Histologia Pielii





HISTOLOGIA PIELII



Pielea se compune din trei straturi: epidermul, dermul și
hipodermul.

Epidermul, care constituie stratul periferic al pielii,
este un epiteliu stratificat.
Celulele epidermului sînt dispuse în șase rînduri suprapuse,
după cum urmează:

Pielea și structura ei

- stratul bazal sau germinativ este stratul cel mai profund,
format dintr-un singur rînd de celule cilindrice, dispuse
paralel ( ,,în palisadă” ) și așezate pe membrana bazală,
care le desparte de derm.
Aceste celule au fost denumite keratinocite și au rolul de
reînnoire continuă a celulelor epiteliale din straturile de deasupra.
Tot în stratul bazal se mai găsesc și melanocitele, celule
care au capacitatea de a forma pigmentul melanic ( melanina )
care dă culoarea pielii;



Transformarea celulelor epidermice























- stratul filametos, spinos sau mucos al lui Malpighi este un
strat format de fapt din 6 - 12 rînduri de celule poligonale,
care provin din celulele stratului germativ.
Celulele acestui strat sînt legate între ele prin niște fibrile
denumite punți intercelulare, care explică rezistența deosebită
de la acest nivel;
stratul granulos este format din 1-5 rînduri de celule romboidale,
cu marea axă orizontală și nucleul degenerat.
Citoplasma celulelor conține grămezi mari de keratohialină;
- stratul lucid este format din celule feziforme care au
nucleu puțin vizibil;
- stratul cornos este format dintr-o suprapunere de celule cornoase,
turtite, care nu mai au nucleu și se disociază ușor.
Grosimea acestui strat diferă după regiune, sex și profesie ;
- stratul exfoliativ sau disjunct este format tot din celule cornoase,
mai bătrîne și care fiind slab unite de desprind ( exfoliază )
continuu.
Acest proces abia vizibil se numește descuamația fiziologică.
Celulele stratului cornos și exfoliativ sînt de fapt celule
moarte, care sînt înlocuite mereu prin formare de noi celule.
Aceste schimbări sînt caracteristice și pentru păr, unghii
și glande sebacee.

Dermul este de fapt un țesut conjuctiv format din fibre,
celule și substanța fundamentală.
Delimitat de epiderm prin membrana bazală, sinuoasă,
el este constituit din două straturi:
- stratul papilar, mai subțire sau dermul superficial, papilar
este situat la nivelul papilelor dermice ( proeminențe conice
care se mulează pe prelungirile epidermului, denumite creste
interpapilare ).
- corionul sau dermul propriu-zis, cel de-al 2-lea strat,
cuprinde 4/5 din grosimea dermului.
Fibrele  care compun dermul sînt din trei feluri: fibre
conjunctive, fibre elastice și fibre reticulare.
Aceste fibre se întretaie în toate sensurile contituind o triplă
rețea care este presarată de celule.
Celulele sînt de două feluri: celule fixe ( fibroblaști, fibricite,
mastocite, plasmocite, celule pigmentare ) și celule migratorii
( limfocite, monocite și granulocite ), provine din vasele sanguine.
Fibroblastul este celula specializată în elaborarea fibrelor de colagen.
Fibrele și celule sînt cuprinse în așa-numita substanță
fundamentală gelatinoasă, amorfă, omogenă și acidofilă ( se
colorează roz-palid cu ajutorul eozinei ).
În afara elementelor de mai sus, dermul conține numeroase vase
sanguine, limfatice și terminații nervoase.

Hipodermul este stratul cel mai profund al pielii și este format
din țesut conjunctiv lax, în ochiurile căruia se află celule
grăsoase mari, grupate în lobuli, care constituie paniculul adipos.
În hipoderm, pătrund uneori glomerulii glandelor sudoripare
și își au sediul unii mușchi pieloși și corpusculii senzitivi.






Histologia Pielii





HISTOLOGIA PIELII



Pielea se compune din trei straturi: epidermul, dermul și
hipodermul.

Epidermul, care constituie stratul periferic al pielii,
este un epiteliu stratificat.
Celulele epidermului sînt dispuse în șase rînduri suprapuse,
după cum urmează:

Pielea și structura ei

- stratul bazal sau germinativ este stratul cel mai profund,
format dintr-un singur rînd de celule cilindrice, dispuse
paralel ( ,,în palisadă” ) și așezate pe membrana bazală,
care le desparte de derm.
Aceste celule au fost denumite keratinocite și au rolul de
reînnoire continuă a celulelor epiteliale din straturile de deasupra.
Tot în stratul bazal se mai găsesc și melanocitele, celule
care au capacitatea de a forma pigmentul melanic ( melanina )
care dă culoarea pielii;



Transformarea celulelor epidermice























- stratul filametos, spinos sau mucos al lui Malpighi este un
strat format de fapt din 6 - 12 rînduri de celule poligonale,
care provin din celulele stratului germativ.
Celulele acestui strat sînt legate între ele prin niște fibrile
denumite punți intercelulare, care explică rezistența deosebită
de la acest nivel;
stratul granulos este format din 1-5 rînduri de celule romboidale,
cu marea axă orizontală și nucleul degenerat.
Citoplasma celulelor conține grămezi mari de keratohialină;
- stratul lucid este format din celule feziforme care au
nucleu puțin vizibil;
- stratul cornos este format dintr-o suprapunere de celule cornoase,
turtite, care nu mai au nucleu și se disociază ușor.
Grosimea acestui strat diferă după regiune, sex și profesie ;
- stratul exfoliativ sau disjunct este format tot din celule cornoase,
mai bătrîne și care fiind slab unite de desprind ( exfoliază )
continuu.
Acest proces abia vizibil se numește descuamația fiziologică.
Celulele stratului cornos și exfoliativ sînt de fapt celule
moarte, care sînt înlocuite mereu prin formare de noi celule.
Aceste schimbări sînt caracteristice și pentru păr, unghii
și glande sebacee.

Dermul este de fapt un țesut conjuctiv format din fibre,
celule și substanța fundamentală.
Delimitat de epiderm prin membrana bazală, sinuoasă,
el este constituit din două straturi:
- stratul papilar, mai subțire sau dermul superficial, papilar
este situat la nivelul papilelor dermice ( proeminențe conice
care se mulează pe prelungirile epidermului, denumite creste
interpapilare ).
- corionul sau dermul propriu-zis, cel de-al 2-lea strat,
cuprinde 4/5 din grosimea dermului.
Fibrele  care compun dermul sînt din trei feluri: fibre
conjunctive, fibre elastice și fibre reticulare.
Aceste fibre se întretaie în toate sensurile contituind o triplă
rețea care este presarată de celule.
Celulele sînt de două feluri: celule fixe ( fibroblaști, fibricite,
mastocite, plasmocite, celule pigmentare ) și celule migratorii
( limfocite, monocite și granulocite ), provine din vasele sanguine.
Fibroblastul este celula specializată în elaborarea fibrelor de colagen.
Fibrele și celule sînt cuprinse în așa-numita substanță
fundamentală gelatinoasă, amorfă, omogenă și acidofilă ( se
colorează roz-palid cu ajutorul eozinei ).
În afara elementelor de mai sus, dermul conține numeroase vase
sanguine, limfatice și terminații nervoase.

Hipodermul este stratul cel mai profund al pielii și este format
din țesut conjunctiv lax, în ochiurile căruia se află celule
grăsoase mari, grupate în lobuli, care constituie paniculul adipos.
În hipoderm, pătrund uneori glomerulii glandelor sudoripare
și își au sediul unii mușchi pieloși și corpusculii senzitivi.






Date Privind Aspectul Morfologic al Pielii




 DATE PRIVIND ASPECTUL MORFOLOGIC AL PIELII



Pielea este un organ conjunctivo-epitelial care
îmbracă corpul în întregime, cu excepția orificiilor
naturale ( nas, gură, uretră, vagin, anus ) unde rolul
de înveliș este preluat de submucoase și mucoase.
Pielea nu este un simplu înveliș al corpului, ci este
un organ cu o activitate vitală ca și a inimii, ficatului
sau a altor organe.
Pielea este cel mai mare organ al corpului și are
următoarele caracteristici:
- suprafața pentru talia mijlocie a unui adult este de cca
1,5 - 3 m pătrați, iar la nou-noscut cca 0,25 m pătrat;
- greutatea pielii reprezintă aproximativ 6% din greutatea
totală a corpului.
Astfel, la un om adult cu o greutate de 70 kg, pielea
cîntărește peste 4 kg;
- grosimea variază ( între 0,5 - 4 mm ) după regiuni,
vîrstă și sex.
Astfel, la nivelul palmelor și al plantelor, pielea este
foarte groasă ( 2 -3 mm ), iar la pleoape, pe prepuț și pe
fața internă a coapselor este subțire ( 0,7 - 1 mm ).
Pielea copiilor și a femeilor este mai subțire decît cea
a bărbaților.
- culoarea variază după rasă, vîrstă, sex și regiuni.
După rasă, ea poate fi de la alb-deschis pînă la
negru-închis.
Copiii și femeile tinere au o culoare mai deschisă decît
a adulților și bătrînilor.
Pielea de la nivelul areolei mamare și cea din regiunea
genitală este mai pigmentată decît în alte regiuni.
Această pigmentare este mai pronunțată la femei, în
special în timpul gradividății.
Culoarea pielii rezultă de fapt din amestecul mai
multor culorii:
- culoarea proprie a pielii, galbenă, este datorită
stratului cornos;
- culoarea albă este cauzată de keratohialină, substanță
care se găsește în epiderm și anume în stratul granulos;
- culoarea brun-închisă este provocată de melanină,
pigmentul pielii;
- culoarea roșie este datorită sîngelui din rețeaua sanguină
a dermului.
Relieful pielii este determinat de proeminențe și depresiuni
( șanțuri, cute, ).
Șanțurile mai mari se observă la nivelul plicilor de flexiune,
iar șațurile mai mici desemnează romburi pe toată suprafața
cutanată formînd cadrilajul hașuat caracteristic pielii.
La nivelu pulpelor degetelor proeminențele ( crestele
interpapilare ) și depresiunile ( șanțurile interpapilare )
au o dispoziție particulară, care este caracteristică fiecărui
individ și se menține de la naștere pînă la moarte, nemodificată.
Această dispoziție particulară este cunoscută sub numele
de amprente sau dermatoglife.
Orificiile pielii sau porii sînt locurile pe unde glandele
sebacee, sudoripare și mamare excretă produsele lor
( sebum, sudoare și lapte ).
Ele sînt situate după natura lor, în jurul perilor sau diseminate
pe tot tegumentul.
Consistența pielii este moale; ea este catifelată, grasă, ușor
umedă, în funcție bineînțeles și de cantitatea secrețiilor
foziologice.
Elasticitatea pielii este foarte mare.
Astfel un fragment de 2 cm suportă o greutate de 2 kg
fără a se rupe.
În caz de întindere lentă ( graviditate, creștere ) se poate
rupe fibrele elastice din derm, apărînd vergeturile.
Luciul pielii este mai pronunțat acolo, unde cadrilajul
hașurat lipsește ( buza, pavilionul urechilor etc.).





Date Privind Aspectul Morfologic al Pielii




 DATE PRIVIND ASPECTUL MORFOLOGIC AL PIELII



Pielea este un organ conjunctivo-epitelial care
îmbracă corpul în întregime, cu excepția orificiilor
naturale ( nas, gură, uretră, vagin, anus ) unde rolul
de înveliș este preluat de submucoase și mucoase.
Pielea nu este un simplu înveliș al corpului, ci este
un organ cu o activitate vitală ca și a inimii, ficatului
sau a altor organe.
Pielea este cel mai mare organ al corpului și are
următoarele caracteristici:
- suprafața pentru talia mijlocie a unui adult este de cca
1,5 - 3 m pătrați, iar la nou-noscut cca 0,25 m pătrat;
- greutatea pielii reprezintă aproximativ 6% din greutatea
totală a corpului.
Astfel, la un om adult cu o greutate de 70 kg, pielea
cîntărește peste 4 kg;
- grosimea variază ( între 0,5 - 4 mm ) după regiuni,
vîrstă și sex.
Astfel, la nivelul palmelor și al plantelor, pielea este
foarte groasă ( 2 -3 mm ), iar la pleoape, pe prepuț și pe
fața internă a coapselor este subțire ( 0,7 - 1 mm ).
Pielea copiilor și a femeilor este mai subțire decît cea
a bărbaților.
- culoarea variază după rasă, vîrstă, sex și regiuni.
După rasă, ea poate fi de la alb-deschis pînă la
negru-închis.
Copiii și femeile tinere au o culoare mai deschisă decît
a adulților și bătrînilor.
Pielea de la nivelul areolei mamare și cea din regiunea
genitală este mai pigmentată decît în alte regiuni.
Această pigmentare este mai pronunțată la femei, în
special în timpul gradividății.
Culoarea pielii rezultă de fapt din amestecul mai
multor culorii:
- culoarea proprie a pielii, galbenă, este datorită
stratului cornos;
- culoarea albă este cauzată de keratohialină, substanță
care se găsește în epiderm și anume în stratul granulos;
- culoarea brun-închisă este provocată de melanină,
pigmentul pielii;
- culoarea roșie este datorită sîngelui din rețeaua sanguină
a dermului.
Relieful pielii este determinat de proeminențe și depresiuni
( șanțuri, cute, ).
Șanțurile mai mari se observă la nivelul plicilor de flexiune,
iar șațurile mai mici desemnează romburi pe toată suprafața
cutanată formînd cadrilajul hașuat caracteristic pielii.
La nivelu pulpelor degetelor proeminențele ( crestele
interpapilare ) și depresiunile ( șanțurile interpapilare )
au o dispoziție particulară, care este caracteristică fiecărui
individ și se menține de la naștere pînă la moarte, nemodificată.
Această dispoziție particulară este cunoscută sub numele
de amprente sau dermatoglife.
Orificiile pielii sau porii sînt locurile pe unde glandele
sebacee, sudoripare și mamare excretă produsele lor
( sebum, sudoare și lapte ).
Ele sînt situate după natura lor, în jurul perilor sau diseminate
pe tot tegumentul.
Consistența pielii este moale; ea este catifelată, grasă, ușor
umedă, în funcție bineînțeles și de cantitatea secrețiilor
foziologice.
Elasticitatea pielii este foarte mare.
Astfel un fragment de 2 cm suportă o greutate de 2 kg
fără a se rupe.
În caz de întindere lentă ( graviditate, creștere ) se poate
rupe fibrele elastice din derm, apărînd vergeturile.
Luciul pielii este mai pronunțat acolo, unde cadrilajul
hașurat lipsește ( buza, pavilionul urechilor etc.).





Postare

  ANPC Termeni și Condiții