Colind Plugușorul
PLUGUȘORUL
Aho, aho copii și frați,
Stați puțin și nu mânați,
Lângă boi v-alăturați
Și cuvântul mi-ascultați.
Ia mai mânați, măi!
Hăi, hăi...
S-a sculat mai an
Bădică Traian
Și-a-ncălecat
Pe-un cal învățat.
Cu șaua de aur,
Cu nume de Graur,
Cu frâu de mătasă,
Împletit în casă
Cât vița de groasă.
El în scări s-a ridicat,
Peste câmpuri s-a uitat,
Să aleagă-un loc curat
De arat și semănat.
Și-a pornit într-o joi
Cu un plug cu doisprezece boi
Boi boureni,
În coadă codălbeni,
În frunte țintătei.
Ia mai mânați, măi flăcăi!
Hăi, hăi...
Ziua toată a lucrat,
Brazdă neagră a răsturnat
Și prin brazde-a semănat
Grâu mărunt și grâu de vară,
Să dea Domnul să răsară.
Pământul de-a răcorit
Și sămânța a-ncolțit
La lună, la săptămână,
Își uple cu aur mâna.
Și el vru să vadă
De-i dete Dumnezeu roadă.
Era-n spic cât vrabia,
Era-n bob cât trestia.
Ia mai mânați, măi!
Hăi, hăi...
Traian iute s-a întors
Și din grajd alt cal a scos.
Un alt cal mai năzdrăvan,
Cum îi place lui Traian:
Negru ca corbul,
Iute ca focul,
De nu-l prinde locul.
Cu potcoave de argint,
Ce da sporul la fugit.
Traian iute-a-ncălecat,
La Tinchina a apucat
Și oțel a cumpărat,
Ca să facă seceri mari,
Pentru secerătorii tari.
Și-altele mai mititele,
Pentru fetele ocheșele
Și neveste tinerele.
Și-a strâns fine și vecine
Și vreo trei babe bătrâne,
Care știu rândul la pâne;
Și pe câmp i-a dus
Și pe toți i-a pus,
La lucru pământului în răcoarea vântului.
Ei cu stânga apucau
Și cu dreapta secerau
Și pri lan înaintau
De părea că înotau.
Ia mai mânați, măi!
hăi, hăi...
Alții în urma lor legau
Și clăi mândre ridicau,
Apoi carele-ncărcau
Și pe toate le cărau
În capul pământului,
În bătaia vântului.
Arie pe loc făceau
Și grâul îl treerau;
Harabele încărcau
Și la moară le pornea.
Și turnau deasupra-n coș
Grâu maruntel de cel ros,
De sub piatra în covată
Curgea făina curată.
Traian mult se bucura,
Zeciuala morii da
Și voios se întruna.
Iară mândră jupâneasa
Auzea tocmai din casă
Chiotul flăcăilor
Scârțâitul carelor.
Ia mai mânați, măi!
Hăi, hăi...
În cămară ia mergea
Și din cui ea alegea
Sita mare și cam deasă
Tot ca pânza de mătasă.
Și cernea, mare, cernea,
Ninsoarea se așternea;
Apoi pâne plămădea
Și-o lăsa până dospea.
Colăcei că învârtea
Pe lopată mi-i culca
Și-n cuptor mi-aruncă;
Apoi iară cu lopata
Rumeni îi scotea și... gata!
Atunci ea-mparte vreo cinci,
La flăcăi cei voinici
Și-mparte trei colăcei
La copiii mititei.
Ia mai mânați, măi!
Hăi, hăi...
Cum a dat Dumnezeu an,
Holde mândre lui Traian,
Astfel să dea și la voi
Ca s-avem parte și noi.
Să vă fie casa, casă;
Să vă fie masa, masă;
Tot cu mesele întinse
Și cu făcliile aprinse.
Și la anul să trăiți,
Să vă găsim înfloriți.
De urat, am mai ura,
Dar mă tem ca va-nsera,
Pe-aici, pe la dumneavoastră,
Departe de casa năastră.
Și ne-așteapte și-alte case,
Cu bucate mai gustoase,
Cu pâine caldă pufoasă,
Cu vinul de viță-aleasă,
LA ANUL ȘI LA MULȚI ANI!
Colind Plugușorul
PLUGUȘORUL
Aho, aho copii și frați,
Stați puțin și nu mânați,
Lângă boi v-alăturați
Și cuvântul mi-ascultați.
Ia mai mânați, măi!
Hăi, hăi...
S-a sculat mai an
Bădică Traian
Și-a-ncălecat
Pe-un cal învățat.
Cu șaua de aur,
Cu nume de Graur,
Cu frâu de mătasă,
Împletit în casă
Cât vița de groasă.
El în scări s-a ridicat,
Peste câmpuri s-a uitat,
Să aleagă-un loc curat
De arat și semănat.
Și-a pornit într-o joi
Cu un plug cu doisprezece boi
Boi boureni,
În coadă codălbeni,
În frunte țintătei.
Ia mai mânați, măi flăcăi!
Hăi, hăi...
Ziua toată a lucrat,
Brazdă neagră a răsturnat
Și prin brazde-a semănat
Grâu mărunt și grâu de vară,
Să dea Domnul să răsară.
Pământul de-a răcorit
Și sămânța a-ncolțit
La lună, la săptămână,
Își uple cu aur mâna.
Și el vru să vadă
De-i dete Dumnezeu roadă.
Era-n spic cât vrabia,
Era-n bob cât trestia.
Ia mai mânați, măi!
Hăi, hăi...
Traian iute s-a întors
Și din grajd alt cal a scos.
Un alt cal mai năzdrăvan,
Cum îi place lui Traian:
Negru ca corbul,
Iute ca focul,
De nu-l prinde locul.
Cu potcoave de argint,
Ce da sporul la fugit.
Traian iute-a-ncălecat,
La Tinchina a apucat
Și oțel a cumpărat,
Ca să facă seceri mari,
Pentru secerătorii tari.
Și-altele mai mititele,
Pentru fetele ocheșele
Și neveste tinerele.
Și-a strâns fine și vecine
Și vreo trei babe bătrâne,
Care știu rândul la pâne;
Și pe câmp i-a dus
Și pe toți i-a pus,
La lucru pământului în răcoarea vântului.
Ei cu stânga apucau
Și cu dreapta secerau
Și pri lan înaintau
De părea că înotau.
Ia mai mânați, măi!
hăi, hăi...
Alții în urma lor legau
Și clăi mândre ridicau,
Apoi carele-ncărcau
Și pe toate le cărau
În capul pământului,
În bătaia vântului.
Arie pe loc făceau
Și grâul îl treerau;
Harabele încărcau
Și la moară le pornea.
Și turnau deasupra-n coș
Grâu maruntel de cel ros,
De sub piatra în covată
Curgea făina curată.
Traian mult se bucura,
Zeciuala morii da
Și voios se întruna.
Iară mândră jupâneasa
Auzea tocmai din casă
Chiotul flăcăilor
Scârțâitul carelor.
Ia mai mânați, măi!
Hăi, hăi...
În cămară ia mergea
Și din cui ea alegea
Sita mare și cam deasă
Tot ca pânza de mătasă.
Și cernea, mare, cernea,
Ninsoarea se așternea;
Apoi pâne plămădea
Și-o lăsa până dospea.
Colăcei că învârtea
Pe lopată mi-i culca
Și-n cuptor mi-aruncă;
Apoi iară cu lopata
Rumeni îi scotea și... gata!
Atunci ea-mparte vreo cinci,
La flăcăi cei voinici
Și-mparte trei colăcei
La copiii mititei.
Ia mai mânați, măi!
Hăi, hăi...
Cum a dat Dumnezeu an,
Holde mândre lui Traian,
Astfel să dea și la voi
Ca s-avem parte și noi.
Să vă fie casa, casă;
Să vă fie masa, masă;
Tot cu mesele întinse
Și cu făcliile aprinse.
Și la anul să trăiți,
Să vă găsim înfloriți.
De urat, am mai ura,
Dar mă tem ca va-nsera,
Pe-aici, pe la dumneavoastră,
Departe de casa năastră.
Și ne-așteapte și-alte case,
Cu bucate mai gustoase,
Cu pâine caldă pufoasă,
Cu vinul de viță-aleasă,
LA ANUL ȘI LA MULȚI ANI!
Arta de a ne Îmbrăca
ARTA DE A NE ÎMBRĂCA
Această artă privește și aspectul estetic ; sînt persoane
care, cu toate că poartă toalete excelente calitativ, se
îmbracă urît, fără gust, fiind lipsite de simț estetic.
Fiecare femeie trebuie să-și potrivească îmbrăcămintea
după etatea ei, fiind penibil să vezi o femeie de 60 de
ani îmbrăcată asemănător unei tinere de 20 de ani și invers.
Aspectul plăcut de eleganță, de bun gust, nu-l putem
obține decît păstrîndu-ne fiecare naturalețea, ceea ce
influențează mai plăcut chiar decît frumusețea.
O persoană îmbrăcată cu gust, cu o ținută frumoasă
a corpului și cu un comportament civilizat în societate
își evidențiază personalitatea.
Îmbrăcămintea va fi de asemenea adecvată activității
ce o depunem, sezonului etc.
Lucrînd într-un magazin, într-o fabrică sau instituție etc.,
vom folosi o îmbrăcăminte practică în funcție de munca
ce o depunem, iar machiajul și coafura vor fi corecte și
dicrete.
Esteticienii dau unele indicații privind culorile cele
mai indicate pentru anumite tipuri de ten :
- pielea albă : albastru, galben ;
- pielea foarte albă : roșu, bleu, galben, negru, verde și roz ;
- pielea sidefată : bleumarin deschis, ciclamen ;
- ten obișnuit : verde, roz ;
- ten bronzat : vernil, gri spre verde.
 |
| Armonie între îmbrăcăminte și machiaj |
Sînt, de asemenea, indicate unele elemente care pot
realiza armonia între îmbrăcăminte și machiaj așa
cum rezultă din tabelul de mai sus.
Iată și cîteva aspecte, uneori des întîlnite, care trebuie
analizate și mai ales corectate :
- îmbrăcămintea nu trebuie să deformeze corpul, ci
să cadă bine pe corp și să convină stării de sănătate
a fiecăruia ;
- o femeie care poartă îmbrăcăminte sport sau pantaloni
și pantofi cu tocuri ,,cui” are fără îndoială o ombrăcăminte
necorespunzătoare ;
- persoanele scunde trebuie să evite culorile aprinse,
imprimeuri cu flori sau desene mari, acestea fiind indicate
numai femeilor înalte și zvelte ;
- nu trebuie să existe discordanță între îmbrăcăminte,
machiaj și coafură.
Un machiaj strident nu concordă cu o ținută de serviciu.
 |
| Armonie între îmbrăcăminte și machiaj 1 |
Arta de a ne Îmbrăca
ARTA DE A NE ÎMBRĂCA
Această artă privește și aspectul estetic ; sînt persoane
care, cu toate că poartă toalete excelente calitativ, se
îmbracă urît, fără gust, fiind lipsite de simț estetic.
Fiecare femeie trebuie să-și potrivească îmbrăcămintea
după etatea ei, fiind penibil să vezi o femeie de 60 de
ani îmbrăcată asemănător unei tinere de 20 de ani și invers.
Aspectul plăcut de eleganță, de bun gust, nu-l putem
obține decît păstrîndu-ne fiecare naturalețea, ceea ce
influențează mai plăcut chiar decît frumusețea.
O persoană îmbrăcată cu gust, cu o ținută frumoasă
a corpului și cu un comportament civilizat în societate
își evidențiază personalitatea.
Îmbrăcămintea va fi de asemenea adecvată activității
ce o depunem, sezonului etc.
Lucrînd într-un magazin, într-o fabrică sau instituție etc.,
vom folosi o îmbrăcăminte practică în funcție de munca
ce o depunem, iar machiajul și coafura vor fi corecte și
dicrete.
Esteticienii dau unele indicații privind culorile cele
mai indicate pentru anumite tipuri de ten :
- pielea albă : albastru, galben ;
- pielea foarte albă : roșu, bleu, galben, negru, verde și roz ;
- pielea sidefată : bleumarin deschis, ciclamen ;
- ten obișnuit : verde, roz ;
- ten bronzat : vernil, gri spre verde.
|
| Armonie între îmbrăcăminte și machiaj |
Sînt, de asemenea, indicate unele elemente care pot
realiza armonia între îmbrăcăminte și machiaj așa
cum rezultă din tabelul de mai sus.
Iată și cîteva aspecte, uneori des întîlnite, care trebuie
analizate și mai ales corectate :
- îmbrăcămintea nu trebuie să deformeze corpul, ci
să cadă bine pe corp și să convină stării de sănătate
a fiecăruia ;
- o femeie care poartă îmbrăcăminte sport sau pantaloni
și pantofi cu tocuri ,,cui” are fără îndoială o ombrăcăminte
necorespunzătoare ;
- persoanele scunde trebuie să evite culorile aprinse,
imprimeuri cu flori sau desene mari, acestea fiind indicate
numai femeilor înalte și zvelte ;
- nu trebuie să existe discordanță între îmbrăcăminte,
machiaj și coafură.
Un machiaj strident nu concordă cu o ținută de serviciu.
|
| Armonie între îmbrăcăminte și machiaj 1 |
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)