Femeia și Tutunul

FEMEIA ȘI TUTUNUL


În secolul nostru, fumatul a ajuns un obicei răspîndit
pe tot globul, dar după al 2-lea război mondial, consumul
de tutun a înregistrat o creștere marcantă.
După război, odată cu emanciparea femeilor și
pătrunderea lor din ce în ce mai mult în activitatea productivă
și în viața socială, respectiv țigara, a pătruns în poșetele
femeilor, alături sau în locul produselor cosmetice.
Multe femei, indiferent de vîrstă, fumează considerînd
că fumatul pune în valoare personalitatea ;
Consecințele dezastruoase asupra sănătății proprii sînt
amplificate de consecințele asupra sănătății viitorilor
copiii, a dezvoltării lor neuropsihice.
Menționăm unele consecințe ale acestui viciu : pielea
fumătoarelor devine uscată, deshidratată, fără strălucire,
colorată spre gălbui sau brun cenușiu, părul ( puful )
de pe față ( la fumătoare ) este mai abundent decît în
mod normal, iar cuperoza este destul de frecventă.
Țigara strică vocea.
Respirația capătă un miros dezagreabil ; fumătoarele,
dimineața, au un gust amar și dureri de cap.
Acțiunea negativă a tutunului asupra pielii este una
din cauzele îmbătrînirii.
Numărul mare de riduri este atribuit intoxicației cu
nicotină care atacă fibrele elastice ale dermei ( ele dau
acesteia suplețe ), iar fumul de țigară obligă fumătoarele
la o mimică nefirească, căci le irită, ochii avînd urmări
neplăcute asupra vederii.
Prezentăm și alte urmări ale fumatului : epiderma obrazului
se subțiază, pierzîndu-și calitatea de apărare împotriva
agenților externi ; femeile care fumează par mult mai
învîrstă decît sînt în realitate.
Vasele sanguine se sclerozează ( se îngustează ) lent ; glandele
sebacee și sudoripare se reduc sau se atrofiază.
Pielea e greu hrănită cu oxigen, fumul face să se oxigeneze
greu vasele sanguine din pricina combinării oxidului de
carbon pe care-l conține, cu hemoglobina.
Și, totuși, fumăm!
În rîndurile următoare, vom încerca să dăm unele sfaturi
celor care nu vor să renunțe la fumat, cunoscînd toate
riscurile la care știu că sînt supuse.
Datorită nicotinei, fumătoarele pot căpăta pete galbene pe
degete.
Pentru a îndepărta petele galbene de pe degete, acestea vor
fi frecate cu piatra ponce, apoi cu suc de lămîie, sau după
ce lămîia a stoarsă se poate folosi coaja respectivă.
Mirosul neplăcut al gurii poate fi ameliorat prin clătirea
cu apă de gură.
Se pare totuși că numai clătitul gurii nu e suficient pentru
a masca viciul, căci uneori la persoanele care fumează, li
se îngălbenesc dinții și cu toate că își curăță dinți cu peria
de dinți și apă de gură, nu reușesc să le redea albeața.
Medicul stomatolog poate rezolva desigur problema, numai
că dinții se vor îngălbeni din nou, dacă viciul continuă,
iar operația prea des efectuată, poate duce la uzarea emailului.
Sînt recomandate de specialiști unele trucuri prin care
petele de nicotină pot dispare, bazate pe proprietatea glicerinei
de a absorbi nicotina, dinții menținîndu-și albeața lor.
Se mai poate folosi lămîia ( cîteva picături puse pe periuța
de dinți ) sau apa oxigenată ( o linguriță de apă oxigenată la
un pahar de apă cu care se șterg dinții folosind un tampon
mic de vată ).
Nu vom atinge însă gingiile, ci numai dinții.
Recomandabil este, de asemenea, ca dimineața și seara să
fie aspirate cîteva picături de apă rece pe nas, pentru a
curăți cît mai bine părțile interioare ( operațiunea se
poate efectua de cîteva ori pe zi ).
Creșterea numărului fumătoarelor în rîndul femeilor
tinere, al adolescentelor, ridică probleme nu numai cu
caracter estetic dar și social, legate de urmările tutunului
asupra organismului femeii, asupra femeii gravide și a
urmașilor ei, aspra evoluției hormonale a femeii în decursul
vieții.
Gîndiți-vă deci bine înainte de a aprinde țigara, că un simplu
capriciu, un gest nevinovat, poate deveni viciu cu urmări
grave pentru toată viața.

Femeia și Tutunul

FEMEIA ȘI TUTUNUL


În secolul nostru, fumatul a ajuns un obicei răspîndit
pe tot globul, dar după al 2-lea război mondial, consumul
de tutun a înregistrat o creștere marcantă.
După război, odată cu emanciparea femeilor și
pătrunderea lor din ce în ce mai mult în activitatea productivă
și în viața socială, respectiv țigara, a pătruns în poșetele
femeilor, alături sau în locul produselor cosmetice.
Multe femei, indiferent de vîrstă, fumează considerînd
că fumatul pune în valoare personalitatea ;
Consecințele dezastruoase asupra sănătății proprii sînt
amplificate de consecințele asupra sănătății viitorilor
copiii, a dezvoltării lor neuropsihice.
Menționăm unele consecințe ale acestui viciu : pielea
fumătoarelor devine uscată, deshidratată, fără strălucire,
colorată spre gălbui sau brun cenușiu, părul ( puful )
de pe față ( la fumătoare ) este mai abundent decît în
mod normal, iar cuperoza este destul de frecventă.
Țigara strică vocea.
Respirația capătă un miros dezagreabil ; fumătoarele,
dimineața, au un gust amar și dureri de cap.
Acțiunea negativă a tutunului asupra pielii este una
din cauzele îmbătrînirii.
Numărul mare de riduri este atribuit intoxicației cu
nicotină care atacă fibrele elastice ale dermei ( ele dau
acesteia suplețe ), iar fumul de țigară obligă fumătoarele
la o mimică nefirească, căci le irită, ochii avînd urmări
neplăcute asupra vederii.
Prezentăm și alte urmări ale fumatului : epiderma obrazului
se subțiază, pierzîndu-și calitatea de apărare împotriva
agenților externi ; femeile care fumează par mult mai
învîrstă decît sînt în realitate.
Vasele sanguine se sclerozează ( se îngustează ) lent ; glandele
sebacee și sudoripare se reduc sau se atrofiază.
Pielea e greu hrănită cu oxigen, fumul face să se oxigeneze
greu vasele sanguine din pricina combinării oxidului de
carbon pe care-l conține, cu hemoglobina.
Și, totuși, fumăm!
În rîndurile următoare, vom încerca să dăm unele sfaturi
celor care nu vor să renunțe la fumat, cunoscînd toate
riscurile la care știu că sînt supuse.
Datorită nicotinei, fumătoarele pot căpăta pete galbene pe
degete.
Pentru a îndepărta petele galbene de pe degete, acestea vor
fi frecate cu piatra ponce, apoi cu suc de lămîie, sau după
ce lămîia a stoarsă se poate folosi coaja respectivă.
Mirosul neplăcut al gurii poate fi ameliorat prin clătirea
cu apă de gură.
Se pare totuși că numai clătitul gurii nu e suficient pentru
a masca viciul, căci uneori la persoanele care fumează, li
se îngălbenesc dinții și cu toate că își curăță dinți cu peria
de dinți și apă de gură, nu reușesc să le redea albeața.
Medicul stomatolog poate rezolva desigur problema, numai
că dinții se vor îngălbeni din nou, dacă viciul continuă,
iar operația prea des efectuată, poate duce la uzarea emailului.
Sînt recomandate de specialiști unele trucuri prin care
petele de nicotină pot dispare, bazate pe proprietatea glicerinei
de a absorbi nicotina, dinții menținîndu-și albeața lor.
Se mai poate folosi lămîia ( cîteva picături puse pe periuța
de dinți ) sau apa oxigenată ( o linguriță de apă oxigenată la
un pahar de apă cu care se șterg dinții folosind un tampon
mic de vată ).
Nu vom atinge însă gingiile, ci numai dinții.
Recomandabil este, de asemenea, ca dimineața și seara să
fie aspirate cîteva picături de apă rece pe nas, pentru a
curăți cît mai bine părțile interioare ( operațiunea se
poate efectua de cîteva ori pe zi ).
Creșterea numărului fumătoarelor în rîndul femeilor
tinere, al adolescentelor, ridică probleme nu numai cu
caracter estetic dar și social, legate de urmările tutunului
asupra organismului femeii, asupra femeii gravide și a
urmașilor ei, aspra evoluției hormonale a femeii în decursul
vieții.
Gîndiți-vă deci bine înainte de a aprinde țigara, că un simplu
capriciu, un gest nevinovat, poate deveni viciu cu urmări
grave pentru toată viața.

Colind Plugușorul

PLUGUȘORUL


Aho, aho copii și frați,
Stați puțin și nu mânați,
Lângă boi v-alăturați
Și cuvântul mi-ascultați.

Ia mai mânați, măi!
Hăi, hăi...


S-a sculat mai an
Bădică Traian
Și-a-ncălecat
Pe-un cal învățat.


Cu șaua de aur,
Cu nume de Graur,
Cu frâu de mătasă,
Împletit în casă
Cât vița de groasă.


El în scări s-a ridicat,
Peste câmpuri s-a uitat,
Să aleagă-un loc curat
De arat și semănat.


Și-a pornit într-o joi
Cu un plug cu doisprezece boi
Boi boureni,
În coadă codălbeni,
În frunte țintătei.


Ia mai mânați, măi flăcăi!
Hăi, hăi...

Ziua toată a lucrat,
Brazdă neagră a răsturnat
Și prin brazde-a semănat
Grâu mărunt și grâu de vară,
Să dea Domnul să răsară.



Pământul de-a răcorit
Și sămânța a-ncolțit
La lună, la săptămână,
Își uple cu aur mâna.



Și el vru să vadă
De-i dete Dumnezeu roadă.
Era-n spic cât vrabia,
Era-n bob cât trestia.


Ia mai mânați, măi!
Hăi, hăi...


 Traian iute s-a întors
Și din grajd alt cal a scos.
Un alt cal mai năzdrăvan,
Cum îi place lui Traian:



Negru ca corbul,
Iute ca focul,
De nu-l prinde locul.
Cu potcoave de argint,
Ce da sporul la fugit.



Traian iute-a-ncălecat,
La Tinchina a apucat
Și oțel a cumpărat,
Ca să facă seceri mari,
Pentru secerătorii tari.
Și-altele mai mititele,
Pentru fetele ocheșele
Și neveste tinerele.



Și-a strâns fine și vecine
Și vreo trei babe bătrâne,
Care știu rândul la pâne;
Și pe câmp i-a dus
Și pe toți i-a pus,
La lucru pământului în răcoarea vântului.


Ei cu stânga apucau
Și cu dreapta secerau
Și pri lan înaintau
De părea că înotau.
Ia mai mânați, măi!
hăi, hăi...


Alții în urma lor legau
Și clăi mândre ridicau,
Apoi carele-ncărcau
Și pe toate le cărau
În capul pământului,
În bătaia vântului.



Arie pe loc făceau
Și grâul îl treerau;
Harabele încărcau
Și la moară le pornea.



Și turnau deasupra-n coș
Grâu maruntel de cel ros,
De sub piatra în covată
Curgea făina curată.



Traian mult se bucura,
Zeciuala morii da
Și voios se întruna.


Iară mândră jupâneasa
Auzea tocmai din casă
Chiotul flăcăilor
Scârțâitul carelor.
Ia mai mânați, măi!
Hăi, hăi...


În cămară ia mergea
Și din cui ea alegea
Sita mare și cam deasă
Tot ca pânza de mătasă.



Și cernea, mare, cernea,
Ninsoarea se așternea;
Apoi pâne plămădea
Și-o lăsa până dospea.


Colăcei că învârtea
Pe lopată mi-i culca
Și-n cuptor mi-aruncă;
Apoi iară cu lopata
Rumeni îi scotea și... gata!



Atunci ea-mparte vreo cinci,
La flăcăi cei voinici
Și-mparte trei colăcei
La copiii mititei.


Ia mai mânați, măi!
Hăi, hăi...


Cum a dat Dumnezeu an,
Holde mândre lui Traian,
Astfel să dea și la voi
Ca s-avem parte și noi.


Să vă fie casa, casă;
Să vă fie masa, masă;
Tot cu mesele întinse
Și cu făcliile aprinse.
Și la anul să trăiți,
Să vă găsim înfloriți.



De urat, am mai ura,
Dar mă tem ca va-nsera,
Pe-aici, pe la dumneavoastră,
Departe de casa năastră.
Și ne-așteapte și-alte case,
Cu bucate mai gustoase,
Cu pâine caldă pufoasă,
Cu vinul de viță-aleasă,

LA ANUL ȘI LA MULȚI ANI!

Colind Plugușorul

PLUGUȘORUL


Aho, aho copii și frați,
Stați puțin și nu mânați,
Lângă boi v-alăturați
Și cuvântul mi-ascultați.

Ia mai mânați, măi!
Hăi, hăi...


S-a sculat mai an
Bădică Traian
Și-a-ncălecat
Pe-un cal învățat.


Cu șaua de aur,
Cu nume de Graur,
Cu frâu de mătasă,
Împletit în casă
Cât vița de groasă.


El în scări s-a ridicat,
Peste câmpuri s-a uitat,
Să aleagă-un loc curat
De arat și semănat.


Și-a pornit într-o joi
Cu un plug cu doisprezece boi
Boi boureni,
În coadă codălbeni,
În frunte țintătei.


Ia mai mânați, măi flăcăi!
Hăi, hăi...

Ziua toată a lucrat,
Brazdă neagră a răsturnat
Și prin brazde-a semănat
Grâu mărunt și grâu de vară,
Să dea Domnul să răsară.



Pământul de-a răcorit
Și sămânța a-ncolțit
La lună, la săptămână,
Își uple cu aur mâna.



Și el vru să vadă
De-i dete Dumnezeu roadă.
Era-n spic cât vrabia,
Era-n bob cât trestia.


Ia mai mânați, măi!
Hăi, hăi...


 Traian iute s-a întors
Și din grajd alt cal a scos.
Un alt cal mai năzdrăvan,
Cum îi place lui Traian:



Negru ca corbul,
Iute ca focul,
De nu-l prinde locul.
Cu potcoave de argint,
Ce da sporul la fugit.



Traian iute-a-ncălecat,
La Tinchina a apucat
Și oțel a cumpărat,
Ca să facă seceri mari,
Pentru secerătorii tari.
Și-altele mai mititele,
Pentru fetele ocheșele
Și neveste tinerele.



Și-a strâns fine și vecine
Și vreo trei babe bătrâne,
Care știu rândul la pâne;
Și pe câmp i-a dus
Și pe toți i-a pus,
La lucru pământului în răcoarea vântului.


Ei cu stânga apucau
Și cu dreapta secerau
Și pri lan înaintau
De părea că înotau.
Ia mai mânați, măi!
hăi, hăi...


Alții în urma lor legau
Și clăi mândre ridicau,
Apoi carele-ncărcau
Și pe toate le cărau
În capul pământului,
În bătaia vântului.



Arie pe loc făceau
Și grâul îl treerau;
Harabele încărcau
Și la moară le pornea.



Și turnau deasupra-n coș
Grâu maruntel de cel ros,
De sub piatra în covată
Curgea făina curată.



Traian mult se bucura,
Zeciuala morii da
Și voios se întruna.


Iară mândră jupâneasa
Auzea tocmai din casă
Chiotul flăcăilor
Scârțâitul carelor.
Ia mai mânați, măi!
Hăi, hăi...


În cămară ia mergea
Și din cui ea alegea
Sita mare și cam deasă
Tot ca pânza de mătasă.



Și cernea, mare, cernea,
Ninsoarea se așternea;
Apoi pâne plămădea
Și-o lăsa până dospea.


Colăcei că învârtea
Pe lopată mi-i culca
Și-n cuptor mi-aruncă;
Apoi iară cu lopata
Rumeni îi scotea și... gata!



Atunci ea-mparte vreo cinci,
La flăcăi cei voinici
Și-mparte trei colăcei
La copiii mititei.


Ia mai mânați, măi!
Hăi, hăi...


Cum a dat Dumnezeu an,
Holde mândre lui Traian,
Astfel să dea și la voi
Ca s-avem parte și noi.


Să vă fie casa, casă;
Să vă fie masa, masă;
Tot cu mesele întinse
Și cu făcliile aprinse.
Și la anul să trăiți,
Să vă găsim înfloriți.



De urat, am mai ura,
Dar mă tem ca va-nsera,
Pe-aici, pe la dumneavoastră,
Departe de casa năastră.
Și ne-așteapte și-alte case,
Cu bucate mai gustoase,
Cu pâine caldă pufoasă,
Cu vinul de viță-aleasă,

LA ANUL ȘI LA MULȚI ANI!