Formațiunile Anexe ale Pielii - Glandele Pielii

FORMAȚIUNILE ANEXE ALE PIELII - GLANDELE PIELII



Glandele pielii își elimină produșii de secreție la
suprafața epidermului și îndeplinesc funcții
fiziologice importante.
După structura anatomică, aceste glande sînt de
două feluri : acinoase și tubulare.
După felul secerției se deosebesc : glande holocrine
( sebacee ) și glande sudoripare ( ecrine și apocrine ).

Glandele sebacee sînt anexate unor foliculi piloși, fiind
situate mai superficial decît glandele sudoripare.
Sînt glande de tip acinos - holocrin, aceasta însemnînd
că produsul lor de secreție - sebumul - este pus în libertate
prin distrugerea celulelor în care este înmagazinat.
Sebumul este evacuat în foliculul pilos printr-un canal
foarte scurt - conductul sebaceu.
Glandele sebacee sînt mai dezvoltate și mai numeroase
în anumite regiuni ca: frunte, șanțul nazo-genian,
bărbie, partea superioară a trunchiului ( mai ales zonele
presternală și între omoplați ) și în regiunea genitală.
În regiunile lipsite de păr ( palme și tălpi ) ele lipsesc.
Forma acestor glande este cea de lobuli.
La periferie, lobulul are celule germinative, iar în centru
se găsesc celule care conțin o mare cantitate de grăsimi
neutre.

Glandele sudoripare se găsesc pe toată suprafața pielii,
spre deosebire de glandele sebacee, fiind mai numeroase
și mai dezvoltate în unele regiuni.
Forma lor este tubulară, la fiecare tub distingîndu-se o
porțiune secretorie, glomerului, situată în dermul profund
sau hipoderm, și o porțiune excretorie, canalul sudoritar,
care după ce străbate dermul și epidermul se deschide la
suprafața pielii printr-un mic orificiu, porul sudoripar.
Există două tipuri de glande sudoripare : glande ecrine și
glande apocrine.

Glandele ecrine sînt glandele sudoripare propriu-zis.
Ele sînt diseminate pe toată suprafața pielii, în special pe
palme și tălpi.
Secreția lor este merocrină, adică celulele secretă sudoarea
fără să se distrugă.

Glandele apocrine sînt mai puțin numeroase, însă mai mari
și se găsesc în axile, mameleoane, perineu și regiunea anală.
Secreția lor este holomerocrină, adică celulele glandulare se
distrug parțial în timpul secreție.
Spre deosebire de glandele ecrine, al căror tub excretor se
deschide direct la suprafața pielii, glandele apocrine se deschid
în interiorul foliculului pilosabaceu.

Formațiunile Anexe ale Pielii - Glandele Pielii

FORMAȚIUNILE ANEXE ALE PIELII - GLANDELE PIELII



Glandele pielii își elimină produșii de secreție la
suprafața epidermului și îndeplinesc funcții
fiziologice importante.
După structura anatomică, aceste glande sînt de
două feluri : acinoase și tubulare.
După felul secerției se deosebesc : glande holocrine
( sebacee ) și glande sudoripare ( ecrine și apocrine ).

Glandele sebacee sînt anexate unor foliculi piloși, fiind
situate mai superficial decît glandele sudoripare.
Sînt glande de tip acinos - holocrin, aceasta însemnînd
că produsul lor de secreție - sebumul - este pus în libertate
prin distrugerea celulelor în care este înmagazinat.
Sebumul este evacuat în foliculul pilos printr-un canal
foarte scurt - conductul sebaceu.
Glandele sebacee sînt mai dezvoltate și mai numeroase
în anumite regiuni ca: frunte, șanțul nazo-genian,
bărbie, partea superioară a trunchiului ( mai ales zonele
presternală și între omoplați ) și în regiunea genitală.
În regiunile lipsite de păr ( palme și tălpi ) ele lipsesc.
Forma acestor glande este cea de lobuli.
La periferie, lobulul are celule germinative, iar în centru
se găsesc celule care conțin o mare cantitate de grăsimi
neutre.

Glandele sudoripare se găsesc pe toată suprafața pielii,
spre deosebire de glandele sebacee, fiind mai numeroase
și mai dezvoltate în unele regiuni.
Forma lor este tubulară, la fiecare tub distingîndu-se o
porțiune secretorie, glomerului, situată în dermul profund
sau hipoderm, și o porțiune excretorie, canalul sudoritar,
care după ce străbate dermul și epidermul se deschide la
suprafața pielii printr-un mic orificiu, porul sudoripar.
Există două tipuri de glande sudoripare : glande ecrine și
glande apocrine.

Glandele ecrine sînt glandele sudoripare propriu-zis.
Ele sînt diseminate pe toată suprafața pielii, în special pe
palme și tălpi.
Secreția lor este merocrină, adică celulele secretă sudoarea
fără să se distrugă.

Glandele apocrine sînt mai puțin numeroase, însă mai mari
și se găsesc în axile, mameleoane, perineu și regiunea anală.
Secreția lor este holomerocrină, adică celulele glandulare se
distrug parțial în timpul secreție.
Spre deosebire de glandele ecrine, al căror tub excretor se
deschide direct la suprafața pielii, glandele apocrine se deschid
în interiorul foliculului pilosabaceu.

Histologia Pielii

HISTOLOGIA PIELII



Pielea se compune din trei straturi: epidermul, dermul și
hipodermul.

Epidermul, care constituie stratul periferic al pielii,
este un epiteliu stratificat.
Celulele epidermului sînt dispuse în șase rînduri suprapuse,
după cum urmează:

Pielea și structura ei

- stratul bazal sau germinativ este stratul cel mai profund,
format dintr-un singur rînd de celule cilindrice, dispuse
paralel ( ,,în palisadă” ) și așezate pe membrana bazală,
care le desparte de derm.
Aceste celule au fost denumite keratinocite și au rolul de
reînnoire continuă a celulelor epiteliale din straturile de deasupra.
Tot în stratul bazal se mai găsesc și melanocitele, celule
care au capacitatea de a forma pigmentul melanic ( melanina )
care dă culoarea pielii;

Transformarea celulelor epidermice

- stratul filametos, spinos sau mucos al lui Malpighi este un
strat format de fapt din 6 - 12 rînduri de celule poligonale,
care provin din celulele stratului germativ.
Celulele acestui strat sînt legate între ele prin niște fibrile
denumite punți intercelulare, care explică rezistența deosebită
de la acest nivel;
stratul granulos este format din 1-5 rînduri de celule romboidale,
cu marea axă orizontală și nucleul degenerat.
Citoplasma celulelor conține grămezi mari de keratohialină;
- stratul lucid este format din celule feziforme care au
nucleu puțin vizibil;
- stratul cornos este format dintr-o suprapunere de celule cornoase,
turtite, care nu mai au nucleu și se disociază ușor.
Grosimea acestui strat diferă după regiune, sex și profesie ;
- stratul exfoliativ sau disjunct este format tot din celule cornoase,
mai bătrîne și care fiind slab unite de desprind ( exfoliază )
continuu.
Acest proces abia vizibil se numește descuamația fiziologică.
Celulele stratului cornos și exfoliativ sînt de fapt celule
moarte, care sînt înlocuite mereu prin formare de noi celule.
Aceste schimbări sînt caracteristice și pentru păr, unghii
și glande sebacee.

Dermul este de fapt un țesut conjuctiv format din fibre,
celule și substanța fundamentală.
Delimitat de epiderm prin membrana bazală, sinuoasă,
el este constituit din două straturi:
- stratul papilar, mai subțire sau dermul superficial, papilar
este situat la nivelul papilelor dermice ( proeminențe conice
care se mulează pe prelungirile epidermului, denumite creste
interpapilare ).
- corionul sau dermul propriu-zis, cel de-al 2-lea strat,
cuprinde 4/5 din grosimea dermului.
Fibrele  care compun dermul sînt din trei feluri: fibre
conjunctive, fibre elastice și fibre reticulare.
Aceste fibre se întretaie în toate sensurile contituind o triplă
rețea care este presarată de celule.
Celulele sînt de două feluri: celule fixe ( fibroblaști, fibricite,
mastocite, plasmocite, celule pigmentare ) și celule migratorii
( limfocite, monocite și granulocite ), provine din vasele sanguine.
Fibroblastul este celula specializată în elaborarea fibrelor de colagen.
Fibrele și celule sînt cuprinse în așa-numita substanță
fundamentală gelatinoasă, amorfă, omogenă și acidofilă ( se
colorează roz-palid cu ajutorul eozinei ).
În afara elementelor de mai sus, dermul conține numeroase vase
sanguine, limfatice și terminații nervoase.

Hipodermul este stratul cel mai profund al pielii și este format
din țesut conjunctiv lax, în ochiurile căruia se află celule
grăsoase mari, grupate în lobuli, care constituie paniculul adipos.
În hipoderm, pătrund uneori glomerulii glandelor sudoripare
și își au sediul unii mușchi pieloși și corpusculii senzitivi.

Histologia Pielii

HISTOLOGIA PIELII



Pielea se compune din trei straturi: epidermul, dermul și
hipodermul.

Epidermul, care constituie stratul periferic al pielii,
este un epiteliu stratificat.
Celulele epidermului sînt dispuse în șase rînduri suprapuse,
după cum urmează:

Pielea și structura ei

- stratul bazal sau germinativ este stratul cel mai profund,
format dintr-un singur rînd de celule cilindrice, dispuse
paralel ( ,,în palisadă” ) și așezate pe membrana bazală,
care le desparte de derm.
Aceste celule au fost denumite keratinocite și au rolul de
reînnoire continuă a celulelor epiteliale din straturile de deasupra.
Tot în stratul bazal se mai găsesc și melanocitele, celule
care au capacitatea de a forma pigmentul melanic ( melanina )
care dă culoarea pielii;

Transformarea celulelor epidermice

- stratul filametos, spinos sau mucos al lui Malpighi este un
strat format de fapt din 6 - 12 rînduri de celule poligonale,
care provin din celulele stratului germativ.
Celulele acestui strat sînt legate între ele prin niște fibrile
denumite punți intercelulare, care explică rezistența deosebită
de la acest nivel;
stratul granulos este format din 1-5 rînduri de celule romboidale,
cu marea axă orizontală și nucleul degenerat.
Citoplasma celulelor conține grămezi mari de keratohialină;
- stratul lucid este format din celule feziforme care au
nucleu puțin vizibil;
- stratul cornos este format dintr-o suprapunere de celule cornoase,
turtite, care nu mai au nucleu și se disociază ușor.
Grosimea acestui strat diferă după regiune, sex și profesie ;
- stratul exfoliativ sau disjunct este format tot din celule cornoase,
mai bătrîne și care fiind slab unite de desprind ( exfoliază )
continuu.
Acest proces abia vizibil se numește descuamația fiziologică.
Celulele stratului cornos și exfoliativ sînt de fapt celule
moarte, care sînt înlocuite mereu prin formare de noi celule.
Aceste schimbări sînt caracteristice și pentru păr, unghii
și glande sebacee.

Dermul este de fapt un țesut conjuctiv format din fibre,
celule și substanța fundamentală.
Delimitat de epiderm prin membrana bazală, sinuoasă,
el este constituit din două straturi:
- stratul papilar, mai subțire sau dermul superficial, papilar
este situat la nivelul papilelor dermice ( proeminențe conice
care se mulează pe prelungirile epidermului, denumite creste
interpapilare ).
- corionul sau dermul propriu-zis, cel de-al 2-lea strat,
cuprinde 4/5 din grosimea dermului.
Fibrele  care compun dermul sînt din trei feluri: fibre
conjunctive, fibre elastice și fibre reticulare.
Aceste fibre se întretaie în toate sensurile contituind o triplă
rețea care este presarată de celule.
Celulele sînt de două feluri: celule fixe ( fibroblaști, fibricite,
mastocite, plasmocite, celule pigmentare ) și celule migratorii
( limfocite, monocite și granulocite ), provine din vasele sanguine.
Fibroblastul este celula specializată în elaborarea fibrelor de colagen.
Fibrele și celule sînt cuprinse în așa-numita substanță
fundamentală gelatinoasă, amorfă, omogenă și acidofilă ( se
colorează roz-palid cu ajutorul eozinei ).
În afara elementelor de mai sus, dermul conține numeroase vase
sanguine, limfatice și terminații nervoase.

Hipodermul este stratul cel mai profund al pielii și este format
din țesut conjunctiv lax, în ochiurile căruia se află celule
grăsoase mari, grupate în lobuli, care constituie paniculul adipos.
În hipoderm, pătrund uneori glomerulii glandelor sudoripare
și își au sediul unii mușchi pieloși și corpusculii senzitivi.