Poezia Ce E Amorul? de Mihai Eminescu

        CE E AMORUL?


Ce e amorul? E un lung
Prilej pentru durere,
Căci mii de lacrimi nu-i ajung
Și tot mai multe cere.


De-un semn în treacăt de la ea
El sufletul ți-l leagă,
Încît să n-o mai poți uita
Viața ta întreagă.


Dar încă de te-așteaptă-n prag
În umbră de unghere,
De se-ntîlnește drag cu drag
Cum inima ta cere:


Dispar și ceruri și pămînt
Și pieptul tău se bate,
Și totu-atîrnă de-un cuvînt
Șoptind pe jumătate.


Te urmărește săptămîni
Un pas făcut alene,
O dulce strîngere de mîni,
Un tremurat de gene.


Te urmăresc luminători
Ca soarele și luna,
Și peste zi de-atîtea ori
Și noaptea totdeauna.


Căci scris a fost ca viața ta
De doru-i să nu-ncapă,
Căci te-a cuprins asemenea
Lianelor din apă.

Poezia Ce E Amorul? de Mihai Eminescu

        CE E AMORUL?


Ce e amorul? E un lung
Prilej pentru durere,
Căci mii de lacrimi nu-i ajung
Și tot mai multe cere.


De-un semn în treacăt de la ea
El sufletul ți-l leagă,
Încît să n-o mai poți uita
Viața ta întreagă.


Dar încă de te-așteaptă-n prag
În umbră de unghere,
De se-ntîlnește drag cu drag
Cum inima ta cere:


Dispar și ceruri și pămînt
Și pieptul tău se bate,
Și totu-atîrnă de-un cuvînt
Șoptind pe jumătate.


Te urmărește săptămîni
Un pas făcut alene,
O dulce strîngere de mîni,
Un tremurat de gene.


Te urmăresc luminători
Ca soarele și luna,
Și peste zi de-atîtea ori
Și noaptea totdeauna.


Căci scris a fost ca viața ta
De doru-i să nu-ncapă,
Căci te-a cuprins asemenea
Lianelor din apă.

Poezia Adio de Mihai Eminescu

         ADIO


De-acuma nu te-oi mai vedea,
Rămîi, rămîi, cu bine!
Mă voi feri în calea mea
De tine.


De astăzi dar tu fă ce vrei,
De astăzi nu-mi mai pasă
Că cea mai dulce-ntre femei
Mă lasă.


Căci nu mai am de obicei
Ca-n zilele acele,
Să mă îmbăt și de scîntei
Din stele,


Cînd degerînd atîtea dăți,
Eu mă uitam prin ramuri
Și așteptam să te arăți
La geamuri.


O, cît eram de fericit
Să mergem împreună,
Sub acel farmec liniștit
De lună!


Și cînd în taină mă rugam
Ca noaptea-n loc să steie,
În veci alături să te am,
Femeie!


Din a lor treacăt să apuc
Acele dulci cuvinte,
De care azi abia mi-aduc
Aminte.


Căci astăzi dacă mai ascult
Nimicurile-aceste,
Îmi pare-o veche, de demult
Poveste.


Și dacă luna bate-n lunci
Și tremură pe lacuri,
Totuși îmi pare că de-atunci
Sunt veacuri


Cu ochii serei cei dentîi
Eu n-o voi mai privi-o...
De-aceea-n urma mea rămîi -
Adio!

Poezia Adio de Mihai Eminescu

         ADIO


De-acuma nu te-oi mai vedea,
Rămîi, rămîi, cu bine!
Mă voi feri în calea mea
De tine.


De astăzi dar tu fă ce vrei,
De astăzi nu-mi mai pasă
Că cea mai dulce-ntre femei
Mă lasă.


Căci nu mai am de obicei
Ca-n zilele acele,
Să mă îmbăt și de scîntei
Din stele,


Cînd degerînd atîtea dăți,
Eu mă uitam prin ramuri
Și așteptam să te arăți
La geamuri.


O, cît eram de fericit
Să mergem împreună,
Sub acel farmec liniștit
De lună!


Și cînd în taină mă rugam
Ca noaptea-n loc să steie,
În veci alături să te am,
Femeie!


Din a lor treacăt să apuc
Acele dulci cuvinte,
De care azi abia mi-aduc
Aminte.


Căci astăzi dacă mai ascult
Nimicurile-aceste,
Îmi pare-o veche, de demult
Poveste.


Și dacă luna bate-n lunci
Și tremură pe lacuri,
Totuși îmi pare că de-atunci
Sunt veacuri


Cu ochii serei cei dentîi
Eu n-o voi mai privi-o...
De-aceea-n urma mea rămîi -
Adio!