Colind Plugușorul

PLUGUȘORUL


Aho, aho copii și frați,
Stați puțin și nu mânați,
Lângă boi v-alăturați
Și cuvântul mi-ascultați.

Ia mai mânați, măi!
Hăi, hăi...


S-a sculat mai an
Bădică Traian
Și-a-ncălecat
Pe-un cal învățat.


Cu șaua de aur,
Cu nume de Graur,
Cu frâu de mătasă,
Împletit în casă
Cât vița de groasă.


El în scări s-a ridicat,
Peste câmpuri s-a uitat,
Să aleagă-un loc curat
De arat și semănat.


Și-a pornit într-o joi
Cu un plug cu doisprezece boi
Boi boureni,
În coadă codălbeni,
În frunte țintătei.


Ia mai mânați, măi flăcăi!
Hăi, hăi...

Ziua toată a lucrat,
Brazdă neagră a răsturnat
Și prin brazde-a semănat
Grâu mărunt și grâu de vară,
Să dea Domnul să răsară.



Pământul de-a răcorit
Și sămânța a-ncolțit
La lună, la săptămână,
Își uple cu aur mâna.



Și el vru să vadă
De-i dete Dumnezeu roadă.
Era-n spic cât vrabia,
Era-n bob cât trestia.


Ia mai mânați, măi!
Hăi, hăi...


 Traian iute s-a întors
Și din grajd alt cal a scos.
Un alt cal mai năzdrăvan,
Cum îi place lui Traian:



Negru ca corbul,
Iute ca focul,
De nu-l prinde locul.
Cu potcoave de argint,
Ce da sporul la fugit.



Traian iute-a-ncălecat,
La Tinchina a apucat
Și oțel a cumpărat,
Ca să facă seceri mari,
Pentru secerătorii tari.
Și-altele mai mititele,
Pentru fetele ocheșele
Și neveste tinerele.



Și-a strâns fine și vecine
Și vreo trei babe bătrâne,
Care știu rândul la pâne;
Și pe câmp i-a dus
Și pe toți i-a pus,
La lucru pământului în răcoarea vântului.


Ei cu stânga apucau
Și cu dreapta secerau
Și pri lan înaintau
De părea că înotau.
Ia mai mânați, măi!
hăi, hăi...


Alții în urma lor legau
Și clăi mândre ridicau,
Apoi carele-ncărcau
Și pe toate le cărau
În capul pământului,
În bătaia vântului.



Arie pe loc făceau
Și grâul îl treerau;
Harabele încărcau
Și la moară le pornea.



Și turnau deasupra-n coș
Grâu maruntel de cel ros,
De sub piatra în covată
Curgea făina curată.



Traian mult se bucura,
Zeciuala morii da
Și voios se întruna.


Iară mândră jupâneasa
Auzea tocmai din casă
Chiotul flăcăilor
Scârțâitul carelor.
Ia mai mânați, măi!
Hăi, hăi...


În cămară ia mergea
Și din cui ea alegea
Sita mare și cam deasă
Tot ca pânza de mătasă.



Și cernea, mare, cernea,
Ninsoarea se așternea;
Apoi pâne plămădea
Și-o lăsa până dospea.


Colăcei că învârtea
Pe lopată mi-i culca
Și-n cuptor mi-aruncă;
Apoi iară cu lopata
Rumeni îi scotea și... gata!



Atunci ea-mparte vreo cinci,
La flăcăi cei voinici
Și-mparte trei colăcei
La copiii mititei.


Ia mai mânați, măi!
Hăi, hăi...


Cum a dat Dumnezeu an,
Holde mândre lui Traian,
Astfel să dea și la voi
Ca s-avem parte și noi.


Să vă fie casa, casă;
Să vă fie masa, masă;
Tot cu mesele întinse
Și cu făcliile aprinse.
Și la anul să trăiți,
Să vă găsim înfloriți.



De urat, am mai ura,
Dar mă tem ca va-nsera,
Pe-aici, pe la dumneavoastră,
Departe de casa năastră.
Și ne-așteapte și-alte case,
Cu bucate mai gustoase,
Cu pâine caldă pufoasă,
Cu vinul de viță-aleasă,

LA ANUL ȘI LA MULȚI ANI!

Arta de a ne Îmbrăca

ARTA DE A NE ÎMBRĂCA


Această artă privește și aspectul estetic ; sînt persoane
care, cu toate că poartă toalete excelente calitativ, se
îmbracă urît, fără gust, fiind lipsite de simț estetic.
Fiecare femeie trebuie să-și potrivească îmbrăcămintea
după etatea ei, fiind penibil să vezi o femeie de 60 de
ani îmbrăcată asemănător unei tinere de 20 de ani și invers.
Aspectul plăcut de eleganță, de bun gust, nu-l putem
obține decît păstrîndu-ne fiecare naturalețea, ceea ce
influențează mai plăcut chiar decît frumusețea.
O persoană îmbrăcată cu gust, cu o ținută frumoasă
a corpului și cu un comportament civilizat în societate
își evidențiază personalitatea.
Îmbrăcămintea va fi de asemenea adecvată activității
ce o depunem, sezonului etc.
Lucrînd într-un magazin, într-o fabrică sau instituție etc.,
vom folosi o îmbrăcăminte practică în funcție de munca
ce o depunem, iar machiajul și coafura vor fi corecte și
dicrete.
Esteticienii dau unele indicații privind culorile cele
mai indicate pentru anumite tipuri de ten :
- pielea albă : albastru, galben ;
- pielea foarte albă : roșu, bleu, galben, negru, verde și roz ;
- pielea sidefată : bleumarin deschis, ciclamen ;
- ten obișnuit : verde, roz ;
- ten bronzat : vernil, gri spre verde.

Armonie între îmbrăcăminte și machiaj

Sînt, de asemenea, indicate unele elemente care pot
realiza armonia între îmbrăcăminte și machiaj așa
cum rezultă din tabelul de mai sus.
Iată și cîteva aspecte, uneori des întîlnite, care trebuie
analizate și mai ales corectate :
- îmbrăcămintea nu trebuie să deformeze corpul, ci
să cadă bine pe corp și să convină stării de sănătate
a fiecăruia ;
- o femeie care poartă îmbrăcăminte sport sau pantaloni
și pantofi cu tocuri ,,cui” are fără îndoială o ombrăcăminte
necorespunzătoare ;
- persoanele scunde trebuie să evite culorile aprinse,
imprimeuri cu flori sau desene mari, acestea fiind indicate
numai femeilor înalte și zvelte ;
- nu trebuie să existe discordanță între îmbrăcăminte,
machiaj și coafură.
Un machiaj strident nu concordă cu o ținută de serviciu.

Armonie între îmbrăcăminte și machiaj 1

Importanța Îmbrăcămintei

IMPORTANȚAÎMBRĂCĂMINTEI



Cercetătorii afirmă că datorită îmbrăcămintei
corpul păstrează circa o treime din totalul
energiei calorice pe care o produce.
Ceea ce apară corpul de frig sau de căldură, nu
se datorește însă îmbrăcămintei propriu-zise
ci stratului izolator de aer creat între suprafața
pielii și îmbrăcăminte, care formează un
adevărat microclimat subvestimentar.
Deși ne îmbrăcăm mai mult după modă, nu
trebuie omis faptul că îmbrăcămintea trebuie
să îndeplinească anumite calități, nu numai
estetice ci și de apărare împotriva frigului
sau a căldurii excesive, fără a izola corpului
de mediul înconjurător.
Unul din factorii principali care determină
calitatea îmbrăcămintei îl reprezintă culoarea.
Cercetările făcute au demonstrat că absorția
de căldură de către țesuturile colorate este
mult mai mare decît aceea a țesuturilor albe
( țesăturile colorate în galben deschis 20%,
cele galben închis 40%, verde deschis 42%,
roșu 68%, albastru 98%, iar culoarea neagră
reține 208%).
De aici concluzia că pentru vară trebuie folosite
culori deschise, iar pentru iarnă culori închise.
Calitatea veșmintelor este legată și de felul
țesăturii, în sensul că țesătura netedă reflectă
mai bine căldura decît cea cu aspect păros.

Nu Orice Modă...

NU ORICE MODĂ...


Există numeroase aspecte ale modei, pozitive și negative,
dar însușirea oricărei mode fără a ține seama de consecințe,
constituie desigur o greșeală.
Înainte de orice, să urmărim ca ceea ce e ,,la modă” să nu
contravină principiilor de sănătate.
De exemplu, întreținerea forțată a siluetei ( prin supunerea
la o subalimentație sistematică ), fără a ține seama că odată
cu anii și organismul se maturizează, slăbește nu numai puterea
dar și rezistența la îmbolnăviri.
Concluzia este că silueta trebuie păstrată nu numai în funcție
de modă, ci în primul rînd în limitele firești ale vîrstei.
Poate oare fi considerată orice siluetă ca fiind frumoasă ?
Oare numărul kilogramelor este singura caracteristică a
unei siluete frumoase ?
Desigur că nu !
Numărul kilogramelor trebuie să nu depășească limitele
maxime admise în funcție de constituția fiecăruia și de
vîrstă, dar trebuie luate în considerație tonicitatea musculaturii,
mobilitatea corpului, într-un cuvînt, grija permanentă
pentru ținuta corpului nostru.
Cum o realizăm?
Alimentîndu-ne normocaloric, efectuînd mai multă
mișcare ( mers, sport ) iar la constatarea unor dezechilibre
metabolice, să nu le privim cu indiferență, adresîndu-ne
de îndată specialistului.
Unele persoane preferă să poarte corsete, pentru a-și ascunde
kilogramele în plus, numai că folosirea lor influențează
negativ circulația sîngelui, respirația și slăbesc musculatura.
Îmbrăcămintea la moda purtată zi cu zi este uneori lipsită
de funcționalitate, ne incomodează, limitîndu-ne mișcările
corpului.
Oare pantalonul la modă, însușit acum de toate vîrstele,
reflectă moda cea mai bună ?
Folosirea lui și în timpul verii, în loc de a lăsa picioarele să
fie aerisite, să primească din plin razele soarelui sau
purtarea în cursul dimineții cînd soarele e mai puternic, a
țesuturilor de culoare închisă care rețin căldura, pot fi
considerate ca o modă folositoare sănătății?
De asemenea, purtarea pantofilor cu tocul prea înalt și
vîrful foarte ascuțit, nu este indicată.
Medicii arată că o astfel de încălțăminte favorizează
apariția piciorului plat, a monturilor, coloana lombară
este suprasolicitată, mersul fiziologic normal este modificat.
O astfel de încălțăminte este admisă la o ocazie, numai
cîteva ore, dar a o purta permanent înseamnă a accepta
consecințe destul de neplăcute.
Referitor la folosirea tuturor produselor cosmetice la modă
sau a celor folosite de prietene, s-a arătat la capitolul respectiv,
că trebuie utilizate doar acele produse care nu dau fenomene
de intoleranța : urticarie, eczeme etc., și în caz contrar să folosim
alte produse sau poate chiar să renunțăm la ele.
Moda a fost impusă deseori de persoane importante, car care
prezentau anumite defecte pe care doreau să le ascundă.
De pildă, Henric al II-lea avea o gușă respingătoare ; ca s-o
mascheze a recurs la gulere voluminoase din dantelă.
Gulerele înalte au fost lansate de soția regelui Filip al III-lea,
întrucît avea un gît foarte lung.
Rochiile cu trenă au fost introduse de fiicele lui Ludovic
al XI-lea deoarece aveau picioarele foarte groase.
O infantă a Spaniei, pentru a-și ascunde șoldurile prea
mari, a introdus moda ,,paneurilor”, modă care deastfel o
regăsim deseori în tablourile pictate de Veronese.
Pentru a masca o deviere a umerilor, Catherina de Medici
a lansat moda mînecilor bufante.
Ana de Austria avînt brațele foarte frumoase a introdus
moda mînecilor scurte.