Tenul Uscat

TENUL USCAT


Tenul uscat este fin, subțire, fragil, iritabil și se
descuamează ușor.
Uneori se observă și riduri fine.
Dacă o foiță de hîrtie se trece peste față și este
privită în zare și nu se observă pe ea pete grase,
înseamnă că tenul este uscat.
Distingem două categorii de tenuri uscate: ten uscat
din lipsă de grăsime, - ten alipic - și ten uscat din lipsă
de apă - ten deshidratat.
Pielea deshidratată este ștearsă, brăzdată de riduri fine.
Prinsă între degete pune în evidență lipsa ei de suplețe
și elasticitate.
Tenul uscat se mai poate recunoaște și prin faptul că
este foarte sensibil la frig ( iarna observăm apariția de
pete roșietice din loc în loc ), la vînt, soare, săpun, loțiuni
alcoolizate, creme pe bază de glicerină.
Tenul deshidratat se întîlnește și la persoanelor mai în
vîrstă, ca o consecință normală a îmbătrînirii.

Factorii care pot determina uscarea pielii
Factori interni:
- predispoziție congenitală, respectiv un număr redus
de glande sebacee sau o secreție insuficientă a acestora;
- tulburări endocrine, mai ales tiroidiene ;
- tulburări nervoase;
- tulburări ale circulației sanguine ;
- unele boli interne.

Factori externi:
- influențe ale factorilor de mediu
- produse cosmetice folosite necorespunzător.
Este bine să cunoaștem faptul că de multe ori noi înșine
contribuim la uscăciunea pielii fie prin folosirea abuzivă
de săpun și apă dură care usucă și irită tenul, fie prin
lipsa de îngrijire, fie prin exces de produse cosmetice
necorespunzătoare.
De asemenea, curele de slăbire prin care privăm organismul
de lichide pot face ca pielea să se deshidrateze.
Curățirea obrazului în cazul tenului uscat se face numai cu
o cremă grasă sau cu lapte demachiant.
O curățire bună poate fi obținută și cu ajutorul unor bucăți
de unt de cacao pe care le trecem pe față.
Topindu-se la temperatura pielii, untul de cacao înglobează
cu ușurință impuritățile și fardul.
Prin îndepărtare deci fața rămîne curată, suplă și moale.
Tot în același scop pot fi folosite vaselină simplă sau uleiul
de parafină.
Aceste substanțe vor fi utilizate însă numai în cazul în care
nu avem la îndemînă alte preparate.
Cele mai indicate rămîn însă cremele și emulsiile de curățat.
După curățire se recomandă o loțiune pentru ten uscat, de
exemplu, o infuzie de tei, nalbă, mușețel sau o soluție tonică,
nealcoolizată.
În locul loțiunilor putem efectua și pulverizări cu apă minerală
sau infuzii de plante.
Curățirea și aplicarea loțiunilor trebuie efectuată numai cu
produse adecvate tenului uscat.
Sînt contraindicate săpunurile, apa caldă sau calcaroasă, cremele
pe bază de stearați.
Seara, după curățirea și ștergerea obrazului cu o loțiune,
se va aplica o cremă grasă nutritivă pe bază de lanolină.
Persoanele care prezintă sensibilitate față de lanolină vor
renunța la folosirea cremelor avînd ca baza această substanță.
Și pentru tenul uscat se recomandă masaje ușoare și
aplicarea de măști.
Masajele se pot efectua cu o cremă semigrasă în care se
adaugă sucuri de castraveți, morcov, lămîie.
Este foarte indicată masca de parafină caldă care se menține
pe obraz 20 - 30 minute.
Se mai pot folosi măști de gălbenuș de ou, de amidon, de caolin.
O dată la trei săptămîni se recomandă baia de aburi timp de
10 minute, cu apă în care s-au adăugat flori de mușețel sau
salvie, iar odată pe săptămînă aplicarea de măști hidratante
cu sucuri de fructe, plante, caimac, smîntînă, gălbenuș de ou etc.
La 2 - 3 zile se indică aplicarea de comprese călduțe îmbibate
cu infuzii de plante, după care se va unge fața cu o cremă
hidratantă.
Pentru îngrijirea tenului uscat mai trebuie să știm că :
- lăptișorul de matcă, mierea de albine încorporate în cremă
sau sub formă de loțiuni, măști etc, constituie, de asemenea,
remedii prețioase pentru menținerea pielii suple și proaspete,
- produsele lactate ca smîntîna, laptele, caimacul pot fi folosite
în îngrijirea tenului uscat, deoarece în afară de calitățile lor
emoliente măresc aciditatea pielii;
- este bine să ne ștergem fața de două ori pe zi cu un tampon
de vată îmbibate cu lapte;
- plimbarea în ploaie constituie un mijloc foarte bun de a hidrata
și împrospăta pielea;
- dacă obișnuim să ne pudrăm, vom aplica sub pudră un strat
subțire de cremă, în caz contrar riscăm să accentuăm gradul
de uscăciune a pielii.

Tenul Uscat

TENUL USCAT


Tenul uscat este fin, subțire, fragil, iritabil și se
descuamează ușor.
Uneori se observă și riduri fine.
Dacă o foiță de hîrtie se trece peste față și este
privită în zare și nu se observă pe ea pete grase,
înseamnă că tenul este uscat.
Distingem două categorii de tenuri uscate: ten uscat
din lipsă de grăsime, - ten alipic - și ten uscat din lipsă
de apă - ten deshidratat.
Pielea deshidratată este ștearsă, brăzdată de riduri fine.
Prinsă între degete pune în evidență lipsa ei de suplețe
și elasticitate.
Tenul uscat se mai poate recunoaște și prin faptul că
este foarte sensibil la frig ( iarna observăm apariția de
pete roșietice din loc în loc ), la vînt, soare, săpun, loțiuni
alcoolizate, creme pe bază de glicerină.
Tenul deshidratat se întîlnește și la persoanelor mai în
vîrstă, ca o consecință normală a îmbătrînirii.

Factorii care pot determina uscarea pielii
Factori interni:
- predispoziție congenitală, respectiv un număr redus
de glande sebacee sau o secreție insuficientă a acestora;
- tulburări endocrine, mai ales tiroidiene ;
- tulburări nervoase;
- tulburări ale circulației sanguine ;
- unele boli interne.

Factori externi:
- influențe ale factorilor de mediu
- produse cosmetice folosite necorespunzător.
Este bine să cunoaștem faptul că de multe ori noi înșine
contribuim la uscăciunea pielii fie prin folosirea abuzivă
de săpun și apă dură care usucă și irită tenul, fie prin
lipsa de îngrijire, fie prin exces de produse cosmetice
necorespunzătoare.
De asemenea, curele de slăbire prin care privăm organismul
de lichide pot face ca pielea să se deshidrateze.
Curățirea obrazului în cazul tenului uscat se face numai cu
o cremă grasă sau cu lapte demachiant.
O curățire bună poate fi obținută și cu ajutorul unor bucăți
de unt de cacao pe care le trecem pe față.
Topindu-se la temperatura pielii, untul de cacao înglobează
cu ușurință impuritățile și fardul.
Prin îndepărtare deci fața rămîne curată, suplă și moale.
Tot în același scop pot fi folosite vaselină simplă sau uleiul
de parafină.
Aceste substanțe vor fi utilizate însă numai în cazul în care
nu avem la îndemînă alte preparate.
Cele mai indicate rămîn însă cremele și emulsiile de curățat.
După curățire se recomandă o loțiune pentru ten uscat, de
exemplu, o infuzie de tei, nalbă, mușețel sau o soluție tonică,
nealcoolizată.
În locul loțiunilor putem efectua și pulverizări cu apă minerală
sau infuzii de plante.
Curățirea și aplicarea loțiunilor trebuie efectuată numai cu
produse adecvate tenului uscat.
Sînt contraindicate săpunurile, apa caldă sau calcaroasă, cremele
pe bază de stearați.
Seara, după curățirea și ștergerea obrazului cu o loțiune,
se va aplica o cremă grasă nutritivă pe bază de lanolină.
Persoanele care prezintă sensibilitate față de lanolină vor
renunța la folosirea cremelor avînd ca baza această substanță.
Și pentru tenul uscat se recomandă masaje ușoare și
aplicarea de măști.
Masajele se pot efectua cu o cremă semigrasă în care se
adaugă sucuri de castraveți, morcov, lămîie.
Este foarte indicată masca de parafină caldă care se menține
pe obraz 20 - 30 minute.
Se mai pot folosi măști de gălbenuș de ou, de amidon, de caolin.
O dată la trei săptămîni se recomandă baia de aburi timp de
10 minute, cu apă în care s-au adăugat flori de mușețel sau
salvie, iar odată pe săptămînă aplicarea de măști hidratante
cu sucuri de fructe, plante, caimac, smîntînă, gălbenuș de ou etc.
La 2 - 3 zile se indică aplicarea de comprese călduțe îmbibate
cu infuzii de plante, după care se va unge fața cu o cremă
hidratantă.
Pentru îngrijirea tenului uscat mai trebuie să știm că :
- lăptișorul de matcă, mierea de albine încorporate în cremă
sau sub formă de loțiuni, măști etc, constituie, de asemenea,
remedii prețioase pentru menținerea pielii suple și proaspete,
- produsele lactate ca smîntîna, laptele, caimacul pot fi folosite
în îngrijirea tenului uscat, deoarece în afară de calitățile lor
emoliente măresc aciditatea pielii;
- este bine să ne ștergem fața de două ori pe zi cu un tampon
de vată îmbibate cu lapte;
- plimbarea în ploaie constituie un mijloc foarte bun de a hidrata
și împrospăta pielea;
- dacă obișnuim să ne pudrăm, vom aplica sub pudră un strat
subțire de cremă, în caz contrar riscăm să accentuăm gradul
de uscăciune a pielii.

Tenul Gras

TENUL GRAS


Tenul gras este lucios, lipsit de suplețe, unsuros în
special pe frunte, aripile nasului și bărbie.
Acest aspect consecința activității sporite a glandelor
sebacee.
Pielea grasă prezintă porii dilatați, datorită cantității
sporite de sebum, iar cu timpul neîngrijită, capătă o
culoare gălbuie.
Acest tip de piele este terenul favorizant al apariției
comedoanelor și chiar a acneei.
Tenul gras este caracteristic femeilor brunete.
Specialiștii îl împart în două categorii:
- ten gras uleios, care este lucios și la apăsare ușoară
prezintă o suprafață netedă;
- ten gras asfixic ( transformat din tenul gras uleios
care nu a beneficiat de îngrijiri cosmetice adecvate )
care prezintă porii închiși, cu exces de sebum și cu un
strat cornos dezvoltat.
Se observă numeroase puncte negre care se transformă
uneori în coșuri.
Asfixia cutanată are loc datorită următoarelor fenomene:
- celulele cornoase moarte de la suprafața pielii se descuamează
incomplet;
- excesul de secreție sudoripară astupă porii pilosebacei;
- se produce hipercheratinizarea pielii.
Astfel, este împiedicată evacuarea liberă a sebumului și a
transpirației, orificiile de ieșire fiind astupate;
- circulația sanguină se diminuează și țesutul cutanat nu este
bine aprovizionat cu oxigen;
- o insuficientă îngrijire a pielii și folosirea necorespunzătoare
a unor cosmetice.
Seboreea se pune ușor în evidență prin aplicarea pe piele
a unei foițe de hîrtie care se pătează.
Dacă presăm pielea între două degete, se constată filamente
seboreice pe care le putem face să iasă din pori.
Pielea grasă se ridează mai greu, dar este lipsită de suplețe
și frăgezime din cauza efortului la care sînt supuse glandelee
sebacee.
Îîngrijirea zilnică și în special curățirea profundă prezintă o
importanță deosebită pentru tenul gras.
Pentru îngrijirea zilnică a tenului se pot folosi apa și săpunul,
dar unele tipuri de ten gras prezintă însă intoleranță.
În această situație folosirea săpunului se va face numai de
2 - 3 ori pe săptămînă.
Dacă pielea este acneică și există riscul unei infecții este bine
ca apa pe care o folosim să fie mai întîi fiartă și apoi răcită,
iar în locul prosopului să folosim șervețele de hîrtie pe care
apoi să le aruncăm.
Cele mai indicate săpunuri sînt cele cu borax și sulf.
În cazul tenului gras trebuie evitată folosirea cremelor de
curățat, care accentuează gradul de grăsime a pielii și
provoacă unele neajunsuri, ca apariția punctelor negre, a coșurilor etc.
Pentru curățire se poate folosi o soluție de albuș de ou
amestecat cu zeamă de lămîie ( jumătate de lămîie ) și
15 ml alcool, adăugat picătură cu picătură.
Tenurile grase mai pot fi demachiate și cu așa-zisa ,,făină
cosmetică” care se poate prepara din 20 g tărîțe, 5 g mălai,
2,5 g borax.
Altă formulă prevede 70 g tărîțe, 20 g mălai, 10 g bicarbonat
de sodiu.
Curățirea de seară se va completa cu o degresare pentru care
putem folosi alternativ și în funcție de toleranță loțiuni cu sulf,
cu acid salicilic, sau loțiuni astringente care conțin alaun.
Alcoolul camforat se poate folosi și el fără să irite pielea,
fiind și un dezinfectant.
Loțiuni pentru tenul gras ne putem prepara și singure din
cîteva plante sub formă de infuzii: cimbru, pătlagină, lăptucă,
care se folosesc sub formă de comprese pe care le menținem
pe față 5 - 10 minute.
Nu este bine să folosim soluții puternice degresante ( de exemplu
benzina ), deoarece are loc o hipersecreție a glandelor sebacee
și pielea îmbătrînește prematur.
O degresare puternică se efectuează cu licoarea Hoffmann
( se prepară în farmacii ) care conține eter, alcool, dar nu se va
recurge la ea decît în cazuri extreme și numai cu prescpripția
medicului.
Dacă pielea are porii mici se pot folosi comprese cu apă caldă,
urmate întotdeauna de spălări sau comprese reci.
Dacă pielea prezintă porii mari, deschiși sînt indicate loțiunile
astringente cu alaun.
În general, curățirea obrazului cu apă și săpun și aplicarea
unei loțiuni ușor degresante în fiecare seară asigură întreținerea
corespunzătoare a unui ten gras.
Aplicarea de creme de noapte nu este indicată.
Pentru prevenirea ridurilor din jurul ochilor, seara la culcare
se va aplica în această regiune, puțină cremă grasă, hrănitoare.
Dimineața, după o simplă spălare cu apă, se aplică o cremă
pe bază de stearați după care se pudrează.
Pudrele sînt necesare în îngrijirea unui ten gras, deoarece
absorb grăsimea și fac să dispară luciul pielii.
De multe ori, în cazul unui ten excesiv de gras, trebuie să se
recurgă la loțiuni și pudre speciale.
Pentru tenul gras se recomandă măști absorbante cu caolin,
tărîțe, alaun, albuș de ou, drojdie de bere etc.
Aceste măști se aplică reci, dacă însă pielea nu se degresează
suficient pot fi folosite calde.
După scoaterea măștilor calde se aplică comprese reci.
În tratamentul și îngrijirea tenului gras se recomandă masaje
de tip special ( petrisaj, vibrator ) efectuate de cosmeticiană.
Aceste masaje destupă glandele sebacee de secreția lor grasă
și îmbunătățesc circulația sîngelui la nivelul pielii.
Deseori, tenul gras prezintă puncte albe minuscule, dure,
care seamănă cu niște perle mici.
Aceste puncte nu pot fi stoarse decît dacă le înțepăm
cu un ac, dezinfectat în prealabil cu alcool și în flacără.
Operația este însă dificilă și necesită o îndemînare specială,
fiind greu de executat de persoana respectivă, fapt pentru
care este bine, în astfel de situații, să ne adresăm unei specialiste.

Tenul Gras

TENUL GRAS


Tenul gras este lucios, lipsit de suplețe, unsuros în
special pe frunte, aripile nasului și bărbie.
Acest aspect consecința activității sporite a glandelor
sebacee.
Pielea grasă prezintă porii dilatați, datorită cantității
sporite de sebum, iar cu timpul neîngrijită, capătă o
culoare gălbuie.
Acest tip de piele este terenul favorizant al apariției
comedoanelor și chiar a acneei.
Tenul gras este caracteristic femeilor brunete.
Specialiștii îl împart în două categorii:
- ten gras uleios, care este lucios și la apăsare ușoară
prezintă o suprafață netedă;
- ten gras asfixic ( transformat din tenul gras uleios
care nu a beneficiat de îngrijiri cosmetice adecvate )
care prezintă porii închiși, cu exces de sebum și cu un
strat cornos dezvoltat.
Se observă numeroase puncte negre care se transformă
uneori în coșuri.
Asfixia cutanată are loc datorită următoarelor fenomene:
- celulele cornoase moarte de la suprafața pielii se descuamează
incomplet;
- excesul de secreție sudoripară astupă porii pilosebacei;
- se produce hipercheratinizarea pielii.
Astfel, este împiedicată evacuarea liberă a sebumului și a
transpirației, orificiile de ieșire fiind astupate;
- circulația sanguină se diminuează și țesutul cutanat nu este
bine aprovizionat cu oxigen;
- o insuficientă îngrijire a pielii și folosirea necorespunzătoare
a unor cosmetice.
Seboreea se pune ușor în evidență prin aplicarea pe piele
a unei foițe de hîrtie care se pătează.
Dacă presăm pielea între două degete, se constată filamente
seboreice pe care le putem face să iasă din pori.
Pielea grasă se ridează mai greu, dar este lipsită de suplețe
și frăgezime din cauza efortului la care sînt supuse glandelee
sebacee.
Îîngrijirea zilnică și în special curățirea profundă prezintă o
importanță deosebită pentru tenul gras.
Pentru îngrijirea zilnică a tenului se pot folosi apa și săpunul,
dar unele tipuri de ten gras prezintă însă intoleranță.
În această situație folosirea săpunului se va face numai de
2 - 3 ori pe săptămînă.
Dacă pielea este acneică și există riscul unei infecții este bine
ca apa pe care o folosim să fie mai întîi fiartă și apoi răcită,
iar în locul prosopului să folosim șervețele de hîrtie pe care
apoi să le aruncăm.
Cele mai indicate săpunuri sînt cele cu borax și sulf.
În cazul tenului gras trebuie evitată folosirea cremelor de
curățat, care accentuează gradul de grăsime a pielii și
provoacă unele neajunsuri, ca apariția punctelor negre, a coșurilor etc.
Pentru curățire se poate folosi o soluție de albuș de ou
amestecat cu zeamă de lămîie ( jumătate de lămîie ) și
15 ml alcool, adăugat picătură cu picătură.
Tenurile grase mai pot fi demachiate și cu așa-zisa ,,făină
cosmetică” care se poate prepara din 20 g tărîțe, 5 g mălai,
2,5 g borax.
Altă formulă prevede 70 g tărîțe, 20 g mălai, 10 g bicarbonat
de sodiu.
Curățirea de seară se va completa cu o degresare pentru care
putem folosi alternativ și în funcție de toleranță loțiuni cu sulf,
cu acid salicilic, sau loțiuni astringente care conțin alaun.
Alcoolul camforat se poate folosi și el fără să irite pielea,
fiind și un dezinfectant.
Loțiuni pentru tenul gras ne putem prepara și singure din
cîteva plante sub formă de infuzii: cimbru, pătlagină, lăptucă,
care se folosesc sub formă de comprese pe care le menținem
pe față 5 - 10 minute.
Nu este bine să folosim soluții puternice degresante ( de exemplu
benzina ), deoarece are loc o hipersecreție a glandelor sebacee
și pielea îmbătrînește prematur.
O degresare puternică se efectuează cu licoarea Hoffmann
( se prepară în farmacii ) care conține eter, alcool, dar nu se va
recurge la ea decît în cazuri extreme și numai cu prescpripția
medicului.
Dacă pielea are porii mici se pot folosi comprese cu apă caldă,
urmate întotdeauna de spălări sau comprese reci.
Dacă pielea prezintă porii mari, deschiși sînt indicate loțiunile
astringente cu alaun.
În general, curățirea obrazului cu apă și săpun și aplicarea
unei loțiuni ușor degresante în fiecare seară asigură întreținerea
corespunzătoare a unui ten gras.
Aplicarea de creme de noapte nu este indicată.
Pentru prevenirea ridurilor din jurul ochilor, seara la culcare
se va aplica în această regiune, puțină cremă grasă, hrănitoare.
Dimineața, după o simplă spălare cu apă, se aplică o cremă
pe bază de stearați după care se pudrează.
Pudrele sînt necesare în îngrijirea unui ten gras, deoarece
absorb grăsimea și fac să dispară luciul pielii.
De multe ori, în cazul unui ten excesiv de gras, trebuie să se
recurgă la loțiuni și pudre speciale.
Pentru tenul gras se recomandă măști absorbante cu caolin,
tărîțe, alaun, albuș de ou, drojdie de bere etc.
Aceste măști se aplică reci, dacă însă pielea nu se degresează
suficient pot fi folosite calde.
După scoaterea măștilor calde se aplică comprese reci.
În tratamentul și îngrijirea tenului gras se recomandă masaje
de tip special ( petrisaj, vibrator ) efectuate de cosmeticiană.
Aceste masaje destupă glandele sebacee de secreția lor grasă
și îmbunătățesc circulația sîngelui la nivelul pielii.
Deseori, tenul gras prezintă puncte albe minuscule, dure,
care seamănă cu niște perle mici.
Aceste puncte nu pot fi stoarse decît dacă le înțepăm
cu un ac, dezinfectat în prealabil cu alcool și în flacără.
Operația este însă dificilă și necesită o îndemînare specială,
fiind greu de executat de persoana respectivă, fapt pentru
care este bine, în astfel de situații, să ne adresăm unei specialiste.