Curiozități Istorice... Dar și Prezente

CURIOZITĂȚI ISTORICE... DAR PREZENTE


Din Evul Mediu pînă la Renaștere s-a purtat părul
acoperit ori susținut de o panglică sau un cercel
de metal.
Femeile romane erau mai puțin rafinate decît
înaintașele lor egiptene sau grecoaice, deși foloseau
multe din artificiile cosmetice ale acestora.
Se spălau pe mîini cu ,,săpun de Galia” și foloseaua
diferite farduri ca ceruza ( carbonat bazic de plumb ).
Femeile matroane, ca și curtezanele, întrețineau o
sumedenie de coafeze, care le spălau, le vopseau și
le pieptănau părul.
În epoca cucerii Galilei de către Cezar a apărut moda
culorii roșu-arămiu a părului sau a perucii.
Romanele foloseau pudra de aur pentru păr și obraji,
ca și fardurile divers colorate pentru ochi și obraji.
În cartea chineză kong-Fu, scrisă cu 3000 de ani
înaintea erei noastre, se menționează pentru prima
dată practica masajului.
Masajul a fost folosit de oameni ca să-și calmeze
unele dureri fizice ; apoi a fost în cazuri mai grave,
pentru a fi larg utilizat în practica terapeutică.
Masajul a vindecat numeroase boli.
Medicii din antichitate îl recomandau printre exercițiile
fizice energice.
Romanii și galii au fost considerați la timpul lor, ca
cei mai rafinați în domeniul cosmeticii.
În jurul stăpînelor, al curtezanelor lucrau intens ,,cosmetele”
sau ,,cosmetistele”, avînd fiecare o muncă anumită :
pentru față erau ca specialiste : ,,fialigele” - care aplicau
numai fardurile roșii ; ,,stinuclele” - care pictau sprîncenele,
genele, pleoapele și vopseau părul stăpînei ;
pentru corp - ,,enctoristele” ungeau corpul cu uleiuri și
balsamuri aromate, după ce ,,depilastrele” smulgeau
părul de pe picioare.
pentru păr - ,,paecasiile” parfumau și pomădau părul, dar
după ce ,,depilastrele” smulgeau părul alb și ,,cimflonele”
pieptănau părul.
Pentru pieptănat mai existau ,,picatricele” care periau părul
de cel puțin o sută de ori pe zi.
Urma manichiura, care o făceau ,,drapocistele”
Existau și sclave specializate în ornarea și împodobirea
vestimentației stăpînei.
După care veneau ,,apreciatricele” care aveau rolul de a
aprecia cum arată toaleta stăpînei, lăudîndu-i frumusețea
și bunul gust.
Dar nici bărbații nu se lăsau mai prejos.
Se fardau și ei.
Își vopseau tălpile și unghiile picioarelor cu roșu.
Foloseau cărbune ( praf negru ) din jăratec și turnau peste el
gumă de laudanum.
Dacă nu, foloseau ouă de furnică, pe care le prăjeau, făcîdu-le
funingine.
Se foloseau apoi de ace lungi, pe care mai întîi le înmuiau
în apă de trandafir, apoi în funingine și își înnegreau sprîncenele
și genele.
Majoritatea femeilor își vopseau părul negru, folosind
coji verzi de nucă sau tinctură din frunze de mirt.
Femeile mai extravagante își vopseau părul în culoarea albastră
sau galbenă, folosind zeama de gutui, de măsline sau
drojdia de vin.
Pentru fiecare parte a corpului era folosit alt parfum, acesta
indicînd gradul de rafinament :
- pentru brațe - esența de mirt ;
- pentru gît și obraji - esența de pamier ;
- pentru păr - esența de maghiran ;
- pentru genunchi - esența de mosc.

Cu barbă sau fără... cum e mai bine ?
Studiile efectuate au dus la concluzia că starea organismului
este influențată de barbă și de anotimp.
Iarna, barba influențează pozitiv asupra intelectului, dar vara
produce o supraîncălzire a capului.
Barba accentuează căderea părului la persoanele care
au o asemenea tendință.

Curiozități Istorice... Dar și Prezente

CURIOZITĂȚI ISTORICE... DAR PREZENTE


Din Evul Mediu pînă la Renaștere s-a purtat părul
acoperit ori susținut de o panglică sau un cercel
de metal.
Femeile romane erau mai puțin rafinate decît
înaintașele lor egiptene sau grecoaice, deși foloseau
multe din artificiile cosmetice ale acestora.
Se spălau pe mîini cu ,,săpun de Galia” și foloseaua
diferite farduri ca ceruza ( carbonat bazic de plumb ).
Femeile matroane, ca și curtezanele, întrețineau o
sumedenie de coafeze, care le spălau, le vopseau și
le pieptănau părul.
În epoca cucerii Galilei de către Cezar a apărut moda
culorii roșu-arămiu a părului sau a perucii.
Romanele foloseau pudra de aur pentru păr și obraji,
ca și fardurile divers colorate pentru ochi și obraji.
În cartea chineză kong-Fu, scrisă cu 3000 de ani
înaintea erei noastre, se menționează pentru prima
dată practica masajului.
Masajul a fost folosit de oameni ca să-și calmeze
unele dureri fizice ; apoi a fost în cazuri mai grave,
pentru a fi larg utilizat în practica terapeutică.
Masajul a vindecat numeroase boli.
Medicii din antichitate îl recomandau printre exercițiile
fizice energice.
Romanii și galii au fost considerați la timpul lor, ca
cei mai rafinați în domeniul cosmeticii.
În jurul stăpînelor, al curtezanelor lucrau intens ,,cosmetele”
sau ,,cosmetistele”, avînd fiecare o muncă anumită :
pentru față erau ca specialiste : ,,fialigele” - care aplicau
numai fardurile roșii ; ,,stinuclele” - care pictau sprîncenele,
genele, pleoapele și vopseau părul stăpînei ;
pentru corp - ,,enctoristele” ungeau corpul cu uleiuri și
balsamuri aromate, după ce ,,depilastrele” smulgeau
părul de pe picioare.
pentru păr - ,,paecasiile” parfumau și pomădau părul, dar
după ce ,,depilastrele” smulgeau părul alb și ,,cimflonele”
pieptănau părul.
Pentru pieptănat mai existau ,,picatricele” care periau părul
de cel puțin o sută de ori pe zi.
Urma manichiura, care o făceau ,,drapocistele”
Existau și sclave specializate în ornarea și împodobirea
vestimentației stăpînei.
După care veneau ,,apreciatricele” care aveau rolul de a
aprecia cum arată toaleta stăpînei, lăudîndu-i frumusețea
și bunul gust.
Dar nici bărbații nu se lăsau mai prejos.
Se fardau și ei.
Își vopseau tălpile și unghiile picioarelor cu roșu.
Foloseau cărbune ( praf negru ) din jăratec și turnau peste el
gumă de laudanum.
Dacă nu, foloseau ouă de furnică, pe care le prăjeau, făcîdu-le
funingine.
Se foloseau apoi de ace lungi, pe care mai întîi le înmuiau
în apă de trandafir, apoi în funingine și își înnegreau sprîncenele
și genele.
Majoritatea femeilor își vopseau părul negru, folosind
coji verzi de nucă sau tinctură din frunze de mirt.
Femeile mai extravagante își vopseau părul în culoarea albastră
sau galbenă, folosind zeama de gutui, de măsline sau
drojdia de vin.
Pentru fiecare parte a corpului era folosit alt parfum, acesta
indicînd gradul de rafinament :
- pentru brațe - esența de mirt ;
- pentru gît și obraji - esența de pamier ;
- pentru păr - esența de maghiran ;
- pentru genunchi - esența de mosc.

Cu barbă sau fără... cum e mai bine ?
Studiile efectuate au dus la concluzia că starea organismului
este influențată de barbă și de anotimp.
Iarna, barba influențează pozitiv asupra intelectului, dar vara
produce o supraîncălzire a capului.
Barba accentuează căderea părului la persoanele care
au o asemenea tendință.

Femeia și Tutunul

FEMEIA ȘI TUTUNUL


În secolul nostru, fumatul a ajuns un obicei răspîndit
pe tot globul, dar după al 2-lea război mondial, consumul
de tutun a înregistrat o creștere marcantă.
După război, odată cu emanciparea femeilor și
pătrunderea lor din ce în ce mai mult în activitatea productivă
și în viața socială, respectiv țigara, a pătruns în poșetele
femeilor, alături sau în locul produselor cosmetice.
Multe femei, indiferent de vîrstă, fumează considerînd
că fumatul pune în valoare personalitatea ;
Consecințele dezastruoase asupra sănătății proprii sînt
amplificate de consecințele asupra sănătății viitorilor
copiii, a dezvoltării lor neuropsihice.
Menționăm unele consecințe ale acestui viciu : pielea
fumătoarelor devine uscată, deshidratată, fără strălucire,
colorată spre gălbui sau brun cenușiu, părul ( puful )
de pe față ( la fumătoare ) este mai abundent decît în
mod normal, iar cuperoza este destul de frecventă.
Țigara strică vocea.
Respirația capătă un miros dezagreabil ; fumătoarele,
dimineața, au un gust amar și dureri de cap.
Acțiunea negativă a tutunului asupra pielii este una
din cauzele îmbătrînirii.
Numărul mare de riduri este atribuit intoxicației cu
nicotină care atacă fibrele elastice ale dermei ( ele dau
acesteia suplețe ), iar fumul de țigară obligă fumătoarele
la o mimică nefirească, căci le irită, ochii avînd urmări
neplăcute asupra vederii.
Prezentăm și alte urmări ale fumatului : epiderma obrazului
se subțiază, pierzîndu-și calitatea de apărare împotriva
agenților externi ; femeile care fumează par mult mai
învîrstă decît sînt în realitate.
Vasele sanguine se sclerozează ( se îngustează ) lent ; glandele
sebacee și sudoripare se reduc sau se atrofiază.
Pielea e greu hrănită cu oxigen, fumul face să se oxigeneze
greu vasele sanguine din pricina combinării oxidului de
carbon pe care-l conține, cu hemoglobina.
Și, totuși, fumăm!
În rîndurile următoare, vom încerca să dăm unele sfaturi
celor care nu vor să renunțe la fumat, cunoscînd toate
riscurile la care știu că sînt supuse.
Datorită nicotinei, fumătoarele pot căpăta pete galbene pe
degete.
Pentru a îndepărta petele galbene de pe degete, acestea vor
fi frecate cu piatra ponce, apoi cu suc de lămîie, sau după
ce lămîia a stoarsă se poate folosi coaja respectivă.
Mirosul neplăcut al gurii poate fi ameliorat prin clătirea
cu apă de gură.
Se pare totuși că numai clătitul gurii nu e suficient pentru
a masca viciul, căci uneori la persoanele care fumează, li
se îngălbenesc dinții și cu toate că își curăță dinți cu peria
de dinți și apă de gură, nu reușesc să le redea albeața.
Medicul stomatolog poate rezolva desigur problema, numai
că dinții se vor îngălbeni din nou, dacă viciul continuă,
iar operația prea des efectuată, poate duce la uzarea emailului.
Sînt recomandate de specialiști unele trucuri prin care
petele de nicotină pot dispare, bazate pe proprietatea glicerinei
de a absorbi nicotina, dinții menținîndu-și albeața lor.
Se mai poate folosi lămîia ( cîteva picături puse pe periuța
de dinți ) sau apa oxigenată ( o linguriță de apă oxigenată la
un pahar de apă cu care se șterg dinții folosind un tampon
mic de vată ).
Nu vom atinge însă gingiile, ci numai dinții.
Recomandabil este, de asemenea, ca dimineața și seara să
fie aspirate cîteva picături de apă rece pe nas, pentru a
curăți cît mai bine părțile interioare ( operațiunea se
poate efectua de cîteva ori pe zi ).
Creșterea numărului fumătoarelor în rîndul femeilor
tinere, al adolescentelor, ridică probleme nu numai cu
caracter estetic dar și social, legate de urmările tutunului
asupra organismului femeii, asupra femeii gravide și a
urmașilor ei, aspra evoluției hormonale a femeii în decursul
vieții.
Gîndiți-vă deci bine înainte de a aprinde țigara, că un simplu
capriciu, un gest nevinovat, poate deveni viciu cu urmări
grave pentru toată viața.

Femeia și Tutunul

FEMEIA ȘI TUTUNUL


În secolul nostru, fumatul a ajuns un obicei răspîndit
pe tot globul, dar după al 2-lea război mondial, consumul
de tutun a înregistrat o creștere marcantă.
După război, odată cu emanciparea femeilor și
pătrunderea lor din ce în ce mai mult în activitatea productivă
și în viața socială, respectiv țigara, a pătruns în poșetele
femeilor, alături sau în locul produselor cosmetice.
Multe femei, indiferent de vîrstă, fumează considerînd
că fumatul pune în valoare personalitatea ;
Consecințele dezastruoase asupra sănătății proprii sînt
amplificate de consecințele asupra sănătății viitorilor
copiii, a dezvoltării lor neuropsihice.
Menționăm unele consecințe ale acestui viciu : pielea
fumătoarelor devine uscată, deshidratată, fără strălucire,
colorată spre gălbui sau brun cenușiu, părul ( puful )
de pe față ( la fumătoare ) este mai abundent decît în
mod normal, iar cuperoza este destul de frecventă.
Țigara strică vocea.
Respirația capătă un miros dezagreabil ; fumătoarele,
dimineața, au un gust amar și dureri de cap.
Acțiunea negativă a tutunului asupra pielii este una
din cauzele îmbătrînirii.
Numărul mare de riduri este atribuit intoxicației cu
nicotină care atacă fibrele elastice ale dermei ( ele dau
acesteia suplețe ), iar fumul de țigară obligă fumătoarele
la o mimică nefirească, căci le irită, ochii avînd urmări
neplăcute asupra vederii.
Prezentăm și alte urmări ale fumatului : epiderma obrazului
se subțiază, pierzîndu-și calitatea de apărare împotriva
agenților externi ; femeile care fumează par mult mai
învîrstă decît sînt în realitate.
Vasele sanguine se sclerozează ( se îngustează ) lent ; glandele
sebacee și sudoripare se reduc sau se atrofiază.
Pielea e greu hrănită cu oxigen, fumul face să se oxigeneze
greu vasele sanguine din pricina combinării oxidului de
carbon pe care-l conține, cu hemoglobina.
Și, totuși, fumăm!
În rîndurile următoare, vom încerca să dăm unele sfaturi
celor care nu vor să renunțe la fumat, cunoscînd toate
riscurile la care știu că sînt supuse.
Datorită nicotinei, fumătoarele pot căpăta pete galbene pe
degete.
Pentru a îndepărta petele galbene de pe degete, acestea vor
fi frecate cu piatra ponce, apoi cu suc de lămîie, sau după
ce lămîia a stoarsă se poate folosi coaja respectivă.
Mirosul neplăcut al gurii poate fi ameliorat prin clătirea
cu apă de gură.
Se pare totuși că numai clătitul gurii nu e suficient pentru
a masca viciul, căci uneori la persoanele care fumează, li
se îngălbenesc dinții și cu toate că își curăță dinți cu peria
de dinți și apă de gură, nu reușesc să le redea albeața.
Medicul stomatolog poate rezolva desigur problema, numai
că dinții se vor îngălbeni din nou, dacă viciul continuă,
iar operația prea des efectuată, poate duce la uzarea emailului.
Sînt recomandate de specialiști unele trucuri prin care
petele de nicotină pot dispare, bazate pe proprietatea glicerinei
de a absorbi nicotina, dinții menținîndu-și albeața lor.
Se mai poate folosi lămîia ( cîteva picături puse pe periuța
de dinți ) sau apa oxigenată ( o linguriță de apă oxigenată la
un pahar de apă cu care se șterg dinții folosind un tampon
mic de vată ).
Nu vom atinge însă gingiile, ci numai dinții.
Recomandabil este, de asemenea, ca dimineața și seara să
fie aspirate cîteva picături de apă rece pe nas, pentru a
curăți cît mai bine părțile interioare ( operațiunea se
poate efectua de cîteva ori pe zi ).
Creșterea numărului fumătoarelor în rîndul femeilor
tinere, al adolescentelor, ridică probleme nu numai cu
caracter estetic dar și social, legate de urmările tutunului
asupra organismului femeii, asupra femeii gravide și a
urmașilor ei, aspra evoluției hormonale a femeii în decursul
vieții.
Gîndiți-vă deci bine înainte de a aprinde țigara, că un simplu
capriciu, un gest nevinovat, poate deveni viciu cu urmări
grave pentru toată viața.