Educația de Bază Partea A-III-A

EDUCAȚIA DE BAZĂ PARTEA A-III-A


1. Comanda ,,șezi!”.
2. COMANDA ,,culcat!”


1. Comanda ,,șezi!”.
Însușirea corectă a comenzi ,,șezi!” este esențială în
întreaga muncă de instruire a cîinelui.
Fiind o poziție de bază, adesea necesară, trebuie bine
răsplătită de cîine și executată promt.
Pentru însușire se pornește din poziția în picioare,
alături de instructor și la comanda ,,șezi!”, cu o mînă
tragem ușor de lesă în sus, iar cu cealaltă mînă i se
apasă cîinelui șezutul în jos, în jona cozii.
În clipa cînd s-a așezat va fi lăudat, ușor mîngîiat pe
spate sau i se pot aplica chiar două-trei pălmuțe de încurajare.
După ce a învățat perfect comanda ,,șezi!”, cînd vedem că
manifestă intenția de a ne urma.
Vom repeta exercițiul de mai multe ori, depărtîndu-ne de
cîine cu fața spre el, pentru ca la orice încercare de a se
ridica, să-l putem opri cu comanda ,,nu!”.
Pentru eliberarea din poziție, la început, se recomandă
revenirea lîngă ei, mîngîierea și luatul în lesă.
După însușirea fermă a exercițiului, cînd așteaptă corect
și suportă să plecăm mai departe urmărîndu-ne doar din
ochi, de-abia atunci îl vom elibera, chemîndu-l la noi
de la distanță.

2. Comanda ,,culcat!”.
Poziția reglementară este cea cu picioarele din spate sub
cîine, stomacul atingînd solul, picioarele din față întinse
înainte și botul între ele.
Pentru a-l învăța se pornește din poziția șezînd, apăsînd-i
greabănul și trăgînd încet de picioarele din față înainte și
repetînd cuvintele ,,culcat!” sau ,,down”.
Eventual, poate fi așezat direct de către noi, culcîndu-l pe
burtă cu picioarele din față frumos așezate și botul întins
între ele, repetîndu-i mereu comanda și în final recomnsîndu-l.
Însoțind comanda ,,culcat!” de ridicare mîinii, cu timpul
cîinele se obișnuiește să le asocieze.
Vom putea astfel și de la distanță, fără a pronunța comanda,
ci doar ridicînd brațul drept în sus să-l facem să execute manevra.
Eliberarea din poziție se va permite numai la comanda ,,aici!”.
Exercițiul se va executa din ce în ce de la mai mare distanța,
interzicînd în aceleași timp prin comanda ,,nue voie!” să se
ridice și să vină spre noi, lucru care este de fapt în intenția cîinelui.
Între poziția ,,culcat” a unui cîine de vînătoare și cea a unui cîine
de pază este o mare deosebire.
Cîinele de pază, prin definiție, trebuie să fie oricînd gata de
a ataca un dușman.
Lui nu-i convine poziție complet întins la sol deoarece este o
dovadă de supunere.
La cîinii de pază, poziția corectă este asemănătoare poziției
Sfinxului.
În afara acestor noțiuni absolut necesar educația de bază,
cîinele mai poate fi deprins cu o serie de acțiuni pentru
eventualul dresaj specializat, folositoare în viața cotidiană
sau pur și simplu avînd un caracter de agrement.

Educația de Bază Partea a-II-a

EDUCAȚIA DE BAZĂ PARTEA A-II-A


1.Mersul liber.
2.Venirea la chemare.


1. Mersul liber.
După ce mersul cu lesa a fost temeinic însușit, inclusiv
ocolirile, pe nesimțite, în timp ce merge la picior, vom
elibera cîinele din lesă.
Pentru aceasta sînt foarte potrivite carabinierele tip
clește care permit o detașare ușoară.
Cîinele își va continua drumul, cuminte, lîngă noi.
În clipa în care va deroba, îl vom readuce la picior
lovind energic pulpa noastră cu palma și pronunțînd
comanda ,,la picior”.
Dacă revine îl felicităm și îl mîngîiem ușor.
Dacă însă nu ascultă, îl legăm din nou și continuăm
mersul în lesă.
După 20-30 metri se repetă exercițiul și la nevoie iarăși,
pînă la fixarea lui definitivă.
Cînd cîinele este liber trebuie urmărit cu atenție.
Astfel putem interveni la timp pentru a nu-l lăsa să
mănînce de pe jos, să se tăvălească în locuri mirositoare
sau să traverseze brusc străzi cu circulația intensă.

2. Venirea la chemare.
Una dintre comenzile cele mai importante de la care nu
este permisă nici o abatere sau șovăială din partea cîinelui
este ,,vino aici!”
A-l striga pe nume sau a-l fluiera într-un anumit fel poate
însemna același lucru.
Cîinele trebuie să se supună imediat acestei porunci.
De ea poate depinde uneori chiar viața lui sau a stăpînului.
Instruirea decurge în felul următor: cîinele este lăsat să
se miște liber în văzul nostru.
La un moment dat este strigat pe nume.
Cînd devine atent și ne privește, i se comandă ,,aici!” și,
în același timp i se face și un gest cu mîna ( brațul stîng
este ridicat și brusc lăsat în jos ).
Concomitent începem să ne îndepărtăm în direcția contrară,
schițînd chiar o scurtă alergare.
Instinctiv, din atașament, cîinele o va porni spre noi.
Repetăm mersul gestul și comanda ,,aici!” pînă ce cîinele
ajunge lîngă noi.
Îl aducem din lesă în stînga noastră, la picior, în picior, în
poziție de așteptare șezînd.
În același timp, îl felicităm și îl recompensăm.
Repetăm de cîteva ori exercițiul pînă ce cîinele va asocia
comenzile de reflexul de apropierea la care este solicitat
să răspundă.
Exercițiul se poate executa și cu ajutorul unei lese lungi
de 10 - 15 metri pe care o lăsăm liberă, iar mai apoi,
concomitent cu comanda și cu gestul cu mîna, o smucim
și spre noi.
După cîte secunde, reluăm exercițiul.
Conștient că nu se poate altfel, în curînd el va veni fără
să mai trebuiască să-l tragem.
A doua ședință poate avea loc chiar nelegat.
Cu bucurie cîinele va efectua această muncă știind că
va fi felicitat și va primi o recompensă.
Dacă refuză să ascultă, se va relua exercițiul cu el legat.
Nu chemați niciodată cîinele aflat la distanță prin
comanda ,,vino aici!” și apoi să-l bateți pentru a-l
pedepsi pentru ceva, fiindcă este de așteptat ca pe viitor
să nu mai răspundă prompt la chemare.

Educația de Bază Partea -I-A

EDUCAȚIA DE BAZĂ PARTEA -I-A


1. Locul de dormit.
2. Comanda ,,Nu e voie!”.
3. Mersul în lesă.


1. Locul de dormit.
Cu mare plăcere cîinele caută, în apartament, să se
odihnească în cele mai comode locuri: fotolii adînci,
canapele sau patul stăpînului și, mai ales, perna lui i
se par cele mai bune locușoare.
Dacă nu vreți să fiți plin de păr peste tot, este bine
să-l țineți departe de aceste tentații, nepermițîndu-i
încă din prima clipă să se urce pe ele.
Cîinele trebuie învățat să doarmă numai în culcușul lui
sau eventual i se poate destina un loc, marcat cu o
cîrpă sau păturică, pe un fotoliu, dar numai un singur loc.
Dacă nu veți ține seama de aceasta, curînd nu numai că
tapițeria dv., va fi murdară, dar o să-i cereți chiar voie
cîinelui să vă urcați în propriul pat!
Dacă de fiecare dată cînd îl vom duce la culcușul său vom
rosti și comanda ,,la loc!”, după un număr de repetări, cîinele
se va obișnui și se va duce la loc cînd va primi ordinul.

2. Comanda ,,Nu e voie!”.
Comanda de interzicere a anumitor lucruri trebuie să fie
,,nu e voie!” sau onomatopeicul ,,fui!”, sau doar un ,,nu”
rostit energic.
Ea va fi repetată de cîte ori îl oprim să fac ceva, la început
însoțită de o lovire ușoară iar mai apoi fiind suficientă
doar expresia.

3. Mersul în lesă.
La plimbările de început, pînă cînd cîinele învață să meargă
corect la picior, să nu tragă și să reacționeze imediat la
comandă, este absolut necesar să nu fie lăsat să circule liber.
Acest amănunt este foarte important mai ales pentru cîinii
crescuți în orașele mari, cu circulație intensă.
Spre deosebire de zgardă, pe care orice cățel o acceptă fără
opoziție, cu lesa nu este același lucru, așa că este bine ca
înainte de a-l scoate în oraș cu lesa, mai întîi să-l antrenați
cîteva minute zilnic prin casă dacă spațiul permite.
Plimbarea cîinelui în lesă pe stradă și toate comenzile cu
care îl învățați, trebuie efectuate avînd cîinele lateral în
dreptul genunchiului dv. stîng.
Mersul cu lesa se poate cel mai bine exersa de-a lungul
unui zid sau gard lung pentru a închide culoarul cîinelui
și a nu-i permite pendulări în diverse direcții.
Un bețigaș subțire ținut în fața botului, ca o amenințare,
îi va stăvili elenul și îl va face să meargă în pasul dv.
Lesa trebuie să fie moale, în clipa în care devine întinsă
o smuciți brusc.
Astfel îl readuceți la realitate și-i impuneți ritmul dorit.
Pentru învățarea mersului la picior este necesară o lesă
extrem de scurtă pe care să o țineți ferm pentru a-l face
să priceapă că după ce îi dați comanda ,,alături” sau
,,la picior”, să nu încerce cu nici un preț să se îndepărteze
de piciorul dv.
Dacă animalul este puternic și greu de ținut, se folosește
la început o zgardă de tip strangulant, adică o curea ce
are un dispozitiv care sufocă animalul dacă încearcă să
tragă sau să se îndepărteze.
Se cheamă proastă creștere dacă în timpul mersului cu
lesa cîinelui trage în diverse direcții, pornește rapid după
orice miros sau rămîne înțepenit lîngă cîte un semn făcut
de alt cîine.
Asemenea distracții îi pot fi îngăduite, fiindcă sînt în
firea lui, cînd este lăsat liber, pe stradă, dar odată aflat în
lesă va fi smucit de cîte ori va fi nevoie la astfel de opriri
pentru a se învăța cu mersul civilizat.
În timp ce merge în lesă cîinele trebuie să devină atît de
disciplinat încît, pur și simplu, cei din jur să dispară
pentru el.
Oamenilor sau animalelor pe lîngă care trece nu trebuie
să le acorde nici o atenție.
Nu este plăcută o plimbare la care cîinele te trage de la
copac la tufă și în care el decide ritmul și direcția de mers.
Nu cedați tentației de a lăsa cîinele fără lesă înainte ca
educația lui să fie completă; pînă ce nu este la perfecție
învățat să meargă la picior, să se oprească la comandă și
să revină la chemare, nu trebuie lăsat liber.

Educația de Bază

EDUCAȚIA DE BAZĂ

1. Învățarea numelui.
2. Curățenia în casă și obișnuirea cîinelui cu scosul
afară pentru nevoi.


1. Învățarea numelui.
Din primele zile, cățelul trebuie să primească un nume;
pentru a-l învăța și a-i atrage mai ușor atenție, acesta
trebuie ales cît mai sonor și scurt - de o silabă sau două.
Numele va fi pronunțat cît mai răspicat și întotdeauna
la fel.
Un cîine nu înțelege sensul cuvintelor, dar cunoaște
sonoritatea lor.
Rostindu-i numele de cîte ori este mîngîiat, privit sau
hrănit, cățelul îl va învăța curînd, la auzul lui reacționînd
prompt, devenind atent și așteptîndu-se să ne adresăm lui.

2. Curățenia în casă și obișnuirea cîinelui cu scosul afară
pentru nevoi.
Educația în scopuri igienice trebuie începută cînd circularea
liberă prin încăperea s-a intensificat.
Pînă ce cățelandrii ajung să-și facă nevoile afară, timp de
cîteva săptămîni treaba aceasta are loc locuință.
Cum poate fi obișnuit cîinele cu curățenia?
Un colț acoperit cu ziare sau o pînză de sac va desemna locul.
Puiul trebuie dus acolo ori de cîte ori îl vedem că se pregătește
să-și facă nevoile.
Sau îl ducem înainte și îl ținem acolo pînă face.
În orice caz, pînă ce se învață trebuie mereu îndemnat, iar
dacă face în altă parte trebuie promt certat ( nu bătut ).
Băgatul nasului în locul cu pricina se pare că este eficace.
Tonul cu care î certăm contează.
Pentru a-l învăța cu curățenia, blîndețea și răbdarea sînt absolut
necesare ( a nu se confunda cu lipsa de fermitate ).
Nu este indicat să timorați cățelul, iar ca pedeapsă este suficient
dacă îl atingem ușor cu ziarul împăturit.
După ce au început plimbările afară, locul din casă destinat
nevoilor trebuie desfințat.
Dar pentru aceasta se impune un număr suficient de ieșiri afară
( 6-7 cînd cîinele mic, minimum 2 cînd este matur ) și în special
la ore fixe, ultima înainte de culcare.
Supravegheați puiul și cum vedeți că este pe cale să-și satisfacă
nevoia, duceți-l repede afară.
După ce a terminat, felicitați-l călduros și duceți-l înapoi în casă.
Dacă uită, certați-l imediat și scoteți-l afară.
În două luni înțelege despre ce este vorba.
Cei ce sînt mai comozi mențin un loc și în casă, de obicei
gura de scurgere de la baie; dacă se obișnuiește așa nu aveți
ce-i face.
Dumneavoastră ați fost cel care l-ați învățat.
Dacă în afara orelor de plimbare, i se întîmplă cîinelui
să manifeste o dorință urgentă de a ieși afară - pe care
prin diverse semne v-o face cunoscută - nu zăboviți să i-o
satisfaceți, deoarece probabil că suferă  de un deranjament
intestinal și nu vrea să facă murdărie în casă.
Este bine să vă învățați cîinele să-și facă nevoile în iarbă
sau în locuri virane unde acest lucru nu poate cauza neplăceri.
Dacă nu aveți un loc viran unde să-l obișnuiți și îl
plimbați cu lesa pe străzi, atunci supravhegheați momentul
comorîndu-l lîngă trotuar cînd este cazul.
Se recomandă să-l deprindeți să facă la gura de canal.
Cel mai bine este să-l duceți în același loc și să-l așteptați
cu răbdare.
Felicitați-l apoi pînă își va forma reflexul.