Nașterea ( Intervențiile la Naștere ) Ultima Parte

NAȘTEREA

Intervențiile la naștere

Ultima parte


Există împrejurări în care nașterea nu se poate realiza decît cu ajutorul
unor intervenții speciale ; acestea se impun fie din cauza evoluției
traveliului, fie din cauza stării fătului.
Scopul final pe care îl urmărim este asigurarea la maximului de confort
al mamei și deplina sănătate a ei și a nou-născutului.
În cazul în care, din momtivele arătate, am putea avea surprize neplăcute,
sîntem obligați să intevenim cu diverse metode.
Ele își au locul mai ales în cazul prezentațiilor vicioase, în cazul bazinelor
strîmte sau anormale, a tulburării contracțiilor uterine.
Mijloacele cu care intervenim în această situație pot fi : forcepsul și un
instrument care acționează pe principiul unei ventuze care ajută la
extragerea copilului și se numește ,,vacuum extractor” sau, în ultima instanță,
operația cezariană.
Forcepsul este un instrument cu ajutorul căruia se apucă partea prezentată,
oprită în progresiune și se facilitează extragerea ei.
Nașterea cu ajutorul forcepsului nu reprezintă un pericol absolut, dar nici nu
trebuie să fie o dorință preconcepută a pacientei sau a medicului.
Cît privește vacuumul extractor, acesta este metoda utilizată pentru terminarea
mai rapidă a nașterii, pe baza tracțiunilor cu ajutorul ventuzei sincronizate
cu contracțiile uterine.
Dacă cele două metode enunțate nu se pot aplica, calea cea mai favorabilă
de rezolvare o reprezintă operația cezariană, adică extragerea copilului prin
abdomen, în urma tăierii uterului.
Această operație are un istoric destul de lung.
Numele de cezariană provine de la porecla împăratului roman ,,Caesar”,
derivînd de la cuvîntul latin care înseamnă ,,a tăia”.
Se presupune, pe de altă parte, că Iulius Caesar ( 144 î.e.n. ) a fost scos din
pîntecele mamei sale prin tăietură.
În realitate este puțin probabil să se fi întîmplat așa, deoarece mama lui a
supraviețuit nașterii mulți ani și pe atunci cezarienele nu se făceau pe femei vii.
Prima cezariană pe o femeie vie a fost făcută prin anul 1610 în Germania.
Important este faptul că în cazul în care nașterea nu este posibilă în mod
spontan cezariana reprezintă o cale sigură de rezolvare a ei.
Ea nu trebuie să ne ănspăimînte, se practică în anestezie, este nedureroasă
și asigură extragerea unui copil fără leziuni, deplină însănătoșire a mamei
și posibilitatea de a avea ulterior nașteri spontane.
Ea este indicată numai de către medic și solicitările uneori abuzive ale pacientelor,
numai din dorința de a evita durerile nașterii, sînt absolut nejustificate.
Cezariana are indicații precise și se aplică numai în cazul în care, din
cauza unor contracții exagerate, există pericolul ruperii uterului sau se
instalează o suferință fetală progresivă, sau copilul nu poate pătrunde
în bazin din cauza unei disproporții ( nepotriviri între dimensiunile
lui și ale bazinului ), o rezistență exagerată a colului uterin sau cînd
este vorba de o femeie mai în vîrstă, în general trecută de 35 de ani, care se
găsește la prima naștere și la care din cauza evoluției nașterii, este
riscată rezolvarea ei spontană.

Nașterea ( Fără Durere Anestezia la Naștere ) Partea a-13-a

NAȘTEREA

Fără durere anestezia la naștere

Partea a-13-a


Problema durerilor la naștere, ameliorarea lor și în consecință
înlăturarea groazei pe care o au încă unele femei a
reprezentat și reprezintă și astăzi o preocupare importantă
pentru medicii obstetricieni.
În cadrul nașterii se utilizează o mulțime de medicamente care
fac să diminueze durerile așa încît actul propriu-zis să devină suportabil.
Metodele care se utilizează pentru a face nașterea mai puțin dureroasă,
sînt cunoscute : anestezia și analgezia.
Prin urmare, atunci cînd vom auzi asemenea termeni să înțelegem
că reprezintă totalitatea eforturilor și metodelor în vederea ușurării
procesului nașterii.
În general însă, trebuie să afirmăm că o femeie normală, născînd
normal și avînd o bună pregătire psihoprofilactică, trebuie să aibă
tot interesul, în ce o privește pe ea și copilul ei, de a naște fără anestezie.
Femeia cea mai echilibrată nu va spune niciodată referindu-se la naștere
că este vorba de un moment foarte agreabil, dar va exprima părerea
că neplăcerile avute sînt pe deplin compensate de bucuria nașterii.
Dar, cum spuneam, în cazul în care dintr-un motiv sau altul durerile
sînt exagerate, putem interveni pe cale medicamentoasă folosind
medicamente sau alte metode în vederea ameliorării durerilor la naștere.


Continuare ultima parte

Pregătirea Psihologică a Nașterii Partea a-12-a

PREGĂTIREA PSIHOLOGICĂ A NAȘTERII


Partea a-12-a



Este aproape firească teama pe care o încearcă femeile
care se găsesc la prima sarcină, atunci cînd se gîndesc
că vor trebui să nască.
Această teamă decurge fie din lipsa cunoștințelor
elementare în legătură cu desfășurarea actului nașterii,
fie din cauza unor discuții nepotrivite cu unele femei,
prietene sau rude, care din nefericire și în mod izolat au
avut parte de o naștere mai dificilă.
Sperăm, din cele prezentate pînă acum, să vă fi convins
că nașterea reprezintă un act pe cît de normal pe atît
de necesar.



Continuare partea a-13-a

Nașterea Dificilă Partea a-11-a

NAȘTEREA DIFICILĂ

Partea a-11-a


Nașterea dificilă este destul de rară astăzi, datorită faptului că se
iau toate măsuri preventive, medicamentoase sau operatorii,
pentru a facilita desfășurarea normală a actului nașterii, iar în
cazul unor dificultăți, de a găsi calea rezolvării celei mai favorabile
din punctul de vedere al mamei și al copilului.
Nașterea poate să devină dificilă adică să aibă o durată mai mare, să
se desfășoare cu o oarecare greutate, să existe o suferință maternă mai
accentuată, sau să avem de a face cu tulburări în privința copilului
într-o serie de situații care creează dificultăți.
De aceea dorim, în cele ce urmează, să trecem în revistă cîteva dintre
elementele care sînt capabile să perturbeze desfășurarea normală a
actului nașterii.
,,Distocia” este un termen mult utilizat de medici și care se referă
la dificultățile în realizarea nașterii, dar care are cauze multiple ; de
exemplu, tulburări ale contracțiilor uterine, dificultăți în pătrunderea
copilului în bazin, modificări ale dimensiunilor bazinului sau ale formei
acestuia ( bazin strîmtat, bazin deformat ).
În ceea ce privește contracțiile uterine, acestea pot avea repercursiuni
negative asupra desfășurării nașterii în două feluri : pe de o parte pot fi
de o intensitate crescută, să se succeadă la intervale scurte și totuși să nu
se producă o dilatație a colului uterin pe măsura lor ; sau, pe de altă parte,
să aibă o intensitate slabă, o durată scurtă, să se succeadă la intervale mai
mari și în consecință să nu fie eficiente.
În ambele situații, nașterea devine dificilă.
În alte împrejurări nașterea poate deveni dificilă ( distocică ) datorită unor
elemente care se referă la făt și privesc cu deosebire mărimea excesivă a lui.
Sînt situații cînd femei absolut normal dezvoltate sînt purtătoare ale unor
feți foarte bine dezvoltați, depășind uneori greutatea de 4 kg, care evident
se vor expulza cu oarecare dificultate.
Nu este mai puțin adevărat că există situații în care deși este vorba despre
un copil normal dezvoltat, cu o greutate acceptabilă, acesta este împiedicat
în pătrunderea lui în bazin, datorită dimensiunilor scăzute ale acestuia
din urmă.
În asemenea împrejurări apare o nepotrivire între dimensiunile copilului
și ale bazinului care poartă numele de ,,distocie de angajare”.
Se întîmplă dificultăți în dilatarea orificiului uterin ; în aceste situații apare
o luptă între forță de contracție a uterului și rezistența colului, în funcție de
rezultatul căreia va depinde desfășurarea normală a nașterii.
De aceea rolul medicului și al personalului care vă îngrijește este mult sporit :
în aceste cazuri este nevoie de toată silința pentru a împiedica orice
desfășurare nefavorabilă a nașterii.
Sînt împrejurări în care nașterea devine datorită unor poziții anormale ale
copilului în uter, astfel că deși așezat longitudinal, el poate fi orientat
cu pelvisul.
Nașterile în prezentație pelviană nu sînt tocmai rare și din fericire marea
majoritate a lor se desfășoară într-un mod cu totul favorabil.
Nu întîmplător se spune despre ele că se găsesc la limita dintre normal
și patologic.
În schimb, în cazul în care copilul se așează de-a latul uterului, adică
în sens transversal ( deci vorbim de așezarea transversală ) este natural
că nașterea nu se poate realiza în acest mod.
Este adevărat că în cadrul evoluției sarcinii, în jurul lunii a 7-a - 8-a,
copilul mai puțin dezvoltat poate fi în poziție transversă și ulterior
și ia o așezare longitudinală.
În cazul însă în care sarcina ajunge la termen și fătul continuă să rămînă
așezat transvesal, nașterea nu mai este posibilă decît prin extragerea
fătului pe cale chirurgicală, prin operație cezariană.


Continuare partea a-12-a