Foliculita

FOLICULITA






Reprezintă infectarea glandelor sebacee și a
rădăcinii firelor de păr.
Apare sub forma unor iritații pe fața externă
a coastelor, sub bărbie, pe bot sau în locurile
unde jenează zgarda sau botnița.
La câinii care se tund, foliculita poate apărea
pe tot corpul după tundere.
Inițial, părul cade pe suprafețe mici, de 5-10 cm
diametru, apoi apar forme nodulare în grosimea
pielii, dând acesteia un aspect neregulat.
Cu timpul, leziunile se măresc, se unesc și formează
niște plăgi rotunde care se adâncesc și formează
furuncule.
Când acestea se sparg, puroiul din ele se usucă
pe piele și formează ulcerații.
Uneori, foliculita poate evolua concomitent cu
eczema și atunci agravează și mai mult boala.
Tratamentul este local și general.

Căderea Părului Alopecia

CĂDEREA PĂRULUI ALOPECIA








Această boală se manifestă prin căderea părului
pe anumite părți sau pe tot corpul, pielea însă nu
suferă nici o modificare.
Alopecia poate fi congenitală sau dobândită.
Prima formă este mai rar întâlnită, în afară de câini
din rasa africană, la care lipsa părului este caracteristică
rasei.
Forma dobândită are mai multe cauze, dintre care
menționăm: boli cronice, infecțioase și neinfecțioase,
intoxicații cu substanțe chimice, tulburări neuro-
endocrine, etc.
Căderea locală a părului poate fi cauzată de fricțiuni
repetate cu soluții iritante, prezența parazițiilor
externi, iridiații, etc.
Dintr-o cauză sau alta, părul cade pe suprafețe mici
care cu timpul se unesc cuprinzând până la urmă
întreaga suprafața corporală.
Tratamentul este eficace doar dacă se instituie cât
mai devreme posibil, astfel boala se cronicizează
și devine nevindecabilă.

Bolile Pielii

BOLILE PIELII





1. Eczema
2. Urticaria



1. Eczema este una dintre cele mai problematice
afecțiuni ale pielii și totodată foarte dificil
de tratat.
Apare frecvent la câini bătrâni și mai rar la tineret.
Cauzele favorizante sunt multiple, de aceea
cauza reală este greu de depistat.
Starea rea de întreținere, alimentația necorespunzătoare,
afecțiuni hepatorenale, lipsa de mișcare, sunt
numai câțiva dintre factorii cauzali.
Boala îmbracă două forme și se manifestă în felul
urmator.
1. Forma uscată se traduce prin mâncărime,
mătreață, căderea părului, câinele se scarpină tot
timpul, cauzându-și răni ce se pot infecta ulterior.
2. Forma umedă se manifestă prin apariția unor
vezicule care ulterior se sparg, se infectează și se
vindecă greu.
În caz că nu se face un tratament susținut, eczema
se croniciează și apare periodic, cu tot cortegiul ei
de manifestări.
Se recomandă un tratament complex local, general
și igieno-dietetic.
Un tratament unilateral nu duce la nici un rezultat,
de aceea se recomandă cu insistență tunderea imediată
a părului în zona afectată pentru a se putea observa ușor
întinderea eczemei.
Regimul alimentar dietetic se va baza pe legume,
paste făinoase, lactate și carne ușoară.
Boala apare mai ales în anotimpul cald și se vindecă
toamna, dar reapare în anul următor.
De obicei locurile afectate sunt invadate de pureci.
Atunci când apar complicații, după deparazitare eczema
trece fără alt tratament.

2. Urticaria este o afecțiune a pielii sau mai bine spus
o reacție a pielii la înțepăturile de pureci, albine,
țânțari, sau la soluții iritanta, hrănirea exclusivă cu
carne, conserve și diverse resturi alimentare alterate,
afecțiuni hepatice și gastro-intestinale, anumite
medicamente sau seruri.
Boala apare de obicei la câini tineri, la vârsta de 3-6 luni.
În această perioadă pot acționa și toxinele paraiților
intestinali.
Se poate recunoaște după apariția unor mici ridicături
de mărimea unui bob de linte sau mei pe cap, gât și
picioare, mai rar pe corp.
Mâncărimea nu este atât de violentă ca în eczemă, dar
frecvent apare o ușoară creștere a temperaturii și
vomitări.
Ca tratament se recomandă administrarea de antivomitive,
purgative și desensibilizarea organismului.

Displazia Congenitală

DISPLAZIA CONGENITALĂ









Este o afecțiune mult controvesată fiindcă nu
se cunosc încă toate cauzele care o produc.
Se știe însă că se transmite ereditar producând
pierderi considerabile în canisele unde apare.
Articulația membrului posterior cu soldul este
defectuoasă și din această cauză câinele se
deplasează cu greutate, plimbările îl obosesc,
are dificultăți la urcarea scării și la sprijinul pe
membrele posterioare.
Se recomandă un control sever al reproducărilor
și eliminarea de la montă a indivizilor bolnavi
sau suspecți de displazie.