Importanța Îmbrăcămintei

IMPORTANȚAÎMBRĂCĂMINTEI



Cercetătorii afirmă că datorită îmbrăcămintei
corpul păstrează circa o treime din totalul
energiei calorice pe care o produce.
Ceea ce apară corpul de frig sau de căldură, nu
se datorește însă îmbrăcămintei propriu-zise
ci stratului izolator de aer creat între suprafața
pielii și îmbrăcăminte, care formează un
adevărat microclimat subvestimentar.
Deși ne îmbrăcăm mai mult după modă, nu
trebuie omis faptul că îmbrăcămintea trebuie
să îndeplinească anumite calități, nu numai
estetice ci și de apărare împotriva frigului
sau a căldurii excesive, fără a izola corpului
de mediul înconjurător.
Unul din factorii principali care determină
calitatea îmbrăcămintei îl reprezintă culoarea.
Cercetările făcute au demonstrat că absorția
de căldură de către țesuturile colorate este
mult mai mare decît aceea a țesuturilor albe
( țesăturile colorate în galben deschis 20%,
cele galben închis 40%, verde deschis 42%,
roșu 68%, albastru 98%, iar culoarea neagră
reține 208%).
De aici concluzia că pentru vară trebuie folosite
culori deschise, iar pentru iarnă culori închise.
Calitatea veșmintelor este legată și de felul
țesăturii, în sensul că țesătura netedă reflectă
mai bine căldura decît cea cu aspect păros.

Nu Orice Modă...

NU ORICE MODĂ...


Există numeroase aspecte ale modei, pozitive și negative,
dar însușirea oricărei mode fără a ține seama de consecințe,
constituie desigur o greșeală.
Înainte de orice, să urmărim ca ceea ce e ,,la modă” să nu
contravină principiilor de sănătate.
De exemplu, întreținerea forțată a siluetei ( prin supunerea
la o subalimentație sistematică ), fără a ține seama că odată
cu anii și organismul se maturizează, slăbește nu numai puterea
dar și rezistența la îmbolnăviri.
Concluzia este că silueta trebuie păstrată nu numai în funcție
de modă, ci în primul rînd în limitele firești ale vîrstei.
Poate oare fi considerată orice siluetă ca fiind frumoasă ?
Oare numărul kilogramelor este singura caracteristică a
unei siluete frumoase ?
Desigur că nu !
Numărul kilogramelor trebuie să nu depășească limitele
maxime admise în funcție de constituția fiecăruia și de
vîrstă, dar trebuie luate în considerație tonicitatea musculaturii,
mobilitatea corpului, într-un cuvînt, grija permanentă
pentru ținuta corpului nostru.
Cum o realizăm?
Alimentîndu-ne normocaloric, efectuînd mai multă
mișcare ( mers, sport ) iar la constatarea unor dezechilibre
metabolice, să nu le privim cu indiferență, adresîndu-ne
de îndată specialistului.
Unele persoane preferă să poarte corsete, pentru a-și ascunde
kilogramele în plus, numai că folosirea lor influențează
negativ circulația sîngelui, respirația și slăbesc musculatura.
Îmbrăcămintea la moda purtată zi cu zi este uneori lipsită
de funcționalitate, ne incomodează, limitîndu-ne mișcările
corpului.
Oare pantalonul la modă, însușit acum de toate vîrstele,
reflectă moda cea mai bună ?
Folosirea lui și în timpul verii, în loc de a lăsa picioarele să
fie aerisite, să primească din plin razele soarelui sau
purtarea în cursul dimineții cînd soarele e mai puternic, a
țesuturilor de culoare închisă care rețin căldura, pot fi
considerate ca o modă folositoare sănătății?
De asemenea, purtarea pantofilor cu tocul prea înalt și
vîrful foarte ascuțit, nu este indicată.
Medicii arată că o astfel de încălțăminte favorizează
apariția piciorului plat, a monturilor, coloana lombară
este suprasolicitată, mersul fiziologic normal este modificat.
O astfel de încălțăminte este admisă la o ocazie, numai
cîteva ore, dar a o purta permanent înseamnă a accepta
consecințe destul de neplăcute.
Referitor la folosirea tuturor produselor cosmetice la modă
sau a celor folosite de prietene, s-a arătat la capitolul respectiv,
că trebuie utilizate doar acele produse care nu dau fenomene
de intoleranța : urticarie, eczeme etc., și în caz contrar să folosim
alte produse sau poate chiar să renunțăm la ele.
Moda a fost impusă deseori de persoane importante, car care
prezentau anumite defecte pe care doreau să le ascundă.
De pildă, Henric al II-lea avea o gușă respingătoare ; ca s-o
mascheze a recurs la gulere voluminoase din dantelă.
Gulerele înalte au fost lansate de soția regelui Filip al III-lea,
întrucît avea un gît foarte lung.
Rochiile cu trenă au fost introduse de fiicele lui Ludovic
al XI-lea deoarece aveau picioarele foarte groase.
O infantă a Spaniei, pentru a-și ascunde șoldurile prea
mari, a introdus moda ,,paneurilor”, modă care deastfel o
regăsim deseori în tablourile pictate de Veronese.
Pentru a masca o deviere a umerilor, Catherina de Medici
a lansat moda mînecilor bufante.
Ana de Austria avînt brațele foarte frumoase a introdus
moda mînecilor scurte.

Poezia Tinca de Tudor Arghezi

TINCA


Coșul ei cu soare,
Proptit în șold, pe cingătoare,
Ducea znopi, de ochi galbeni, cu gene de lapte,
Și garoafe de noapte.
În sînul ei ca mura
Își pironeau căutătura
Domnii zvelți din jurul meseii.
- ,,Cine mai ia florile miresii ?”



Fă, Tinco, fă ! papucii de mătase,
Mărgelele, cerceii nu ți i-a dat Năstase -
Și-n fiecare dești cîte un inel
Nu ți l-a pus cu mîinile lui, el.




Cine ți-a frămîntat carnea de abanos
Și ți-a băut oftatul mincinos ?
Cui i-ai dat, fă, să ți-o cunoască
Făptura ta împărătească ?



Cine ți-a dezlegat părul cu miros de tutun ?
Cine ți-a scos cămașa, ciorapul ?
Cine ți-a îngropat capul
Nebun,
În brațele lui noduroase, păroase,
Și te-a-nfrigurat fierbinte pînă-n oase ?



Tu n-ai voit să spui
Nimănui
Unde înnoptai,
Curvă dulce, cu mărgăritarel de mai !



Vezi, Năstase osînditul
Nu te-a pătruns decît o dată ;
Și atuncea toată,
Cu tot cuțitul.

Poezia La Popice de Tudor Arghezi

LA POPICE


O palmă grea i s-a lipit pe gură.
În creștet pumnul puse-o lovitură.
Bocancul îi ajunse pînă-n mațe.
O clipă, văzu numai stele și ațe -
Și șovăie pe un călcîi.
,,A ! vrei să birui și ai dat întîi !”


Se-nțepeni din umeri, din bărbie,
Spinarea piatră și-o făcu. Ce-o fi să fie !
Sumese mîneca și scoase
Două brațe cu pulpele groase,
Scrise cu slove și horbote albastre.
Dîrdîia podina subt mesele noastre.
Ceasul se făcu înfricoșat.



Lungindu-se scurtul, cel lung s-a cocoșat
Și furnicau toți ochii, fierbinți.
Încă un pumn ! Dar fu primit în dinți,
În ascuțișul colților cîinești,
Și zdrelit ca de dălți, la dești.


Dacă-ncepe ghiontul să te doară,
Lungule, ne faci de ocară.
O săritură înapoi :
Venea scurtul, vîlvoi,
Ca un arici, hotărît să înfrunte
Vijelia namilei din munte.


Scurtul l-a și mușcat
De musteață
Și a scuipat
Sînge din ea, cu mătreață.


- ,,Puneți mîna, mă ! Veniți încoace !”
- ,,Lasă, bă ! că bine-i face !”
Scurtul îi sfîșiase buza celui lung.


Acu-i acu ! Se mai ajung,
Se mai lovesc, se-mpung :


Lungul se prăvale. Îl izbi și-n beregată
O margine de gheată.


Se scoală-mpleticit
Și pune mîna pe cuțit.


La o parte, faceți-le loc !


Dar lungul nu are noroc,
Căci scurtul, jerpelit și rămas în cămașe,
Îl rupe de boașe.


Și toată pricină
Fusese Gherghina.