Poezia Lectură de Mihai Eminescu
LECTURĂ
Stam sara la fereastră,
Iar stelele prin ceață
Cu tainică dulceață
Pe ceruri izvorarea.
Citeam pe0o carte veche,
Cu mii de negre gînduri
Și literele-n rînduri
Prinsese a juca.
Jos lacul se-ncreșise
Sub purpură tîrzie
Și valuri verzi de grîie
Se leagăna pe lan.
O stea din cer albastru
Trecu a ei icoană
Din fața apei plană
În fundul diafan...
Și cred pe înțeleptul
Ce-l văd că-n carte zice
Că-n lume nu-i ferice,
Că toate-s năluciri...
Deodată la ureche-mi
Aud șoptind copila...
Iar vîntu-ntoarce fila
Cu negrele gîndiri.
Poezia Lectură de Mihai Eminescu
LECTURĂ
Stam sara la fereastră,
Iar stelele prin ceață
Cu tainică dulceață
Pe ceruri izvorarea.
Citeam pe0o carte veche,
Cu mii de negre gînduri
Și literele-n rînduri
Prinsese a juca.
Jos lacul se-ncreșise
Sub purpură tîrzie
Și valuri verzi de grîie
Se leagăna pe lan.
O stea din cer albastru
Trecu a ei icoană
Din fața apei plană
În fundul diafan...
Și cred pe înțeleptul
Ce-l văd că-n carte zice
Că-n lume nu-i ferice,
Că toate-s năluciri...
Deodată la ureche-mi
Aud șoptind copila...
Iar vîntu-ntoarce fila
Cu negrele gîndiri.
Poezia Nuntă În Codru de George Coșbuc
NUNTĂ ÎN CODRU
Ce mai chiu și chef prin ramuri
Se -ncinsese-atunci !
Numai frați și veri și neamuri
De-ar fi fost umpleau o țară !
Dar așa că s-adunară
Și străini din lunci;
De mă-ntrebi, eu nu știu bine
Alții poate știu -
Ce să-ntrebi calici ca mine !
Știu că lumea dintr-o dată
S-a trezit că-i adunată
Și c-o duce-n chiu.
Că-ntr-o zi purtînd în mînă
Un colac și-un băț,
Prepelița cea bătrînă
S-a pornit și-n deal, și-n vale,
Și chema-ntîlnind pe cale
Lumea la ospăț.
,,Ce-i tu, soro?'' ,,Ce să fie?
Nuntă mare-n crîng!
N-ai văzut tu veselie
De cînd ești și porți un nume.
Și-am plecat trimeasă-n lume,
Oaspeții să-i strîng''.
,,Dar pe mire cum îl cheamă,
Cine-i el și-al cui ?''
,,N-auziși de sturz, bag-samă!
Pînă și-mpăratu-l știe.''
,,Și-i bogat ?'' - ,,Ce-i pe cîmpie,
Tot ce vezi, i-al lui!
Iar mireasma! Din cosiță
Numai flori îi cad.
Mierla e. Și e pestriță,
Și gătită ca o cruce :
Cizme galbene și-aduce
Tot din Țarigrad.''
,,Ei, atunci să știi, vecino,
C-am să viu și eu.''
,,Păi de bună seamă, vino!''
Tot așa cu voie bună,
Prepelița-n sîrg adună
Pe nuntași mereu.
Și s-a strîns din zare-naltă
Neamu-ntraripat,
Și din crîng, și de la baltă,
Și din șesuri, de prin grîne ;
Ba și vrăbii mai bătrîne,
Musafiri din sat.
Pînă-n noapte toți veniră
Și prin crengi au mas.
Iar în zori se răscoliră,
Și-n gorun aveau altarul -
Ia-nchinați-mi cu paharul,
Să-mi mai vie glas.
Mă-ntrebați de nun ? Ei, nunul,
Soare-ntr-adevăr :
Dumnealui, mă rog, păunul !
Nună mare-a fost găița,
Stete-acasă păunița,
Că-i murise-un văr.
,,Pop-aveau ?'' Tu, maică sfîntă !
Stai să mai vorbești !
Știi pe ciocîrlan cum cîntă ?
Dumnezeu să-i ție firea !
A-nvățat trei veri psaltirea
La vlădici sîrbești.
Drusce-aveau o coțofană
Și-un cîrstei bălțat,
Pitpalacul, nene,-n strană !
Iar cădelnița de aur
O ținea jupînul graur
Dascălu-nvățat.
Dar să vezi ! la socrul mare
Zgomote din zori :
Pițigoiu-ntr-una sare,
Steag pe casă șoimul suie,
Gheunoaia bate cuie
Ca s-anine flori.
Iar prin cuhnii sfat și vorbă,
Asta s-o vedeți !
Prepelița face ciorbă,
Presurile fac friptură,
Vin sticleții și le-o fură,
Dracii de sticleți.
Șoimii repezi scot în gheare
Carnea din căldări.
Corbul cel cu ciocul tare
Dumicată-n blide-o lasă,
Cintițoii duc la masă
Rîndul de mîncări.
Și, cu șorț de jupîneasă,
Rîndunele vin
Și deretică prin casă,
Iar pe mese-aștern prosoape
Și dau lavățele-aproape,
Cane-aduc cu vin.
Dar te miri tu prin pahare
Cine le turna ?
Cucul sur, că-i meșter mare
La urat și-nchinăciune,
E proroc și-ți știe spune
Tot ce-o fi și-o da.
Cîntă-n cobză-acum buhaiul
Cel cu gîtul strîmb,
Mierla șuieră cu naiul,
Cu cimpoiul cîntă cioara,
Pitulicea cu vioara,
Bufnița c-un drîmb.
Codobaturi iuți ca focul,
Tot bătînd din cozi,
Măturară-n clipă locul
Și făcur-o bătătură,
Și ce horă mai făcură
Ca la voievozi !
Jucau sîrba porumbeii,
Că e jocul lor,
Și-au luat la joc cîrsteii
Pe-o rățușcă - vai de mine!
Graurul juca pe vine,
Barza-ntr-un picior.
Numai cioara cu cimpoiul,
Tot izbind cu el.
Se bătea cu pițigoiul,
Iar sitarul dup-o ușă
Se certa c-o găinușă
Pentru-un gîndăcel.
Vin de-ar fi, că cearta vine,
Altfel cum s-o zici ?
Să te superi tu, creștine,
Pentru dinții scoși din gură ?
Pentr-un ghiont și-o-mbrîncitură
Cheful să ți-l strici ?
Și țipau de-a valma-n ramuri,
Miile de guri !
N-alegeai străini și neamuri,
Și pe plac cînta tot insul -
Clocotea de chiu cuprinsul
Veselei păduri.
,,Tu erai ?'' Mă-ntrebi ca prostul !
Vorba din bătrîni :
Eu la chef ca-n marte postul.
Vinul-l beam din coji de-alună,
Și-azvîrleam, de voie-bună
cu căciula-n cîni.
Ba, și-n ciur le-adusei apa,
Ca să fiu în rost,
Lemne le-am tăiat cu sapa -
Și, sărind pe-o buturugă,
Am venit la voi în fugă,
Să vă spun ce-a fost !
Poezia Nuntă În Codru de George Coșbuc
NUNTĂ ÎN CODRU
Ce mai chiu și chef prin ramuri
Se -ncinsese-atunci !
Numai frați și veri și neamuri
De-ar fi fost umpleau o țară !
Dar așa că s-adunară
Și străini din lunci;
De mă-ntrebi, eu nu știu bine
Alții poate știu -
Ce să-ntrebi calici ca mine !
Știu că lumea dintr-o dată
S-a trezit că-i adunată
Și c-o duce-n chiu.
Că-ntr-o zi purtînd în mînă
Un colac și-un băț,
Prepelița cea bătrînă
S-a pornit și-n deal, și-n vale,
Și chema-ntîlnind pe cale
Lumea la ospăț.
,,Ce-i tu, soro?'' ,,Ce să fie?
Nuntă mare-n crîng!
N-ai văzut tu veselie
De cînd ești și porți un nume.
Și-am plecat trimeasă-n lume,
Oaspeții să-i strîng''.
,,Dar pe mire cum îl cheamă,
Cine-i el și-al cui ?''
,,N-auziși de sturz, bag-samă!
Pînă și-mpăratu-l știe.''
,,Și-i bogat ?'' - ,,Ce-i pe cîmpie,
Tot ce vezi, i-al lui!
Iar mireasma! Din cosiță
Numai flori îi cad.
Mierla e. Și e pestriță,
Și gătită ca o cruce :
Cizme galbene și-aduce
Tot din Țarigrad.''
,,Ei, atunci să știi, vecino,
C-am să viu și eu.''
,,Păi de bună seamă, vino!''
Tot așa cu voie bună,
Prepelița-n sîrg adună
Pe nuntași mereu.
Și s-a strîns din zare-naltă
Neamu-ntraripat,
Și din crîng, și de la baltă,
Și din șesuri, de prin grîne ;
Ba și vrăbii mai bătrîne,
Musafiri din sat.
Pînă-n noapte toți veniră
Și prin crengi au mas.
Iar în zori se răscoliră,
Și-n gorun aveau altarul -
Ia-nchinați-mi cu paharul,
Să-mi mai vie glas.
Mă-ntrebați de nun ? Ei, nunul,
Soare-ntr-adevăr :
Dumnealui, mă rog, păunul !
Nună mare-a fost găița,
Stete-acasă păunița,
Că-i murise-un văr.
,,Pop-aveau ?'' Tu, maică sfîntă !
Stai să mai vorbești !
Știi pe ciocîrlan cum cîntă ?
Dumnezeu să-i ție firea !
A-nvățat trei veri psaltirea
La vlădici sîrbești.
Drusce-aveau o coțofană
Și-un cîrstei bălțat,
Pitpalacul, nene,-n strană !
Iar cădelnița de aur
O ținea jupînul graur
Dascălu-nvățat.
Dar să vezi ! la socrul mare
Zgomote din zori :
Pițigoiu-ntr-una sare,
Steag pe casă șoimul suie,
Gheunoaia bate cuie
Ca s-anine flori.
Iar prin cuhnii sfat și vorbă,
Asta s-o vedeți !
Prepelița face ciorbă,
Presurile fac friptură,
Vin sticleții și le-o fură,
Dracii de sticleți.
Șoimii repezi scot în gheare
Carnea din căldări.
Corbul cel cu ciocul tare
Dumicată-n blide-o lasă,
Cintițoii duc la masă
Rîndul de mîncări.
Și, cu șorț de jupîneasă,
Rîndunele vin
Și deretică prin casă,
Iar pe mese-aștern prosoape
Și dau lavățele-aproape,
Cane-aduc cu vin.
Dar te miri tu prin pahare
Cine le turna ?
Cucul sur, că-i meșter mare
La urat și-nchinăciune,
E proroc și-ți știe spune
Tot ce-o fi și-o da.
Cîntă-n cobză-acum buhaiul
Cel cu gîtul strîmb,
Mierla șuieră cu naiul,
Cu cimpoiul cîntă cioara,
Pitulicea cu vioara,
Bufnița c-un drîmb.
Codobaturi iuți ca focul,
Tot bătînd din cozi,
Măturară-n clipă locul
Și făcur-o bătătură,
Și ce horă mai făcură
Ca la voievozi !
Jucau sîrba porumbeii,
Că e jocul lor,
Și-au luat la joc cîrsteii
Pe-o rățușcă - vai de mine!
Graurul juca pe vine,
Barza-ntr-un picior.
Numai cioara cu cimpoiul,
Tot izbind cu el.
Se bătea cu pițigoiul,
Iar sitarul dup-o ușă
Se certa c-o găinușă
Pentru-un gîndăcel.
Vin de-ar fi, că cearta vine,
Altfel cum s-o zici ?
Să te superi tu, creștine,
Pentru dinții scoși din gură ?
Pentr-un ghiont și-o-mbrîncitură
Cheful să ți-l strici ?
Și țipau de-a valma-n ramuri,
Miile de guri !
N-alegeai străini și neamuri,
Și pe plac cînta tot insul -
Clocotea de chiu cuprinsul
Veselei păduri.
,,Tu erai ?'' Mă-ntrebi ca prostul !
Vorba din bătrîni :
Eu la chef ca-n marte postul.
Vinul-l beam din coji de-alună,
Și-azvîrleam, de voie-bună
cu căciula-n cîni.
Ba, și-n ciur le-adusei apa,
Ca să fiu în rost,
Lemne le-am tăiat cu sapa -
Și, sărind pe-o buturugă,
Am venit la voi în fugă,
Să vă spun ce-a fost !
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)