
naturale ( nas, gură, uretră, vagin, anus ) unde rolul
de înveliș este preluat de submucoase și mucoase.
Pielea nu este un simplu înveliș al corpului, ci este
un organ cu o activitate vitală ca și a inimii, ficatului
sau a altor organe.
Pielea este cel mai mare organ al corpului și are
următoarele caracteristici:
- suprafața pentru talia mijlocie a unui adult este de cca
1,5 - 3 m pătrați, iar la nou-noscut cca 0,25 m pătrat;
- greutatea pielii reprezintă aproximativ 6% din greutatea
totală a corpului.
Astfel, la un om adult cu o greutate de 70 kg, pielea
cîntărește peste 4 kg;
- grosimea variază ( între 0,5 - 4 mm ) după regiuni,
vîrstă și sex.
Astfel, la nivelul palmelor și al plantelor, pielea este
foarte groasă ( 2 -3 mm ), iar la pleoape, pe prepuț și pe
fața internă a coapselor este subțire ( 0,7 - 1 mm ).
Pielea copiilor și a femeilor este mai subțire decît cea
a bărbaților.
- culoarea variază după rasă, vîrstă, sex și regiuni.
După rasă, ea poate fi de la alb-deschis pînă la
negru-închis.
Copiii și femeile tinere au o culoare mai deschisă decît
a adulților și bătrînilor.
Pielea de la nivelul areolei mamare și cea din regiunea
genitală este mai pigmentată decît în alte regiuni.
Această pigmentare este mai pronunțată la femei, în
special în timpul gradividății.
Culoarea pielii rezultă de fapt din amestecul mai
multor culorii:
- culoarea proprie a pielii, galbenă, este datorită
stratului cornos;
- culoarea albă este cauzată de keratohialină, substanță
care se găsește în epiderm și anume în stratul granulos;
- culoarea brun-închisă este provocată de melanină,
pigmentul pielii;
- culoarea roșie este datorită sîngelui din rețeaua sanguină
a dermului.
Relieful pielii este determinat de proeminențe și depresiuni
( șanțuri, cute, ).
Șanțurile mai mari se observă la nivelul plicilor de flexiune,
iar șațurile mai mici desemnează romburi pe toată suprafața
cutanată formînd cadrilajul hașuat caracteristic pielii.
La nivelu pulpelor degetelor proeminențele ( crestele
interpapilare ) și depresiunile ( șanțurile interpapilare )
au o dispoziție particulară, care este caracteristică fiecărui
individ și se menține de la naștere pînă la moarte, nemodificată.
Această dispoziție particulară este cunoscută sub numele
de amprente sau dermatoglife.
Orificiile pielii sau porii sînt locurile pe unde glandele
sebacee, sudoripare și mamare excretă produsele lor
( sebum, sudoare și lapte ).
Ele sînt situate după natura lor, în jurul perilor sau diseminate
pe tot tegumentul.
Consistența pielii este moale; ea este catifelată, grasă, ușor
umedă, în funcție bineînțeles și de cantitatea secrețiilor
foziologice.
Elasticitatea pielii este foarte mare.
Astfel un fragment de 2 cm suportă o greutate de 2 kg
fără a se rupe.
În caz de întindere lentă ( graviditate, creștere ) se poate
rupe fibrele elastice din derm, apărînd vergeturile.
Luciul pielii este mai pronunțat acolo, unde cadrilajul
hașurat lipsește ( buza, pavilionul urechilor etc.).

Date Privind Aspectul Morfologic al Pielii

 DATE PRIVIND ASPECTUL MORFOLOGIC AL PIELII



Pielea este un organ conjunctivo-epitelial care
îmbracă corpul în întregime, cu excepția orificiilor
naturale ( nas, gură, uretră, vagin, anus ) unde rolul
de înveliș este preluat de submucoase și mucoase.
Pielea nu este un simplu înveliș al corpului, ci este
un organ cu o activitate vitală ca și a inimii, ficatului
sau a altor organe.
Pielea este cel mai mare organ al corpului și are
următoarele caracteristici:
- suprafața pentru talia mijlocie a unui adult este de cca
1,5 - 3 m pătrați, iar la nou-noscut cca 0,25 m pătrat;
- greutatea pielii reprezintă aproximativ 6% din greutatea
totală a corpului.
Astfel, la un om adult cu o greutate de 70 kg, pielea
cîntărește peste 4 kg;
- grosimea variază ( între 0,5 - 4 mm ) după regiuni,
vîrstă și sex.
Astfel, la nivelul palmelor și al plantelor, pielea este
foarte groasă ( 2 -3 mm ), iar la pleoape, pe prepuț și pe
fața internă a coapselor este subțire ( 0,7 - 1 mm ).
Pielea copiilor și a femeilor este mai subțire decît cea
a bărbaților.
- culoarea variază după rasă, vîrstă, sex și regiuni.
După rasă, ea poate fi de la alb-deschis pînă la
negru-închis.
Copiii și femeile tinere au o culoare mai deschisă decît
a adulților și bătrînilor.
Pielea de la nivelul areolei mamare și cea din regiunea
genitală este mai pigmentată decît în alte regiuni.
Această pigmentare este mai pronunțată la femei, în
special în timpul gradividății.
Culoarea pielii rezultă de fapt din amestecul mai
multor culorii:
- culoarea proprie a pielii, galbenă, este datorită
stratului cornos;
- culoarea albă este cauzată de keratohialină, substanță
care se găsește în epiderm și anume în stratul granulos;
- culoarea brun-închisă este provocată de melanină,
pigmentul pielii;
- culoarea roșie este datorită sîngelui din rețeaua sanguină
a dermului.
Relieful pielii este determinat de proeminențe și depresiuni
( șanțuri, cute, ).
Șanțurile mai mari se observă la nivelul plicilor de flexiune,
iar șațurile mai mici desemnează romburi pe toată suprafața
cutanată formînd cadrilajul hașuat caracteristic pielii.
La nivelu pulpelor degetelor proeminențele ( crestele
interpapilare ) și depresiunile ( șanțurile interpapilare )
au o dispoziție particulară, care este caracteristică fiecărui
individ și se menține de la naștere pînă la moarte, nemodificată.
Această dispoziție particulară este cunoscută sub numele
de amprente sau dermatoglife.
Orificiile pielii sau porii sînt locurile pe unde glandele
sebacee, sudoripare și mamare excretă produsele lor
( sebum, sudoare și lapte ).
Ele sînt situate după natura lor, în jurul perilor sau diseminate
pe tot tegumentul.
Consistența pielii este moale; ea este catifelată, grasă, ușor
umedă, în funcție bineînțeles și de cantitatea secrețiilor
foziologice.
Elasticitatea pielii este foarte mare.
Astfel un fragment de 2 cm suportă o greutate de 2 kg
fără a se rupe.
În caz de întindere lentă ( graviditate, creștere ) se poate
rupe fibrele elastice din derm, apărînd vergeturile.
Luciul pielii este mai pronunțat acolo, unde cadrilajul
hașurat lipsește ( buza, pavilionul urechilor etc.).

Nu Toate Persoanele au Același Tip de Piele

NU TOATE PERSOANELE AU ACELAȘI TIP DE PIELE


Există nenumărate tipuri de piele care diferă între ele.
Pentru determinarea naturii tenului este necesar un
diagnostic cosmetic deoarece numai în felul acesta
putem realiza o îngrijire rațională și eficientă.
În acest scop avem nevoie de o lupă sau de o foiță de
hîrtie pe care o aplicăm pe față și apoi o privim în zare,
existența petelor de grăsime indicîndu-ne o piele grasă.

Examenul pielii cu lupa și diagnosticul pielii cu foița de hîrtie

O indicație privind natura tenului o putem obține
și cu ajutorul unui creion ( dermatograf ), dacă
cu partea neascuțită vom trage cîteva linii pe piele,
apăsînd ușor.
În cazul cînd traseul se înroșește, avem de-a face
cu un ten sensibil; înroșirea deasupra liniei indică
un ten gras iar dacă se observă o adîncitură, este
vorba despre o piele uscată; tenul normal nu
prezintă nici o reacție.

Diagnosticul pielii cu creionul

Menționăm că pentru determinarea naturii tenului,
înainte de examinare vom îndepărta orice urmă de
fard și alte impurității.
Ne vom spăla cu apă și săpun și vom lăsa să treacă
aproximativ 3 ore pentru ca pielea să-și recapete
aciditatea normală.
Pentru a vă îngriji cu eficiență maximă trebuie să
cunoașteți cîteva date legate de structura, anatomia
și fiziologia pielii.



Histologia Pielii

Formațiunile Anexe ale Pielii - Glandele Pieii

Funcțiile Epidermului și ale Anexelor

Fiziologia Generală a Pielii

Nu Toate Persoanele au Același Tip de Piele

NU TOATE PERSOANELE AU ACELAȘI TIP DE PIELE


Există nenumărate tipuri de piele care diferă între ele.
Pentru determinarea naturii tenului este necesar un
diagnostic cosmetic deoarece numai în felul acesta
putem realiza o îngrijire rațională și eficientă.
În acest scop avem nevoie de o lupă sau de o foiță de
hîrtie pe care o aplicăm pe față și apoi o privim în zare,
existența petelor de grăsime indicîndu-ne o piele grasă.

Examenul pielii cu lupa și diagnosticul pielii cu foița de hîrtie

O indicație privind natura tenului o putem obține
și cu ajutorul unui creion ( dermatograf ), dacă
cu partea neascuțită vom trage cîteva linii pe piele,
apăsînd ușor.
În cazul cînd traseul se înroșește, avem de-a face
cu un ten sensibil; înroșirea deasupra liniei indică
un ten gras iar dacă se observă o adîncitură, este
vorba despre o piele uscată; tenul normal nu
prezintă nici o reacție.

Diagnosticul pielii cu creionul

Menționăm că pentru determinarea naturii tenului,
înainte de examinare vom îndepărta orice urmă de
fard și alte impurității.
Ne vom spăla cu apă și săpun și vom lăsa să treacă
aproximativ 3 ore pentru ca pielea să-și recapete
aciditatea normală.
Pentru a vă îngriji cu eficiență maximă trebuie să
cunoașteți cîteva date legate de structura, anatomia
și fiziologia pielii.



Histologia Pielii

Formațiunile Anexe ale Pielii - Glandele Pieii

Funcțiile Epidermului și ale Anexelor

Fiziologia Generală a Pielii