,,Cerșitul” la Masă și Acceptarea Hranei de la Străini

,,CERȘITUL”LA MASĂ ȘI ACCEPTAREA HRANEI DE LA STRĂINI



În ceea ce privește atitudinea cîinelui în timpul mesei
stăpînilor, vom insista în mod deosebit deoarece aici
se produce una din cele mai frecvente greșeli de educație.
Fiți deci intransigenți și nu oferiți sau nu permiteți să
i se ofere cîte o bucățică în timpul mesei, oricît de greu
vă va veni.
Mai toți cîinii sînt lacomi și le place să se îndoape; micile
cadouri vor îngrășa cîinele care astfel va suferi la bătrînețe.
Dincolo de aceste considerente, năravul urît ne va deranja
mesele ( mai ales cele cu oaspeți ), cîinele pus brusc la
respect ajungînd chiar să fure de pe masă.
Așa că, din prima clipă, evitați ca el să fie nemîncat atunci
cînd serviți masa.
Dacă ora lui de hrănire este alta, este mai bine să nu
asiste la masa oamenilor.
Singurul prilej cînd cîinele poate primi o bucățică în plus
față de orele lui de masă este numai ca recompensă în
perioada de educare.
Dacă nu doriți ca străinii să vă poată ademeni cîinele,
nu lăsați pe oricine să-l cheme, să-l mîngîie și, mai ales,
să-i dea de mîncare.
Deseori sau produs otrăviri din cauza diverselor alimente
puse de ,,binevoitori” pe jos.
Pentru a evita acest gen de accidente trebuie să învățați
cîinele ca la comanda ,,nu e voie!” să nu se atingă de
mîncare nici în casă decît după autorizare, iar de cea din
parcuri sau de pe străzi, niciodată.
De asemenea să nu accepte de la nimeni nici un fel
de aliment.
Comanda ,,fui!” sau ,,nu e voie!” trebuie să fie bine
cunoscută de cîine, reprezentînd o interdicție absolută,
sub aspră sancțiune.
Tehnica dresării în acest scop constă fie în folosirea
unor bucăți de carne puternic piperate sau date cu boia,
fie prin ademenirea de către altcineva cu o bucățică,
pentru ca apoi, în momentul în care vrea să apuce, să
fie lovit scurt peste bot ( cu grijă însă și nu peste nări ).
Pentru ca să nu mănînce de pe jos, cîinele mai poate
fi dresat și cu ajutorul a 2 - 3 capcane de șoareci, prin
dreptul cărora este trecut cu lesa și care i se închid
peste bot în momentul cînd încearcă să ia bucățica.
El este îndepărtat imediat după exercițiu, iar amplasarea
capcanelor trebuie să o facă altul decît stăpînul al
cărui miros simțindu-l îl poate dezorienta.

,,Cerșitul” la Masă și Acceptarea Hranei de la Străini

,,CERȘITUL”LA MASĂ ȘI ACCEPTAREA HRANEI DE LA STRĂINI



În ceea ce privește atitudinea cîinelui în timpul mesei
stăpînilor, vom insista în mod deosebit deoarece aici
se produce una din cele mai frecvente greșeli de educație.
Fiți deci intransigenți și nu oferiți sau nu permiteți să
i se ofere cîte o bucățică în timpul mesei, oricît de greu
vă va veni.
Mai toți cîinii sînt lacomi și le place să se îndoape; micile
cadouri vor îngrășa cîinele care astfel va suferi la bătrînețe.
Dincolo de aceste considerente, năravul urît ne va deranja
mesele ( mai ales cele cu oaspeți ), cîinele pus brusc la
respect ajungînd chiar să fure de pe masă.
Așa că, din prima clipă, evitați ca el să fie nemîncat atunci
cînd serviți masa.
Dacă ora lui de hrănire este alta, este mai bine să nu
asiste la masa oamenilor.
Singurul prilej cînd cîinele poate primi o bucățică în plus
față de orele lui de masă este numai ca recompensă în
perioada de educare.
Dacă nu doriți ca străinii să vă poată ademeni cîinele,
nu lăsați pe oricine să-l cheme, să-l mîngîie și, mai ales,
să-i dea de mîncare.
Deseori sau produs otrăviri din cauza diverselor alimente
puse de ,,binevoitori” pe jos.
Pentru a evita acest gen de accidente trebuie să învățați
cîinele ca la comanda ,,nu e voie!” să nu se atingă de
mîncare nici în casă decît după autorizare, iar de cea din
parcuri sau de pe străzi, niciodată.
De asemenea să nu accepte de la nimeni nici un fel
de aliment.
Comanda ,,fui!” sau ,,nu e voie!” trebuie să fie bine
cunoscută de cîine, reprezentînd o interdicție absolută,
sub aspră sancțiune.
Tehnica dresării în acest scop constă fie în folosirea
unor bucăți de carne puternic piperate sau date cu boia,
fie prin ademenirea de către altcineva cu o bucățică,
pentru ca apoi, în momentul în care vrea să apuce, să
fie lovit scurt peste bot ( cu grijă însă și nu peste nări ).
Pentru ca să nu mănînce de pe jos, cîinele mai poate
fi dresat și cu ajutorul a 2 - 3 capcane de șoareci, prin
dreptul cărora este trecut cu lesa și care i se închid
peste bot în momentul cînd încearcă să ia bucățica.
El este îndepărtat imediat după exercițiu, iar amplasarea
capcanelor trebuie să o facă altul decît stăpînul al
cărui miros simțindu-l îl poate dezorienta.

Obiceiurile Proaste ale Cîinilor

OBICEIURILE PROASTE ALE CÎINILOR


De regulă proastele obiceiuri sînt cele cu care noi
l-am învățat pe cîinele nostru.
Fiindcă, dacă i s-a permis să se urce în pat și pe
fotolii, înseamnă că are voie să facă acest lucru; sau
dacă i-am oferit cîte o bucățică de la masa noastră
și ulterior ne-o va cere chiar el, nu trebuie să ne
minunăm de cît este de prost crescut.
De aceea este bine ca încă de la început să decidem ce
nu dorim să facă în casă cîinele nostru, iar instruirea lui
să fie făcută în acest sens, cu perseverență, calm și
fermitate, fără a permite nici un fel de abateri pentru a
nu-l dezorienta.
În scurtă vreme se va obișnui cu o purtare corectă.

Cîine zgomotos.
Singurătatea este prost suportată de către unii cîini, își
manifestă neliniștea și frica prin lătrături sau chiar urlete,
fapt extrem de neplăcut în cazul apartamentelor în
blocuri, hoteluri etc.
Un cîine care are nevoie știe să latre este foarte util
( dacă a sunat cineva, a introdus o cheie în ușă sau a
intrat în casă un necunoscut sau musafir ), dar unul care
o face aproape permanent și provoacă supărări vecinilor
trebuie imediat dezvățat.
În majoritatea cazurilor, manifestările de mai sus se datoresc
lipsei de preocupare a stăpînului, atunci cînd cățelul a fost mic.
Educația în acest domeniu se face în felul următor: stăpînul
se preface că pleacă de acasă, fără a se îndepărta prea mult
de ușă, pentru a auzi ce se petrece.
Deîndată ce aude manifestările zgomotoase ale cîinelui
revine și îl ceartă cu asprime pronunțînd magicul ,,nu e voie!”,
aplicînd eventual clasica corecție cu ziarul înpăturit și
punîndu-l la colț.
Apoi pleacă din nou și repetă manevra dacă este cazul,
pînă ce animalul va asocia nemulțumirea manifestată
de stăpînul său și bătaia de comportarea lui nedisciplinată.
Se va obișnui astfel să aștepte fără să facă zgomot în casă
și nu va mai lătra.
În curte, lătratul fără întrerupere ( cu sau fără motiv ) este
de asemenea un obicei prost.
Cîini fricoși, lipsiți de curaj sau cei excesiv de nervoși au
asemenea manifestări.
Evident că astfel de porniri nu trebuie tolerate, deoarece
provoacă neplăcerile vecinilor și pot duce la conflicte.
Este normal ca un cîine să avertizeze prin una-două
lătrături apropierea unui străin, intrarea în curte a cuiva,
dar după ce ne-a atras atenția trebuie să înceteze.
Prin comanda ,,liniște!” sau ,,taci!” rostită energic,
el va fi calmat.

Obiceiurile Proaste ale Cîinilor

OBICEIURILE PROASTE ALE CÎINILOR


De regulă proastele obiceiuri sînt cele cu care noi
l-am învățat pe cîinele nostru.
Fiindcă, dacă i s-a permis să se urce în pat și pe
fotolii, înseamnă că are voie să facă acest lucru; sau
dacă i-am oferit cîte o bucățică de la masa noastră
și ulterior ne-o va cere chiar el, nu trebuie să ne
minunăm de cît este de prost crescut.
De aceea este bine ca încă de la început să decidem ce
nu dorim să facă în casă cîinele nostru, iar instruirea lui
să fie făcută în acest sens, cu perseverență, calm și
fermitate, fără a permite nici un fel de abateri pentru a
nu-l dezorienta.
În scurtă vreme se va obișnui cu o purtare corectă.

Cîine zgomotos.
Singurătatea este prost suportată de către unii cîini, își
manifestă neliniștea și frica prin lătrături sau chiar urlete,
fapt extrem de neplăcut în cazul apartamentelor în
blocuri, hoteluri etc.
Un cîine care are nevoie știe să latre este foarte util
( dacă a sunat cineva, a introdus o cheie în ușă sau a
intrat în casă un necunoscut sau musafir ), dar unul care
o face aproape permanent și provoacă supărări vecinilor
trebuie imediat dezvățat.
În majoritatea cazurilor, manifestările de mai sus se datoresc
lipsei de preocupare a stăpînului, atunci cînd cățelul a fost mic.
Educația în acest domeniu se face în felul următor: stăpînul
se preface că pleacă de acasă, fără a se îndepărta prea mult
de ușă, pentru a auzi ce se petrece.
Deîndată ce aude manifestările zgomotoase ale cîinelui
revine și îl ceartă cu asprime pronunțînd magicul ,,nu e voie!”,
aplicînd eventual clasica corecție cu ziarul înpăturit și
punîndu-l la colț.
Apoi pleacă din nou și repetă manevra dacă este cazul,
pînă ce animalul va asocia nemulțumirea manifestată
de stăpînul său și bătaia de comportarea lui nedisciplinată.
Se va obișnui astfel să aștepte fără să facă zgomot în casă
și nu va mai lătra.
În curte, lătratul fără întrerupere ( cu sau fără motiv ) este
de asemenea un obicei prost.
Cîini fricoși, lipsiți de curaj sau cei excesiv de nervoși au
asemenea manifestări.
Evident că astfel de porniri nu trebuie tolerate, deoarece
provoacă neplăcerile vecinilor și pot duce la conflicte.
Este normal ca un cîine să avertizeze prin una-două
lătrături apropierea unui străin, intrarea în curte a cuiva,
dar după ce ne-a atras atenția trebuie să înceteze.
Prin comanda ,,liniște!” sau ,,taci!” rostită energic,
el va fi calmat.