Gomajul

GOMAJUL


Este un procedeu de curățire profundă a pielii și este
indicat în special în cazul tenurilor grase, asfixice,
presărate cu puncte negre, a căror culoare devine
cenușie datorită celulelor moarte neelimitae de la
suprafața pielii.
Gomajul se efectuează cu diferite formule de tărîțe
cosmetice.
Un exemplu : 20 - 30 g flori de tei, se fierb în 500 ml
apă pînă scade la jumătate.
Se adaugă 2 - 3 lingurițe de mălai cernut.
Pasta obținută se întinde pe obraz și se freacă în
special porțiunile mai grase.
Se mai poate folosi o pastă conținînd carbonat de calciu, însă
se procedează cu atenție pentru a nu irita tenul.
Gomajul elimină celulele moarte, excesul de sebum
și lasă pielea să respire în voie.
Prezintă și avantajul că pielea astfel pregătită prezintă o
mare putere de absorbție a componentelor nutritive
conținute în creme.
Un gomaj puternic, capătă denumirea de peeling.
De astfel peelingul se deosebește de tehnica gomajului
prezentată mai sus, prin aceea că folosește mijloace
chimice pentru îndepărtarea stratului superficial al pielii
( fapt pentru care se recomandă să fie executat sub
supraveghere medicală ).

Gomajul

GOMAJUL


Este un procedeu de curățire profundă a pielii și este
indicat în special în cazul tenurilor grase, asfixice,
presărate cu puncte negre, a căror culoare devine
cenușie datorită celulelor moarte neelimitae de la
suprafața pielii.
Gomajul se efectuează cu diferite formule de tărîțe
cosmetice.
Un exemplu : 20 - 30 g flori de tei, se fierb în 500 ml
apă pînă scade la jumătate.
Se adaugă 2 - 3 lingurițe de mălai cernut.
Pasta obținută se întinde pe obraz și se freacă în
special porțiunile mai grase.
Se mai poate folosi o pastă conținînd carbonat de calciu, însă
se procedează cu atenție pentru a nu irita tenul.
Gomajul elimină celulele moarte, excesul de sebum
și lasă pielea să respire în voie.
Prezintă și avantajul că pielea astfel pregătită prezintă o
mare putere de absorbție a componentelor nutritive
conținute în creme.
Un gomaj puternic, capătă denumirea de peeling.
De astfel peelingul se deosebește de tehnica gomajului
prezentată mai sus, prin aceea că folosește mijloace
chimice pentru îndepărtarea stratului superficial al pielii
( fapt pentru care se recomandă să fie executat sub
supraveghere medicală ).

Stabilirea Diagnosticului Cosmetic al Pielii

STABILIREA DIAGNOSTICULUI COSMETIC AL PIELII



În cabinetele de specialitate se pot face următoarele
examene : examenul vizual, examenul prin palpare,
examenul cu lupa, examenul cu lampa Wood,
examenul cu pH-metru.

Examenul vizual urmărește: coloritul pielii; forma feței,
pentru efectuarea unor corecturi și alegerea maciajului
corespunzător; relieful ridurilor și gradul de îmbătrînire
a pielii.

Examenul prin palpare conduce la determinarea elasticității
și rezistenței epidermei.
Prin acest examen se poate stabili grosimea pielii, gradul
de hidratare sau deshidratare, tonicitatea etc.

Examenul cu lupa ajută la aprofundarea examenului vizual,
aceasta putînd scoate în evidență unele aspecte care nu
sînt sensibile cu ochiul liber.

Examenul cu lampa Wood.
Această lampă emite radiații ultraviolete, care produc o
fluorescență diferită a suprafețelor expuse.
Astfel dacă pielea este deshidratată, fluorescența este slabă;
în cazul pielii hidratate, fluorescența este puternică, la o piele
normală, fluorescența este violacee etc.

Examenul cu ajutorul pH-metrului.
Acest aparat indică gradul de aciditate sau alcalinitate a pielii.
În mod normal pielea sănătoasă are o reacție ușor acidă, un
pH de 5,5.
Această valoare poate varia în funcție de agenții externi,
digestie, alimentație sau de diferite afecțiuni ale pielii.
Prin determinarea pH-ului pielii, se urmărește aplicarea unui
tratament corespunzător cu produse care să readucă pielea
la un pH normal.
Rezultă deci necesitatea consultării unei specialiste, căci o
simplă clasificare a tenului în gras sau uscat, este insuficientă
și nu corespunde unei realități obiective.
Prin mijloacele menționate, specialista cercetează tenul din
mai multe puncte de vedere scoțînd la iveală starea de hidratare
profundă sau superficială, diferitele aspecte de culoare ale pielii,
eventualitatea alterării culorii și cauzele care au determinat-o
( culoarea ideală este considerată atunci cînd tenul este roz
strălucitor ), aspectele de finețe ( cea normală avînd o granulație
fină, netedă și uniformă, pielea grasă fiind o piele care se
descuamează etc ).
Cercetînd modul cum reacționează pielea la diverși excitanți
se determină sensibilitatea ei.
examenul aprofundat va determina modul de funcționare a glandelor
sebacee: mărit, normal sau diminuat, precum și diferitelor
imperfecțiuni: păr de prisos, efelide ( pistrui ), cicatrice etc.
Vor fi scoase de asemenea, în evidență tulburările circulației
sanguine care determină cuperoza și în sfîrșit gradul de
îmbătrînire a pielii, deshidratarea ei și lipsa de elasticitatea.
Toate aceste constatări, cosmeticiana le consemnează
într-o fișă personală de îngrijire cosmetică cuprinzînd
datele personale ca urmare a examenului efectuat și indicațiile
de tratament în cabinetul de cosmetică sau la domiciliu.
Există tipuri de piele a căror îngrijire impune - cel puțin
pînă la normalizarea lor - tratarea în cadrul cabinetului cosmetic.
În această situație se află persoanele cu tenul pletoric,
avînd pielea groasă cu aspect cărnos, permanent congestionată
sau la cel mai mic efort, porii dilatați și o pilozitate crescută.
Pe lîngă prescripțiile medicale corespunzătoare cauzelor care
întrețin astfel de situații, tratamentul la cosmeticiană este
absolut necesar.
Un alt caz îl reprezintă tenul cașectic - la care datoriră hrănirii
insuficiente a pielii, funcțiile sînt diminuate, chiar atrofiate,
pielea se prezintă palidă - avînd aspectul unei foi de pergament,
este subțire și uscată, lipsită de elasticitate.
Pentru început, tratamentul cosmetic urmărește hrănirea
și tonificarea pielii, după care, reintrînd în normal, se vor putea
continua la domiciliu îngrijirile recomandate de specialistă.
Tenul senil - care debutează printr-o uscăciune excesivă a pielii,
prin apariția ridurilor și a edemelor în special la ochi, poate
fi tratat, deoarece procesul respectiv evoluează lent, hrănim
țesuturile pentru a le păstra cît mai mult timp elasticitatea
și tonicitatea.
Momentul apariției fenomenelor specifice tenului senil
sînt diferențiate de la individ la individ, în funcție de diverși
factori: ereditatea și anumite boli și chiar îngrijirea igieno-
cosmetică necorespunzătoare.
Tratamentul cosmetic instituit poate încetini fenomenele
de senilitate a pielii prin diferite procedee care variază
activarea circulației sanguine, hidratarea, revitalizarea și
tonificarea țesutului cutanat.
Rezultate satisfăcătoare în tratamentul tenului acneic
nu se pot obține decît printr-un tratament complex, prescris
de medic și completat local de cosmeticiană.
Eșecurile în cazul acestei afecțiuni cutanate se datoresc
de cele mai multe ori faptului că se minimalizează
îngrijirile locale care au în acest caz o importanță deosebită.

Stabilirea Diagnosticului Cosmetic al Pielii

STABILIREA DIAGNOSTICULUI COSMETIC AL PIELII



În cabinetele de specialitate se pot face următoarele
examene : examenul vizual, examenul prin palpare,
examenul cu lupa, examenul cu lampa Wood,
examenul cu pH-metru.

Examenul vizual urmărește: coloritul pielii; forma feței,
pentru efectuarea unor corecturi și alegerea maciajului
corespunzător; relieful ridurilor și gradul de îmbătrînire
a pielii.

Examenul prin palpare conduce la determinarea elasticității
și rezistenței epidermei.
Prin acest examen se poate stabili grosimea pielii, gradul
de hidratare sau deshidratare, tonicitatea etc.

Examenul cu lupa ajută la aprofundarea examenului vizual,
aceasta putînd scoate în evidență unele aspecte care nu
sînt sensibile cu ochiul liber.

Examenul cu lampa Wood.
Această lampă emite radiații ultraviolete, care produc o
fluorescență diferită a suprafețelor expuse.
Astfel dacă pielea este deshidratată, fluorescența este slabă;
în cazul pielii hidratate, fluorescența este puternică, la o piele
normală, fluorescența este violacee etc.

Examenul cu ajutorul pH-metrului.
Acest aparat indică gradul de aciditate sau alcalinitate a pielii.
În mod normal pielea sănătoasă are o reacție ușor acidă, un
pH de 5,5.
Această valoare poate varia în funcție de agenții externi,
digestie, alimentație sau de diferite afecțiuni ale pielii.
Prin determinarea pH-ului pielii, se urmărește aplicarea unui
tratament corespunzător cu produse care să readucă pielea
la un pH normal.
Rezultă deci necesitatea consultării unei specialiste, căci o
simplă clasificare a tenului în gras sau uscat, este insuficientă
și nu corespunde unei realități obiective.
Prin mijloacele menționate, specialista cercetează tenul din
mai multe puncte de vedere scoțînd la iveală starea de hidratare
profundă sau superficială, diferitele aspecte de culoare ale pielii,
eventualitatea alterării culorii și cauzele care au determinat-o
( culoarea ideală este considerată atunci cînd tenul este roz
strălucitor ), aspectele de finețe ( cea normală avînd o granulație
fină, netedă și uniformă, pielea grasă fiind o piele care se
descuamează etc ).
Cercetînd modul cum reacționează pielea la diverși excitanți
se determină sensibilitatea ei.
examenul aprofundat va determina modul de funcționare a glandelor
sebacee: mărit, normal sau diminuat, precum și diferitelor
imperfecțiuni: păr de prisos, efelide ( pistrui ), cicatrice etc.
Vor fi scoase de asemenea, în evidență tulburările circulației
sanguine care determină cuperoza și în sfîrșit gradul de
îmbătrînire a pielii, deshidratarea ei și lipsa de elasticitatea.
Toate aceste constatări, cosmeticiana le consemnează
într-o fișă personală de îngrijire cosmetică cuprinzînd
datele personale ca urmare a examenului efectuat și indicațiile
de tratament în cabinetul de cosmetică sau la domiciliu.
Există tipuri de piele a căror îngrijire impune - cel puțin
pînă la normalizarea lor - tratarea în cadrul cabinetului cosmetic.
În această situație se află persoanele cu tenul pletoric,
avînd pielea groasă cu aspect cărnos, permanent congestionată
sau la cel mai mic efort, porii dilatați și o pilozitate crescută.
Pe lîngă prescripțiile medicale corespunzătoare cauzelor care
întrețin astfel de situații, tratamentul la cosmeticiană este
absolut necesar.
Un alt caz îl reprezintă tenul cașectic - la care datoriră hrănirii
insuficiente a pielii, funcțiile sînt diminuate, chiar atrofiate,
pielea se prezintă palidă - avînd aspectul unei foi de pergament,
este subțire și uscată, lipsită de elasticitate.
Pentru început, tratamentul cosmetic urmărește hrănirea
și tonificarea pielii, după care, reintrînd în normal, se vor putea
continua la domiciliu îngrijirile recomandate de specialistă.
Tenul senil - care debutează printr-o uscăciune excesivă a pielii,
prin apariția ridurilor și a edemelor în special la ochi, poate
fi tratat, deoarece procesul respectiv evoluează lent, hrănim
țesuturile pentru a le păstra cît mai mult timp elasticitatea
și tonicitatea.
Momentul apariției fenomenelor specifice tenului senil
sînt diferențiate de la individ la individ, în funcție de diverși
factori: ereditatea și anumite boli și chiar îngrijirea igieno-
cosmetică necorespunzătoare.
Tratamentul cosmetic instituit poate încetini fenomenele
de senilitate a pielii prin diferite procedee care variază
activarea circulației sanguine, hidratarea, revitalizarea și
tonificarea țesutului cutanat.
Rezultate satisfăcătoare în tratamentul tenului acneic
nu se pot obține decît printr-un tratament complex, prescris
de medic și completat local de cosmeticiană.
Eșecurile în cazul acestei afecțiuni cutanate se datoresc
de cele mai multe ori faptului că se minimalizează
îngrijirile locale care au în acest caz o importanță deosebită.