Dispoziții Legale Referitoare la Cîini

DISPOZIȚII LEGALE REFERITOARE LA CÎINI


Primele texte legale în care aflăm reglementări privind
cîini sînt milenare și datează din timpul faraonilor egipteni.
Împărații Chinei prevedeau și ei măsuri drastice împotriva
celor ce vătămau cîinii palatelor imperiale.
În Franța cunoscuta lege Gramont protejează cîinii de
actele de cruzime ale terțiilor.
Principalele texte legale în vigoare care se referă la cîini
sînt: Decretul 71/1951 privind prevenirea turbării; Legea
sanitar-veterinară 60/1974 și normele elaborate în vederea
aplicării ei; Decizia 650/1969 a Comitetului executiv al
Consiliului popular al municipiului București privind drepturile
și obligațiile deținătorilor de animale; Hotărîrea 14/1975 a
aceluiași organ privind sancționarea contravențiilor în
parcuri și grădini publice. Ce prevăd aceste texte?
Legea sanitar-veterinară 60/1974 este aplicată prin intermediul
normelor și măsurilor sanitar-veterinare elaborate în baza ei.
În partea a treia, privind măsurile de prevenire și combatere
a bolilor contagioase, vorbind despre turbare, se menționează
măsurile care privesc pe proprietarii de cîini.
Astfel, aceștia sînt obligați ca anual să efectueze vaccinarea
antirabică a cîinilor pe care îi dețin.
Cu acest prilej se introduce  un carnet de evidență pentru
înregistrează și controlarea efectuării acestei operațiuni.
El se eliberează de către circumscripțiile sanitar-veterinare
de domiciliu ale deținătorilor.
Textul prevede de asemenea că este interzisă lăsarea liberă
a cîinilor în afara curților cu excepția cazurilor în care li se
pune botniță sau sînt legați cu lesă și conduși.
Excepție fac cîinii de vînătoare în teren, cîinii ciobănești
pe lîngă turme, dar care sînt prevăzuți cu un jujeu reglementar
de 30 cm, cîinii utilitari  ai armatei și poliției însoțiți de
supraveghetori.
Cgiar în curți, mai ales dacă ele sînt în folosință comună,
cîinii trebuie legați, lăsarea lor în libertatea nefiind permisă
decît între orele 22 - 05.
Accesul cîinilor ( chiar dacă sînt prevăzuți cu botniță ) în
piețe, ștranduri, stadioane, parcuri și alte locuri publice
este interzis; sînt exceptați cîini armatei, poliției și cei de
vînătoare, prevăzuți cu semnul distinctiv.
În ceea ce privește mijloacele de transport în comun,
interdicția rămîne valabilă pentru cîini în general, dar la
excepțiile de mai sus se adaugă și cîini de rasă înscriși în
Asociația chinologică.
În hoteluri, conform Instrucțiunilor emise de Minustrul
Turismului, se acceptă accesul  și chiar cazarea pasagerului
însoțit de cîinele său cu condiția prezentării carnetului de
sănătate, dar și acordul sefului unității hoteliere.
Pesoanele care au fost mușcate de cîini vor anunța imediat
la circumscripția sanitar-veterinară care îi va pune sub
observație și se vor prezenta la centrele antirabice pentru
consult și tratament.
Legat de răspunderile ce revin unui posesor de cîine este
cazul să menționăm că unele administrații de bloc și-au
făcut un obicei din a include în cota lunară de întreținere
o taxă în plus pentru deținătorii de cîini.
Nici un text legal nu prevede acest lucru, iar procedeul
este abuziv.
Încercînd o concluzie, deși dispozițiile oficiale privind
existența cîinelui par numeroase și severe, mai ales pentru
cei ce locuiesc în orașe, ele sînt menite să apere cetățenii,
iar respectarea lor face posibilă realizarea unei convețuiri
peșnice.

Dispoziții Legale Referitoare la Cîini

DISPOZIȚII LEGALE REFERITOARE LA CÎINI


Primele texte legale în care aflăm reglementări privind
cîini sînt milenare și datează din timpul faraonilor egipteni.
Împărații Chinei prevedeau și ei măsuri drastice împotriva
celor ce vătămau cîinii palatelor imperiale.
În Franța cunoscuta lege Gramont protejează cîinii de
actele de cruzime ale terțiilor.
Principalele texte legale în vigoare care se referă la cîini
sînt: Decretul 71/1951 privind prevenirea turbării; Legea
sanitar-veterinară 60/1974 și normele elaborate în vederea
aplicării ei; Decizia 650/1969 a Comitetului executiv al
Consiliului popular al municipiului București privind drepturile
și obligațiile deținătorilor de animale; Hotărîrea 14/1975 a
aceluiași organ privind sancționarea contravențiilor în
parcuri și grădini publice. Ce prevăd aceste texte?
Legea sanitar-veterinară 60/1974 este aplicată prin intermediul
normelor și măsurilor sanitar-veterinare elaborate în baza ei.
În partea a treia, privind măsurile de prevenire și combatere
a bolilor contagioase, vorbind despre turbare, se menționează
măsurile care privesc pe proprietarii de cîini.
Astfel, aceștia sînt obligați ca anual să efectueze vaccinarea
antirabică a cîinilor pe care îi dețin.
Cu acest prilej se introduce  un carnet de evidență pentru
înregistrează și controlarea efectuării acestei operațiuni.
El se eliberează de către circumscripțiile sanitar-veterinare
de domiciliu ale deținătorilor.
Textul prevede de asemenea că este interzisă lăsarea liberă
a cîinilor în afara curților cu excepția cazurilor în care li se
pune botniță sau sînt legați cu lesă și conduși.
Excepție fac cîinii de vînătoare în teren, cîinii ciobănești
pe lîngă turme, dar care sînt prevăzuți cu un jujeu reglementar
de 30 cm, cîinii utilitari  ai armatei și poliției însoțiți de
supraveghetori.
Cgiar în curți, mai ales dacă ele sînt în folosință comună,
cîinii trebuie legați, lăsarea lor în libertatea nefiind permisă
decît între orele 22 - 05.
Accesul cîinilor ( chiar dacă sînt prevăzuți cu botniță ) în
piețe, ștranduri, stadioane, parcuri și alte locuri publice
este interzis; sînt exceptați cîini armatei, poliției și cei de
vînătoare, prevăzuți cu semnul distinctiv.
În ceea ce privește mijloacele de transport în comun,
interdicția rămîne valabilă pentru cîini în general, dar la
excepțiile de mai sus se adaugă și cîini de rasă înscriși în
Asociația chinologică.
În hoteluri, conform Instrucțiunilor emise de Minustrul
Turismului, se acceptă accesul  și chiar cazarea pasagerului
însoțit de cîinele său cu condiția prezentării carnetului de
sănătate, dar și acordul sefului unității hoteliere.
Pesoanele care au fost mușcate de cîini vor anunța imediat
la circumscripția sanitar-veterinară care îi va pune sub
observație și se vor prezenta la centrele antirabice pentru
consult și tratament.
Legat de răspunderile ce revin unui posesor de cîine este
cazul să menționăm că unele administrații de bloc și-au
făcut un obicei din a include în cota lunară de întreținere
o taxă în plus pentru deținătorii de cîini.
Nici un text legal nu prevede acest lucru, iar procedeul
este abuziv.
Încercînd o concluzie, deși dispozițiile oficiale privind
existența cîinelui par numeroase și severe, mai ales pentru
cei ce locuiesc în orașe, ele sînt menite să apere cetățenii,
iar respectarea lor face posibilă realizarea unei convețuiri
peșnice.

Cu Cîinele la Plimbare Sau Voiaj

CU CÎINELE LA PLIMBARE SAU VOIAJ


Am mai amintit și cu alte prilejuri că orice cîine,
indiferent de rasă sau vîrstă, are nevoie vitală de
mișcare, ceea ce în condițiile traiului în orașe și
mai ales la bloc devine adeseori o problemă.
Durata acestor plimbări este desigur în funcție de
talia și vîrsta animalului, dar un minimum de 2 ore,
eșalonate în 2 - 3 ieșiri constituie strictul necesar.
Sub 30 minute este cu totul insuficient și cei ce nu
reușesc să-și facă timp liber decît pentru asemenea
,,plimbări” mai bine să se mărginească la adminrarea
cîinelui vecinului.
Este de dorit ca pe parcursul acestei plimbări, care
în oraș se face numai în lesă, să se găsească un loc
viran sau un teren neamenajat unde cîinele să poată
fi lăsat liber, fără lesă, pentru a zburda absolut liber
cîtva timp.
Dacă el nu a fost educat însă să rămînă tot timpul
sub ochiul stăpînului - respectiv să nu se îndepărteze
niciodată la o distantă necontrolată - sau dacă nu a
învățat să vină imediat la chemare, atunci mai bine
să nu i se dea drumul decît numai și numai în cîmp
sau la pădure, unde nu îl amenință nici un pericol.
Cîinele asociază noțiunea de plimbare cu zgarda și
lesa și așteaptă cu mare plăcere să fie ,,îmbrăcat” cu
ele pentru a ieși la aer.
Cînd este urcat prima oară într-o mașină i se va vorbi
calm și prietenos pentru a-l liniști.
Va fi lăsat să examineze unde se află și la primele
drumuri vom sta lîngă el.
Corect este ca la drum, locul cîinelui să fie în spate,
pe partea opusă șoferului.
În felul acesta se vor evita eventualele coliziuni cu
el ( în momentele de frînare sau viraje bruște ) care
ar mări riscul de pierdere a controlului volanului
și deci de accidente.
În mașină se va asigura pătrunderea de aer proaspăt
fără a deschide însă prea tare geamul ca să-și scoată
cîinele capul afară, întrucît poate contracta foarte
ușor o conjunctivită.
Dacă lăsați cîinele singur în mașină, explicați-i că
trebuie să vă aștepte și să păzească mașina; coboriți
puțin geamul pentru a-i lăsa aer și scoateți-i lesa
pentru a evita strangulările accidentale.
Cu cîinele vara la apă este o plăcere de mers.
La mare, însă, unde plaja este publică e bine să
alegem un loc ferit pentru ca atunci cînd iese din apă
și se scutură să nu stropească pe cei din jur sau să
treacă nepăsător peste cearceafurile întinse cu grijă.
Ca și plimbările cu mașina, obișnuirea cîinelui cu
apa se va face de asemenea treptat.
Cîinele nu suportă să stea timp îndelungat la soare.
Pe plajă va trebui să i se amenajeze un loc mai
umbrit ( cort sau umbrelă ) unde să se refugieze.
Nu uitați să-i aduceți apă de băut dacă sînteți
la mare, deși la nevoie bea din cea sărată.
Cîinii știu să înoate din instinct, dar epuizîndu-li-se
forțele se pot îneca.
De aceea, cînd locul de ieșire din apă este dificil
de regăsit sau greu, arătați-i-l și învățași-l cum să-l
folosească pentru a putea să iasă la mal cînd obosește.

Cu Cîinele la Plimbare Sau Voiaj

CU CÎINELE LA PLIMBARE SAU VOIAJ


Am mai amintit și cu alte prilejuri că orice cîine,
indiferent de rasă sau vîrstă, are nevoie vitală de
mișcare, ceea ce în condițiile traiului în orașe și
mai ales la bloc devine adeseori o problemă.
Durata acestor plimbări este desigur în funcție de
talia și vîrsta animalului, dar un minimum de 2 ore,
eșalonate în 2 - 3 ieșiri constituie strictul necesar.
Sub 30 minute este cu totul insuficient și cei ce nu
reușesc să-și facă timp liber decît pentru asemenea
,,plimbări” mai bine să se mărginească la adminrarea
cîinelui vecinului.
Este de dorit ca pe parcursul acestei plimbări, care
în oraș se face numai în lesă, să se găsească un loc
viran sau un teren neamenajat unde cîinele să poată
fi lăsat liber, fără lesă, pentru a zburda absolut liber
cîtva timp.
Dacă el nu a fost educat însă să rămînă tot timpul
sub ochiul stăpînului - respectiv să nu se îndepărteze
niciodată la o distantă necontrolată - sau dacă nu a
învățat să vină imediat la chemare, atunci mai bine
să nu i se dea drumul decît numai și numai în cîmp
sau la pădure, unde nu îl amenință nici un pericol.
Cîinele asociază noțiunea de plimbare cu zgarda și
lesa și așteaptă cu mare plăcere să fie ,,îmbrăcat” cu
ele pentru a ieși la aer.
Cînd este urcat prima oară într-o mașină i se va vorbi
calm și prietenos pentru a-l liniști.
Va fi lăsat să examineze unde se află și la primele
drumuri vom sta lîngă el.
Corect este ca la drum, locul cîinelui să fie în spate,
pe partea opusă șoferului.
În felul acesta se vor evita eventualele coliziuni cu
el ( în momentele de frînare sau viraje bruște ) care
ar mări riscul de pierdere a controlului volanului
și deci de accidente.
În mașină se va asigura pătrunderea de aer proaspăt
fără a deschide însă prea tare geamul ca să-și scoată
cîinele capul afară, întrucît poate contracta foarte
ușor o conjunctivită.
Dacă lăsați cîinele singur în mașină, explicați-i că
trebuie să vă aștepte și să păzească mașina; coboriți
puțin geamul pentru a-i lăsa aer și scoateți-i lesa
pentru a evita strangulările accidentale.
Cu cîinele vara la apă este o plăcere de mers.
La mare, însă, unde plaja este publică e bine să
alegem un loc ferit pentru ca atunci cînd iese din apă
și se scutură să nu stropească pe cei din jur sau să
treacă nepăsător peste cearceafurile întinse cu grijă.
Ca și plimbările cu mașina, obișnuirea cîinelui cu
apa se va face de asemenea treptat.
Cîinele nu suportă să stea timp îndelungat la soare.
Pe plajă va trebui să i se amenajeze un loc mai
umbrit ( cort sau umbrelă ) unde să se refugieze.
Nu uitați să-i aduceți apă de băut dacă sînteți
la mare, deși la nevoie bea din cea sărată.
Cîinii știu să înoate din instinct, dar epuizîndu-li-se
forțele se pot îneca.
De aceea, cînd locul de ieșire din apă este dificil
de regăsit sau greu, arătați-i-l și învățași-l cum să-l
folosească pentru a putea să iasă la mal cînd obosește.