Poezia Mai Mult Pămînt de Tudor Arghezi

MAI MULT MĂMÎNT


Duc pămînt pe tălpi
Cît cuprinde pămîntul.
Mi-am făcut opinci din șesuri,
Corăbii din talaze
Și aripi din vînturi.
Mai multe ape clocotesc în mine
Decît în matca mării,
Văzduhul mai mult a fugit
Umbră mai multă a trecut
Prin pasurile sufletului
Decît prin piscuri.




Drumețul înghețat pe creste
A fost adus pe targă.
Încălzește-i mîinile, maică,
La icoane,
Luminează-l cu candela.
E bine în chilia ta.
E bine în sufletul tău.




Dă-i puțintică miere și-o prescu
Ține-l o sută de ani ascuns,
S-asculte, noapte,
Lîngă mîinile tale-mbătrînite,
Toaca blîndă de utrenii.

Poezia Mai Mult Pămînt de Tudor Arghezi

MAI MULT MĂMÎNT


Duc pămînt pe tălpi
Cît cuprinde pămîntul.
Mi-am făcut opinci din șesuri,
Corăbii din talaze
Și aripi din vînturi.
Mai multe ape clocotesc în mine
Decît în matca mării,
Văzduhul mai mult a fugit
Umbră mai multă a trecut
Prin pasurile sufletului
Decît prin piscuri.




Drumețul înghețat pe creste
A fost adus pe targă.
Încălzește-i mîinile, maică,
La icoane,
Luminează-l cu candela.
E bine în chilia ta.
E bine în sufletul tău.




Dă-i puțintică miere și-o prescu
Ține-l o sută de ani ascuns,
S-asculte, noapte,
Lîngă mîinile tale-mbătrînite,
Toaca blîndă de utrenii.

Poezia Iată, Sufletule... De Tudor Arghezi

IATĂ, SUFLETULE...




Sufletule, iată stihuri fără chip,
Fără sunet și fără de răspuns,
De pulbere și de nisip.
Primește-le, murmură-le.
Cuviincios m-apropii iar de tine
Fiindcă mă tem și findcă te-am văzut
Sălbatec și neliniștit.
Dau adăpost subt un acoperiș cu mine
Lui Dumnezeu li marilor minuni,
Cum aș putea să nu mă-nfricoșez ?




Le-am rupt să curgă fără șir,
Metanii deslînate,
Horbote, petice, borangicuri, frunze.
Aș încerca să stăm din nou la șoaptă
După ce dansurile s-au oprit
Și a tăcut orchestra.
Vreau să vorbim în graiuri desfăcute,
Și, dezlegînd cuvîntul de cuvinte,
S-alegem înțelesurile pe sărite.



Alt'dată am grăit în stihuri încălțate,
Croite măsurat și-mpodobite.
Am ostenit să-mi fie strînsă limba în coturni
Și vreau s-o las să umble de acum desculță.

Poezia Iată, Sufletule... De Tudor Arghezi

IATĂ, SUFLETULE...




Sufletule, iată stihuri fără chip,
Fără sunet și fără de răspuns,
De pulbere și de nisip.
Primește-le, murmură-le.
Cuviincios m-apropii iar de tine
Fiindcă mă tem și findcă te-am văzut
Sălbatec și neliniștit.
Dau adăpost subt un acoperiș cu mine
Lui Dumnezeu li marilor minuni,
Cum aș putea să nu mă-nfricoșez ?




Le-am rupt să curgă fără șir,
Metanii deslînate,
Horbote, petice, borangicuri, frunze.
Aș încerca să stăm din nou la șoaptă
După ce dansurile s-au oprit
Și a tăcut orchestra.
Vreau să vorbim în graiuri desfăcute,
Și, dezlegînd cuvîntul de cuvinte,
S-alegem înțelesurile pe sărite.



Alt'dată am grăit în stihuri încălțate,
Croite măsurat și-mpodobite.
Am ostenit să-mi fie strînsă limba în coturni
Și vreau s-o las să umble de acum desculță.